O întreagă tevatură iese la iveală în jurul celor două cadavre descoperite întâmplător de un fermier din nord-estul Germaniei, în apropiere de graniţa cu Polonia. Cele două cadavre găsite într-un câmp de porumb erau doi ţigani din România care, alături de un grup condus de călăuze, voiau să intre ilegal în Germania. Asta se întâmpla în 1992, când graniţele încă nu erau deschise pentru cetăţenii români şi treceri clandestine peste graniţe se practicau frecvent. Unul era Grigore Velcu din Craiova, iar celălalt Eudache Căldărar din Alba Iulia. Amândoi mai trecuseră graniţa ilegal şi erau aşteptaţi de familiile lor, aciuite prin tabere de refugiaţi. Cei doi au fost împuşcaţi, se pare, de doi vânători care au tras asupra lor crezând că sunt porci mistreţi. Dacă tribunalul s-a mulţumit cu această variantă şi a dat verdictul, regizorul nu s-a mulţumit şi a început să investigheze în stânga şi-n dreapta ca un detectiv. După tragicul eveniment, numele celor doi a apărut pe zeci de pagini web stârnind un viu ecou în presa europeană.
Filmul îşi propune să reconstituie întâmplările sau mai exact să revizuiască dedesubturile acestui caz. Philip Scheffer stă de vorbă cu familiile celor doi dispăruţi. Tonul lui exprimă răbdare şi compasiune. Simţi că şi camera empatizează cu jalea şi consternarea de pe feţele membrilor celor două familii. Feţe triste, neconsolate pentru tot restul vieţii. Imaginile cu soţia lui Căldărar, slabă, uscată, cu faţa ei trasă, palidă şi vorba blândă, băieţii revoltaţi şi îndureraţi ai lui Grigore Velcu sunt secvenţele cele mai impresionante ale filmului. Unii dintre ei ţin în mână fotografiile celor morţi, alţii îşi amintesc despre ei şi nu înţeleg de ce autorităţile germane n-au suflat o vorbă, timp de 19 ani de la nenorocire, despre condiţiile în care au murit cei doi. Emoţionantă este coeziunea de grup unit în suferinţă a acestor familii cu numeroşi membri care au plecat din România visând la un trai mai bun.
Cu nădejde şi perseverenţă, din aproape în aproape, Philip Scheffer descoperă că unul dintre cei doi vânători acuzaţi de crimă fusese poliţist, că la câteva zile după găsirea cadavrelor, locul cu pricina din câmpul cu porumb a fost mistuit de flăcări suspecte, că după patru ani de cercetări vânătorii sunt găsiţi nevinovaţi. Mai află că familiile aflate în Germania ale celor doi morţi au devenit ulterior ţintele unor extremişti rasişti. Aceştia au incendiat tabăra de refugiaţi din Rostok creând panică în rândul imigranţilor nedoriţi. Regizorul-investigator mai descoperă că familiile îndoliate n-au primit niciun fel de ajutor bănesc din partea statului german, deşi aveau dreptul legal de a-l obţine. Asta pentru că n-au fost în mod intenţionat informate la timp. Muşamalizările întreprinse de autorităţi n-au putut ascunde de ochii insistenţi şi scormonitori ai investigatorului (ajutat de camera sa) "xenofobia la scară largă, dar pasivă" din sistemul legal german, ca şi "fondul de violenţă rasistă" al unei părţi din populaţie. Binomul regizor-cameră lasă mărturie prin acest film despre dedesubturile crimelor comise şi prescrise discreţionar.
Documentul-anchetă Revision al lui Philip Scheffer lasă un gust amar. Mai ales că nu este revizuirea unui caz singular şi crime de acest fel se petrec încă, din păcate, sub ochii "vigilenţi" ai legii şi sub ochii noştri neputincioşi. Cazul celor doi ţigani români împuşcaţi în Germania pune pe tapet un alt caz: al regizorului însuşi, detaşat de partizanatul ideologiei xenofobe germane şi mai mult ataşat de valorile umane universale. Filmul construit pe ideea reconstituirii celor două crime îndeamnă la revizuirea unor atitudini xenofobe şi rasiste în actuala conjunctură europeană.