Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Insula

Personajele îşi reflectă umbra - Insula


BeWhere!, iulie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În Insula, Gellu Naum disimulează apariţia comunismului după Al Doilea Război Mondial într-o basm suprarealist. În spectacolul său de la Sibiu, Vlad Massaci păstrează şi discreţia metaforei politice, şi povestea robinsoniană în cheie comică.

Stratificat pe mai multe paliere de receptare, spectacolul este un music-hall (muzica Vasili Şirli) cu scene de cartoons de un infinit umor şi un subtil comentariu politic. Insula lui Massaci este un cadran de ceas albastru în care timpul merge înapoi şi pe care se află o maşinărie fabuloasă, un dagherotip de mari dimensiuni pe care "curg" scene din junglă, acţionat de o manivelă mânuită de animale. Robinson şi ai lui călătoresc somnambulic prin timp, recuperează sau îşi asumă identităţi după nevoie, fără restricţii precum vârsta sau sexul, parodiind melodramele şi romanele de aventuri.

Personajele sunt declişeizate: un aristocrat desculţ, un sclav mut vorbitor, un pirat cu proteză pentru un picior care nu lipseşte, o sirenă ambisex, o familie de circari comic-sinistră şi multe animale, ale căror aventuri se acumulează comic într-o epopee. Asta este partea luminoasă a spectacolului. Un alt plan, mai discret, este cel al insularităţii fiinţei. În ciuda realităţii evidente, Robinson se plânge că trăieşte singur.

Cu ani buni înainte de explozia în artă a temei singurătăţii ca boală a metropolei, Gellu Naum prefigura recluziunea individului urban, fracturile de comunicare şi mecanicitatea afectelor. Subtile sunt şi sugestiile politice. În costum de "domn", Robinson se proclamă stăpân, iar pe Vineri îl numeşte "sclav". Noua ordine întoarce însă totul cu susul în jos: sclavul ajunge stăpân, iar duşmanul, prieten.

Femeia cu mustaţă, obsedată de autoritate excesivă, rechiziţionează orice întâlneşte în cale. De sub elegantul ei melon se iţeşte un chipiu roşu, poartă uniformă de militar şi bate compulsiv pas de defilare. Piciorul de lemn al Piratului şi ochiul lui lipsă îşi găsesc sensul în invalizii rămaşi în urma războiului. Insula conţine presentimentul unei lumi noi (comunismul) şi rănile celei vechi (războiul).

Massaci construieşte o delicată poetică a luminilor, în care personajele îşi reflectă umbra pe peretele de catifea albastră. În lumina portocalie a zorilor, Robinson se trezeşte într-o nouă zi. Poate şi într-o nouă lume. Şi poate chiar singur. Cine poate şti ce e în mintea omului? 



 Toate articolele despre Insula


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Oana Stoica


Alte articole

 Insula & Undeva la Palilula în 3 paragrafe - FITS, 2012, Răzvan Sădean
 Jungla de pe Insula albastră, Monica Andronescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer