Agenda LiterNet / Comunicat de presă: De la marile festivaluri internaţionale, în Bucovina: regizorii Rafi Pitts şi Jeroen Berkvens, tutori la Aristoteles Workshop, 2012

septembrie 2012

Primele zile de Aristoteles Workshop (AW) la Vama, jud. Suceava, s-au concentrat pe formarea echipelor şi găsirea subiectelor documentarelor ce urmează a fi produse. Experţii Rafi Pitts şi Jeroen Berkvens, au pus în practică un program spartan. Cursurile au început zilnic dis-de-dimineaţă, cu discuţii şi prezentări de filme, după care fiecare echipă a plecat pe teren pentru a-şi căuta şi documenta subiectele viitoarelor filme. AW este un atelier anual de film documentar în care profesionişti ai industriei filmului european îndrumă 12 tineri din Europa Centrală şi de Est în crearea propriului documentar de 30 de minute. În 2012, pentru a treia dată, AW are loc la Vama, în judeţul Suceava. În perioada 20 august - 23 septembrie 2012, şapte participanţi din România vor lucra alături de alţi cinci colegi din Cehia, Polonia, Slovacia, Republica Moldova şi Croaţia.

Cei 12 participanţi formează patru echipe. Din prima fac parte Tudor Botezatu (regizor, România), Vanda Volic (imagine, Croaţia) şi Tereza Adamkova (montaj, Cehia). A doua echipă este formată din Xandra Popescu (regizor, România), Simona Jerala (imagine, Slovenia) şi Emanuela Iorga (montaj, Republica Moldova). Julia Groszek (regizor, Polonia), alături de Cristi Moldovan (imagine, România) şi Letiţia Ştefănescu (montaj, România) alcătuiesc cea de-a treia echipă, iar Raluca Gorgos (regizor, România), Ana Maria Vijdea (imagine, România) şi Dan Ştefan Pârlog (montaj, România) lucrează împreună în cea de-a patra echipă.

În prima parte a workshopului, studenţii se întorceau seara de pe teren, montau sunetul sau imaginile filmate, iar la finalul zilei le prezentau şi discutau pe marginea lor. Această parte a programului a fost menită să îi ajute pe participanţi să vadă mediul înconjurător ca pe o potenţială sursă de subiecte cinematografice. Realizarea unui documentar ţine de punerea în scenă a realităţii. La Aristoteles Workshop, scena este Bucovina, iar studenţii îşi propun să surprindă spiritul şi povestea locurilor pe care le descoperă, fie ele o fabrică părăsită, o biserică sau un câmp.

Pe parcursul primelor zile, studenţii au avut ca temă să spună povestea unui loc prin ritmul montajului. Prima zi a fost concentrată pe sunet şi pe importanţa lui. Ca material didactic, tutorii au prezentat două filme scurte, diameral opuse ca gen şi realizare, însă relevante pentru importanţa sunetului în film.

Primul exemplu a fost un documentar scurt, semnat Alejandro Gonzalez Inarritu - 9'11''01, despre cum vede regizorul data de 11 septembrie. Filmul începe cu un murmur ritmat, sute de voci acoperindu-se una pe cealaltă, aproape ca o incantaţie. Ritmul este punctat de imagini scurte cu turnurile în flăcări, sau oameni sărind în gol. Curând însă, incantaţia este sugrumată de sunetul unui avion apropiindu-se, peste care intră voci de reporteri de toate naţiile şi urlete de durere şi panică. Încet-încet, imaginile au o importanţă din ce în ce mai mare, până când vizualul ajunge să ţină piept sunetului, şi să îl depăşească. În momentul în care turnurile se prăbuşesc, sunetul dispare cu totul. O linişte apăsătoare te forţează să priveşti tragedia direct.

