Documentarul reliefează şi se concentrează în mare măsură asupra laturii umane a artistei pop icon, Marina Abramović, fiica unor partizani iugoslavi crescută şi educată într-un spirit riguros şi lipsit de afecţiune, al cărei nume este asociat cu performing art, hardcore performing art. Faima şi elogiile publicului, exaltarea şi isteria care s-au creat în jurul ei de-a lungul anilor au încununat întreaga activitate a artistei, Marina Abramović fiind următorul pop star după Andy Warhol, care ocupă, chiar şi la un sfert de deceniu de la decesul său, locul întâi în topul celor mai mari artişti din toate timpurile, conform platformei online artfacts. Numele Marina Abramović a devenit un brand.
Cele mai tulburătoare secvenţe ale documentarului surprind revederea Marinei cu Ulay, a căror despărţire a avut loc după terminarea performance-ului The Lovers: The Great Wall Walk în care cei doi artişti au pornit fiecare dintr-un alt capăt al Marelui Zid Chinezesc şi timp de 90 de zile s-au îndreptat unul spre altul, ca la întâlnirea lor să se îmbrăţişeze şi să-şi ia rămas bun în cel mai emoţionant şi desăvârşit performance al carierei lor, finalul suprem al celui mai monumental cuplu de artişti de la sfârşitul secolului al XX-lea. Intensitatea maximă, gutural şi sufleteşte, îi găseşte pe cei doi foşti iubiţi faţă în faţă, însă în posturi diferite: Marina ca performer în cea mai de anvergură lucrare a sa, iar Ulay ca simplu participant, parte din public.
Performance-ul The Artist Is Present este o gratificare a străduinţelor artistei de a face ceva care să o plaseze cât mai aproape de nimic: artista, aşezată pe un scaun, îşi priveşte publicul faţă în faţă, fără a exista nici o interacţiune de nici un fel între performer şi public. Totul se rezumă doar la contactul vizual şi energiile care se declanşează între cei doi. A nu face nimic devine dificil, aproape de neconceput, terifiant poate; starea de spirit - a state of mind - fiind singurul motor al performance-ului. De-a lungul celor două luni şi jumătate, durata performance-ului găzduit de MoMA, în faţa Marinei Abramović s-au aflat şi vedete precum Isabella Rossellini, Lady Gaga, Björk, James Franco sau Sharon Stone. Pe întreaga durată a expoziţiei, artista a fost vizitată de 750.000 de oameni, adunaţi din toate colţurile lumii.
Performance-ul, colosal ca întindere temporală şi participanţi, nu a fost lipsit de momente limită care ar fi putut transforma întreaga lucrare într-un fiasco. Deşi demersul artistei a pornit de la distincţia tranşantă şi contestabilă dintre teatru şi performance, totuşi premisele performance-ului sunt compromise de birocraţia instituţională. Marina Abramović diferenţiază în puţine cuvinte teatrul de performance: în teatru sângele, cuţitul şi emoţiile sunt simple trucuri, în timp ce în performance sângele, cuţitul şi emoţiile sunt reale. Însă tocmai în adevărul spontan şi natural al emoţiei intervine instituţia care discreditează demersul artistic prin controlul sever al fiecărui element care ar putea perturba lucrarea. Toţi vizitatorii erau instruiţi de reprezentanţii muzeului înainte ca aceştia să ajungă faţă în faţă cu artista, iar cea mai mică abatere de la reguli ar fi însemnat intervenţia imediată a pazei. Astfel, având ca punct de plecare emoţia reală sub toate formele şi manifestările ei, performance-ul sfârşeşte printr-o regie a controlului şi a securităţii.
Marina Abramović: The Artist Is Present este emoţionant, atât de emoţionant încât realizezi cu o bucurie indescriptibilă că eşti contemporan cu cel mai mare artist al secolului XXI. Marina Abramović este o entitate impozantă care te eclipsează neintenţionat, care te copleşeşte prin forţă, siguranţă şi rigoare şi care te cucereşte prin farmec, prezenţă şi eleganţă.