Regia: Joel Schumacher
Scenariu: Andrew Lloyd Webber & Joel Schumacher
Muzica: Andrew Lloyd Webber
Director de imagine: John Mathieson
Scenograf: Anthony Pratt
Producător: Andrew Lloyd Webber
Vocea lui o cheamă, susţinându-i talentul extraordinar din ungherele întunecoase ale Operei, unde corista inocentă Christine Daae (Emmy Rossum) şi-a găsit un cămin. Numai profesoara de balet, Madame Giry (Miranda Richardson), ştie că misteriosul Înger al Muzicii despre care vorbeşte Christina este, de fapt, Fantoma (Gerard Butler), un geniu muzical desfigurat, care bântuie prin catacombele clădirii, îngrozind grupul de artişti care trăiesc şi lucrează aici.
Când diva temperamentală La Carlotta (Minnie Driver) părăseşte compania în mijlocul repetiţiei generale pentru cea mai recentă producţie a sa, noii directori entuziaşti ai Operei (Simon Callow şi Ciaran Hinds) nu au de ales, ci trebuie să o aducă pe Christine în lumina reflectoarelor.
Interpretarea ei fermecătoare din seara premierei captivează atât publicul, cât şi pe Fantomă, care îşi propune să o transforme pe protejata sa în următoarea mare vedetă a Operei. El nu este însă unicul om puternic din viaţa tinerei soprane, căci în curând Christine descoperă că este curtată de o persoană bogată şi influentă, un spectator fidel al Operei, Vicontele Raoul de Chagny (Patrick Wilson).
Deşi este vrăjită de charismaticul ei mentor, Christine este în mod clar atrasă de fermecătorul Raoul, stârnind astfel mânia Fantomei şi stabilind premisele unui crescendo dramatic în care pasiuni înflăcărate, gelozii cumplite şi o iubire obsesivă ameninţă să îi aducă pe îndrăgostiţi într-un punct de unde să nu mai existe cale de întoarcere.
O colaborare de 15 ani
Andrew Lloyd Webber, regizorul Joel Schumacher şi Warner Bros. Pictures prezintă The Phantom of the Opera, adaptarea pentru film a celebrului musical al lui Andrew Lloyd Webber. Inspirat după romanul lui Gaston Leroux The Phantom of the Opera, musical-ul lui Lloyd Webber este producţia cu cele mai mari încasări din lume, acumulând deja la nivel mondial un succes de box office în valoare de peste 3,2 miliarde dolari.
De la debutul său în West End, Londra, la Her Majesty's Theatre, pe data de 9 octombrie 1986, acest musical de mare succes şi mare rezistenţă a ajuns să fie jucat în faţa unui public estimat la aproximativ 80 milioane persoane. Peste 65 000 spectacole cu The Phantom of the Opera au fost jucate pentru iubitorii de teatru din 18 ţări din întreaga lume. În august 2003, spectacolul a marcat reprezentaţia cu numărul 7000. Producţiile The Phantom of the Opera au câştigat peste 50 premii importante, între care trei premii Olivier, şapte Tony, şapte Drama Desk şi trei Outer Critic's Circle.
Prima producţie de pe Broadway cu The Phantom of the Opera a avut premiera la Teatrul Majestic din New York în ianuarie 1988, iar de atunci a ajuns pe locul doi în topul celor mai longevive spectacole de musical din istoria Broadway-ului (după spectacolul Cats al lui Lloyd Webber), jucând în faţa unui public de peste 10,3 milioane persoane. Producţiile actuale de pe Broadway şi din Londra, precum şi turneul în Statele Unite, continuă să stabilească noi recorduri, vrăjind publicul şi câştigând aprecieri unanime din partea criticii.
Lansată în 1987, înregistrarea originală a acestui musical, cu Michael Crawford în rolul Fantomei şi Sarah Brightman în rolul lui Christine, este albumul de distribuţie cu cea mai mare cifră de vânzări înregistrată vreodată, căci s-au vândut peste 40 milioane de exemplare. A fost primul album de distribuţie din istoria musical-ului britanic care a intrat în topuri direct pe primul loc, iar de atunci a câştigat Discul de Aur şi Discul de Platină atât în Marea Britanie, cât şi în Statele Unite.