Al doilea exemplu a fost Jiska Rickels - 4 Elements, un documentar foarte premiat, care merge însă într-o direcţie complet opusă primului. Filmul prezintă în mod obiectiv vieţile unor oameni care muncesc în condiţii foarte grele: pescarii de crabi din Alaska, cosmonauţii ruşi, minerii ruşi şi pompierii din Siberia. Tutorii s-au oprit asupra secvenţelor din mine şi bazele cosmonauţilor şi au povestit cum toată coloana sonoră a fost refăcuta în studio, pentru că a fost imposibil de folosit echipament de sunet în locaţiile respective.

Rafi Pitts a subliniat faptul că un film documentar poate fi decent chiar dacă nu are cea mai bună imagine, însă are obligatoriu un sunet reuşit. Reversul nu este însă valabil. Indiferent de calitatea imaginii, dacă sunetul este prost, filmul este compromis.

Primul exerciţiu practic a fost ca tinerii realizatori de film să găsească ritmul unui loc. Studenţii au fost trimişi să cutreiere împrejurimile satului Vama, să caute şi să înregistreze diverse sunete pe care mai apoi să le editeze într-un minut de soundtrack/coloană sonoră, care să sugereze sentimentul locului respectiv.

A doua zi echipele au plecat cu camerele de filmat în căutarea de imagini pe care să le lipească sunetului înregistrat cu o zi în urmă. Ziua a treia a fost dedicată găsirii unui personaj şi creionării unui portret. La finalul celei de-a doua săptămâni, cele patru echipe aveau 5-10 minute de film.

În ultimii 6 ani, filmele produse de AW au fost selecţionate şi premiate la festivaluri de prestigiu: Cannes, Locarno, Leipzig, Nyon, IDFA Amsterdam, Namur, Montpellier, Sarajevo, Trieste etc. Susţinut de Canalul ARTE/France, alături de Centrul Naţional al Cinematografiei şi de Institutul Cultural Român, programul oferă participanţilor un triplu beneficiu: să înveţe, să producă un film şi să fie promovaţi ca cineaşti. A şaptea ediţie a workshopului intensiv, produs de Dan Nuţu are loc la Vama (judeţul Suceava), în Bucovina.

Aleşi de o comisie a televiziunii ARTE/France, care a analizat dosarele a aproape 80 de candidaţi, cei 12 tineri selectaţi pentru ediţia din 2012 a Aristoteles Workshop vor petrece cinci săptămâni în Bucovina împreună cu cineaşti din Europa şi vor fi ghidaţi pas cu pas în realizarea documentarului, de la pitch la montajul final. Programul este susţinut de companiile iStyle Bucharest, primul Apple Premium Reseller din România şi AVIS Rent a Car.

Rafi Pitts face parte din noul val de cinematografie iraniană, a copilărit în Teheran, a fugit din ţară în 1981, din cauza războiului dintre Iran şi Irak şi s-a stabilit la Berlin, apoi la Paris, unde a lucrat cu Leos Carax, Jacques Doillon şi Jean-Luc Godard. Filmele lui Rafi Pitts au câştigat premii internaţionale. Primul său lungmetraj, Season Five (1997), a fost prima coproducţie franco-iraniană de la Revoluţia Iraniană din 1979 şi a avut premiera la Veneţia. Sanam (2000) a fost foarte aclamat de criticii francezi şi supranumit «Cele patru sute de lovituri/Les quatre cents coups». În 2003, a prezentat la Locarno un documentar foarte controversat, Abel Ferrara: Not Guilty. It's Winter (2006) a avut premiera la Berlin, în competiţie, iar un an mai târziu, Festivalul Internaţional de la Seattle l-a onorat cu Premiul "Emerging Masters" pentru toată filmografia sa. Ultimul său film, The Hunter, a fost selectat în competiţie, pentru Leul de Aur, la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului Internaţional de la Berlin.

Olandezul Jeroen Berkvens este cineast, profesor de film documentar, producător şi membru al Academiei Olandeze de Film şi Televiziune, premiat internaţional pentru filmele sale despre muzică, dragoste sau amândouă. Cele mai cunoscute documentare pe care le-a realizat sunt despre muzicieni geniali şi controversaţi: Jimmy Rosenberg - The Father, The Talent & The Son şi A Skin Too Few - The Days Of Nick Drake.