O dovadă a popularităţii uriaşe de care se bucură The Phantom of the Opera este un plan aflat în curs de realizare la ora actuală, care pregăteşte montarea teatrală permanentă a musical-ului la hotelul-cazino Veneţian din Las Vegas, Nevada. În primăvara lui 2006, o versiune de 90 minute a spectacolului va avea premiera într-un teatru nou, realizat după standarde de ultimă oră. Această construcţie în valoare de 25 milioane USD, este special realizată pentru această producţie muzicală. Fantoma de la Venetian se va lăuda cu o serie întreagă de efecte speciale uluitoare, inclusiv un lac 'montat' pe scenă şi o replică fidelă a candelabrului de la Opera din Paris, care va exploda.
Aşteptat cu nerăbdare de fanii Fantomei, filmul somptuos al regizorului Joel Schumacher poartă publicul spectator dincolo de limitele scenei, avântându-se într-o lume vibrantă, plină de romantism, muzică înălţătoare, suspense şi dramă, care prezintă unei noi generaţii de cinefili această fascinantă poveste plină de forţă.
Publicat în 1911, romanul lui Leroux a inspirat diverse filme şi producţii de televiziune, numeroase versiuni ale acestui basm minunat, povestea unui geniu muzical desfigurat care bântuie prin catacombele Operei pariziene şi este vrăjit de Christine, tânăra şi fermecătoarea sa muză. "Versiunea lui Andrew prezintă Fantoma ca pe un iubit tragic, un suflet romantic sensibil, nu doar o făptură a groazei, care să inspire teamă", remarcă Schumacher. "El a transformat relaţia Fantomei cu Christine într-o poveste de dragoste mai bine conturată decât era în povestea originală."
"The Phantom of the Opera este o piesă foarte personală din cariera mea", spune Lloyd Webber, legendarul producător-compozitor al unor musical-uri celebre precum Jesus Christ Superstar, Evita, Cats, Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat, Starlight Express, Aspects of Love şi Sunset Boulevard. Prodigioasa sa carieră i-a adus şapte premii Tony, trei Grammy, un Glob de Aur şi un Oscar (pentru Evita).
După ce a montat The Phantom of the Opera pe Broadway în 1988, Lloyd Webber l-a abordat pe Schumacher pentru realizarea unui film de lung metraj după acest musical, fiind impresionat de thriller-ul cu vampiri al regizorului, The Lost Boys, devenit blockbuster. "M-am gândit că Joel are un incredibil simţ vizual, iar modul în care a utilizat muzica în film a fost absolut excepţional", spune Lloyd Webber. "Una dintre marile bucurii pe care mi le-a adus colaborarea cu Joel este faptul că are o ureche muzicală minunată. El înţelege cu adevărat modul în care muzica impulsionează povestea."
În urma divorţului său de vedeta din The Phantom of the Opera, Sarah Brightman, talentata actriţă-cântăreaţă care a jucat iniţial rolul Christinei şi a fost muza lui Lloyd Webber în perioada când a creat musical-ul, compozitorul a decis să amâne producţia filmului. În diverse momente din anii care au urmat, Lloyd Webber i-a cerut lui Schumacher să colaboreze cu el la adaptarea filmului, însă regizorul nu era disponibil pentru că lucra la diverse ale filme de succes - Batman Forever, A Time To Kill, The Client, Falling Down şi Phone Booth .
Soarta şi un moment bine ales s-au combinat în decembrie 2002, când aceşti vechi prieteni s-au întâlnit să ia cina împreună la Londra, iar Lloyd Webber i-a propus din nou lui Joel Schumacher să îşi unească forţele pentru a lansa această producţie multaşteptată. "Eu tocmai făcusem o serie de filme experimentale, curajoase, cumva altfel faţă de blockbuster-ele cu care fusese asociat numele meu în trecut", spune Schumacher despre filmele sale 8mm, Flawless, Tigerland, Veronica Guerin pe care l-a filmat în numai 12 zile. "The Phantom of the Opera mi s-a părut cel mai îndepărtat punct în care puteam ajunge faţă de cele 12 zile petrecute într-o cabină telefonică... Am lucrat în genuri diferite, dar nu mai lucrasem niciodată la un musical. Mi s-a părut o provocare imensă şi asemenea chestii îmi plac."
Schumacher spune că personajele The Phantom of the Opera l-au atras iniţial la acest proiect "extraordinar de cinematic"în 1988, iar acum o dată în plus. "Unul dintre motivele pentru care această poveste de dragoste tragică face parte din cultura noastră, de când şi-a scris Gaston Leroux romanul, este faptul că ne identificăm cu Fantoma", susţine el. "Fantoma este o reprezentare fizică a oricărei fiinţe umane care simte că nu poate fi iubită. Este un personaj care îţi frânge inima. Seamănă cu cocoşatul de la Notre Dame şi cu Bestia din Beauty and the Beast."
Regizorul s-a simţit atras de acest proiect şi pentru că "există milioane de oameni care nu îşi pot permite să vadă The Phantom of the Opera într-un teatru autentic, iar mulţi oameni nu locuiesc în zone unde să poată merge la un teatru unde s-ar juca un musical. Gândiţi-vă la filme precum The Sound of Music, West Side Story şi Chicago. Câţi oameni au văzut The Sound of Music pe o scenă adevărată? Şi câte milioane de oameni au văzut filmul? Există oameni care iubesc muzica lui Andrew şi oameni care şi-au dorit dintotdeauna să vadă The Phantom of the Opera pe scenă, iar acum vor avea ocazia să vadă o versiune a acestui spectacol."
Adaptând scenariul după musical, Schumacher şi Lloyd Webber au detaliat ceva mai mult poveştile secundare ale câtorva personaje importante şi au încorporat lumea din culisele Operei în povestea principală. "În musical-ul jucat pe scenă facem aluzii la copilăria Fantomei, însă nu ne întoarcem vizual în timp pentru a explora această perioadă, aşa cum facem în film", explică Lloyd Webber. "Este o schimbare foarte importantă pentru noi, deoarece ne face să înţelegem mai bine situaţia grea a Fantomei."
"Spectacolul de pe scenă se concentrează asupra a trei personaje: Fantoma, Christina şi Raoul", arată Schumacher. "Noi dorim să oferim publicului o imagine mai amănunţită asupra modului în care fiecare dintre aceste personaje au apărut la Operă, dar vrem să evidenţiem şi să încorporăm în film şi activitatea din culise – recuziterii, tencuitorii, peruchierii, scenografii, dansatorii şi cântăreţii."
Schumacher atribuie colaborarea cu Lloyd Webber unui sentiment reciproc de încredere şi respect, creat pe parcursul celor 15 ani de prietenie care îi leagă. "Avem un excelent 'mariaj creator', pentru că eu mă ocup de film, iar el se ocupă de muzică", explică Schumacher. "La fel ca multe alte persoane foarte inteligente, Andrew nu pretinde că ar şti lucrurile pe care nu le ştie. Este un expert în muzică, astfel încât şi-a concentrat talentul genial asupra aspectelor muzicale ale filmului, iar mie mi-a acordat o libertate enormă şi sprijinul său direct pentru a crea tot ceea ce consideram necesar pentru acest material."
Pentru Lloyd Webber, mult-aşteptata adaptare a acestui fenomen teatral cu puternice implicaţii personale a generat rezultate cu adevărat satisfăcătoare. "Film are o imagine şi un sound absolut fabuloase. Cred că este un document extraordinar asupra unui spectacol de teatru", se entuziasmează el. "Nu deviază mult de la materialul de pe scenă, însă filmul îi asigură un centru emoţional mai profund. Nu se bazează pe spectacolul de teatru, nici vizual, nici ca direcţie, însă are exact esenţa sa. Asta e tot ce mi-am dorit."
Distribuţia şi personajele
Pentru regizorul Joel Schumacher, ca şi pentru producătorul şi compozitorul Andrew Lloyd Webber, distribuţia pentru versiunea de film a The Phantom of the Opera s-a dovedit a fi o provocare extraordinară.
Schumacher vedea filmul ca pe o poveste tânără de iubire, cu alură sexy, ca urmare a început să caute actori noi pentru rolurile principale. Acest aspect este cu precădere vital în cazul Christinei, o adolescentă naivă, rămasă orfană, care crede că vocea Fantomei, care o cheamă din ungherele Operei, este "Îngerul muzicii"pe care tatăl ei i-a promis că i-l va trimite.
"Frumuseţea personajului se datorează şi inocenţei sale, ataşamentului faţă de tatăl său şi convingerii că Fantoma chiar ar putea fi o reprezentare a lui, de dincolo de mormânt", remarcă Schumacher. "Trebuia să găsim o tânără care putea emana acest aer de tinereţe şi inocenţă autentică. În acelaşi timp, trebuia să găsim doi actori cu o charismă incredibilă, care să joace rolurile celor doi bărbaţi între care şovăie Christine."
"Un etalon specific pentru valoarea lui Joel este faptul că el găseşte tineri actori talentaţi, gata să reuşească în meserie", spune Lloyd Webber, care i-a încredinţat lui Schumacher aspectele actoriceşti ale procesului de găsire a distribuţiei, în timp ce el se lupta să atingă "echilibrul vocal"perfect între candidaţii care demonstrau că deţin calităţile vocale cerute pentru a interpreta un libret cu melodii atât de sofisticate. "Era absolut necesar să avem oameni care să poată cânta cu adevărat", subliniază el, "pentru că melodiile impulsionează întregul film."
În The Phantom of the Opera, povestea se derulează în Parisul anilor 1870. Personajul titular este un geniu muzical desfigurat, care îi terorizează pe obişnuiţii de la Opera Populaire, cea mai mare Operă din oraş. Fantoma se îndrăgosteşte nebuneşte de Christine şi îşi concentrează toate eforturile pentru a crea o nouă stea a Operei, exercitând un control straniu asupra tinerei soprane în timp ce o ajută să îşi folosească talentul extraordinar.
Rolul eponimei Fantome cerea un actor cu un joc foarte intes, cu multă charismă. "Ne trebuia cineva care să aibă o oarecare sensibilitate în stil rock and roll", spune Lloyd Webber. "Trebuia să fie puţin dur, puţin periculos, nu un cântăreţ oarecare. Christine se simte atrasă de Fantomă pentru că are şi o latură periculoasă, deci ne trebuia un actor care să poată oferi acest nivel de calitate vocală."
Echipa a găsit toate aceste calităţi în Gerard Butler, binecunoscut publicului american pentru rolul său în tandem cu Angelina Jolie în blockbuster-ul din 2003 Lara Croft Tomb Raider: The Cradle of Life. "Gerry Butler are o voce extraordinară de tenor rock", spune laudativ Lloyd Webber.
"L-am văzut pe Gerry Butler în Dracula 2000. Avea o prezenţă scenică atât de incredibilă, încât mi-am dorit să îl cunosc", îşi aminteşte Schumacher. "Este un actor minunat şi am ştiut că va juca uluitor rolul Fantomei."Butler nu cunoştea spectacolul la data când Schumacher l-a abordat iniţial, ca urmare a ascultat înregistrarea atunci când a citit scenariul pentru prima dată. "M-a lăsat fără replică. La finalul scenariului, deja începuseră să-mi curgă lacrimile", spune actorul, care de atunci a văzut musical-ul şi la Londra, şi pe Broadway. "M-am identificat perfect cu personajul Fantomei, cu pasiunea, dorinţele lui artistice, durerea şi izolarea în care trăia.
"Cred că din acest motiv The Phantom of the Opera este atât de plină de forţă, pentru că oamenii se pot identifica uşor cu durerea sa", spune Butler. "Cu cât îmbătrâneşti, cu atât aduni mai mult 'balast' în viaţă - lucruri la care nu vrei să renunţi, lucruri pe care te temi că, dacă le-ai dezvălui întregii lumi, ai fi considerat urât şi respingător."
În cadrul pregătirilor pentru proba sa cu Lloyd Webber, Butler a luat lecţii de canto şi a repetat partitura cu regizorul muzical al The Phantom of the Opera, Simon Lee. Butler îşi aminteşte un moment al adevărului: "Brusc, m-am trezit stând în faţa lui Andrew Lloyd Webber, în casa acestuia. Simon cânta la pian, mi-a adus aminte să inspir adânc şi m-am gândit: Acum o să cânt 'Muzica nopţii', una dintre cele mai celebre melodii ale tuturor timpurilor, chiar în faţa celui care a compus-o. Au început să-mi tremure picioarele."
Butler a continuat pe toată durata producţiei să ia lecţii de canto, dar şi lecţii de mişcare scenică. "Trebuia să găsesc o voce şi un stil anume de a mă mişca, pentru a putea contura personajul Fantomei", explică el. "Pentru că făceam un film, nu o piesă de teatru, multe aspecte ale personajului trebuiau să fie mai ancorate în realitate, mai puţin melodramatice, mai reale, mai umane."
Masca Fantomei, o imagine-simbol din spectacolul de teatru şi un element esenţial al personajului şi al poveştii, ascunde o boală care i-a deformat chipul în mod grotesc, motiv pentru care familia sa l-a abandonat când era copil, iar societatea l-a respins şi l-a obligat să joace rolul unui monstru ciudat. Butler s-a documentat minuţios cu privire la diverse diformităţi fizice, pentru a-şi înţelege mai bine personajul, însă machiajul efectiv al Fantomei - un proces care se finaliza în patru ore şi jumătate – i-a oferit o bogată experienţă practică, din care a avut multe de învăţat. "Am fost uimit şi întristat de privirile care mi se aruncau când mă plimbam prin studio. Îmi venea să le spun tuturor: Care e problema voastră? La ce vă uitaţià Acest aspect iluminează urâţenia şi frumuseţea care există în fiecare dintre noi. De fapt, pentru mine, aceasta este semnificaţia poveştii."
Rolul tinerei şi talentatei coriste Christine Daae s-a dovedit a fi o altă provocare pentru echipă, deoarece personajul cerea o actriţă care să emane o inocenţă autentică, dar să aibă şi o măiestrie vocală deosebită. În timp ce Schumacher se pregătea să dea probe cu câteva potenţiale 'Christine', a cunoscut-o pe Emmy Rossum, o actriţă în vârstă de 16 ani la momentul respectiv, care jucase memorabil rolul fiicei lui Sean Penn, care este ucisă în drama premiată cu Oscar Mystic River. Tot ea a jucat rolul lui Audrey Hepburn în perioada de tinereţe, în filmul de televiziune produs de ABC în 2000, The Audrey Hepburn Story.
"Întâlnirea cu Emmy a fost electrizantă", se entuziasmează Schumacher. "Emmy este o actriţă excelentă. În plus, a luat lecţii la Opera Metropolitan încă de când avea şapte ani. A apărut în ultima clipă şi era să nici nu dea proba, pentru că trebuia să participe la o întrunire de familie, în Las Vegas. Am fost nevoit s-o conving să renunţe!""Ne-am cunoscut într-o joi, iar Joel mi-a zis: 'Poţi să vii la New York sâmbătă, să dai o probă pentru un film? "îşi aminteşte Rossum, care tocmai terminase filmările pentru The Day After Tomorrow. "Apoi, cam după o săptămână, am fost să cânt pentru Andrew la el acasă. A fost cumplit! Tocmai îmi făceam încălzirea cu cel care mă acompania la pian, când în încăpere a intrat Andrew, s-a aşezat fără să se prezinte şi a zis: Începem "După cum a demonstrat şi la probă, "Emmy are o voce fantastică", aşa cum recunoaşte şi Lloyd Webber.
Pregătirile pentru rol au inclus pentru Rossum lecţii de dans, un tur al celebrei Garnier Opera din Paris, din care s-a inspirat vag Opera Populaire din roman, precum şi un număr de vizite la Musée D'Orsay, unde a studiat picturile şi sculpturile cu balerine ale lui Degas, dintre care multe erau inspirate de dansatoarele de la Garnier Opera. "Cea mai mare provocare pentru mine a fost să găsesc un echilibru între vocea mea şi jocul actoricesc", spune Rossum. "Era important ca jocul meu să fie la acelaşi nivel ca într-un film normal, aşa că trebuia să găsesc un loc în care vocea mea şi performanţa actoricească să se combine într-un mod cât mai firesc."
Rossum o vede pe Christine ca pe un suflet singuratic, care caută iubirea şi protecţia pe care i le oferise tatăl ei, înainte de moartea lui prematură. "Christine este atât de disperată să primească un semn al iubirii tatălui ei, încât, atunci când aude pentru prima dată vocea Fantomei, îşi doreşte cu disperare să creadă că el este 'Îngerul Muzicii' pe care tatăl ei i-a promis că i-l va trimite. Ea descoperă că ea şi Fantoma sunt spirite înrudite, căci şi el este singuratic şi trist. Relaţia lor începe sub semnul afecţiunii şi admiraţiei, pentru că cei doi se inspiră reciproc, din punct de vedere artistic. Dar, pe măsură ce Christine se maturizează şi devine o tânără femeie tot mai încrezătoare în forţele sale, Fantoma începe să o vadă cu alţi ochi."
Într-adevăr, Fantoma se îndrăgosteşte obsesiv de Christine, iar ea se îndrăgosteşte de Vicontele Raoul de Chagny, un tânăr bogat, spectator fidel al spectacolelor de la Opera Populaire, care se dovedeşte a fi chiar iubitul ei din copilărie. "Fantoma nu îşi doreşte decât să fie alături de cineva, o fiinţă cu care să stea de vorbă şi care să îl înţeleagă", spune Butler. "El s-a obişnuit să fie respins, însă există o singură persoană din partea căreia nu acceptă respingerea, şi anume Christine, pentru că ea a devenit unicul punct asupra căruia se concentrează viaţa lui. Privind-o cum se simte tot mai atrasă de Raoul, Fantoma ajunge să fie orbit de furie şi de dorinţă. El crede că, dacă va scrie o operă pentru Christine, ea îl va iubi. Sau, dacă va reuşi să o aducă în 'bârlogul' lui, ea va ajunge, în cele din urmă, să îl înţeleagă."
"Cred că relaţia Christinei cu Raoul reprezintă trezirea ei la viaţă ca adolescentă, însă atracţia pe care o simte faţă de Fantomă conturează o relaţie foarte profundă, cu o mare încărcătură sufletească şi sexuală", sugerează Schumacher. "Probabil că, dacă el nu ar fi fost desfigurat şi nu ar fi devenit un personaj violent şi dement, cei doi ar fi putut fi împreună la un moment dat. Un element absolut minunat în interpretarea lui Emmy este că, de fiecare dată, reacţionează la diformităţile Fantomei cu multă compasiune."
În rolul lui Raoul, regizorul l-a distribuit pe Patrick Wilson, vedeta spectacolelor de pe Broadway Oklahoma! şi The Full Monty, nominalizat la un premiu Emmy pentru rolul său din miniseria HBO Angels in America. "Îl mai văzusem pe Patrick pe scenă şi ştiam cât de frumos cântă", spune Schumacher. "Este un actor foarte talentat şi are o voce de înger."
Lloyd Webber cunoştea pedigree-ul de Broadway al lui Wilson când tânărul actor a venit la Londra, ca să dea o probă cu el. "Patrick este un tenor liric minunat, un talent înnăscut. În fond, a jucat rolul lui Curly în Oklahoma!"
Wilson interpretează rolul lui Raoul într-o versiune mai dinamică a personajului pe care publicul l-a văzut în spectacolul de teatru. "Pe scenă, Raoul are un rol minor în acest triunghi al iubirii, însă în film l-am făcut mai agresiv, mai îndrăzneţ un adevărat erou romantic", remarcă regizorul. "El devine astfel şi mai atrăgător în ochii Christinei, deci devine o ameninţare cu atât mai mare pentru Fantomă."
"Rolul a fost chiar mai dinamic şi mai solicitant decât mă aşteptam", spune Wilson, care a rezistat eroic la machiaj timp de cinci ore, ca să arate ca un bătrân de 70 de ani pentru secvenţele care se derulează în 1919. "Am călărit fără şa în film, o experienţă absolut unică, dar aşa mi-am dorit să fie: nu am vrut să trişez cu nimic. Am vrut să transmit toată pofta de viaţă pe care o aveau oamenii în acea epocă. Pe atunci, viaţa se derula într-un mod mult mai dramatic. Mureai mult mai tânăr, aşa că, atunci când găseai iubirea, porneai pe urmele ei."
Excelenta actriţă Miranda Richardson, nominalizată la Oscar pentru rolurile sale din Tom & Viv şi Damage, joacă rolul Madamei Giry, profesoara de balet care ştie mai multe decât vrea să spună despre evenimentele misterioase care au loc în Opera Populaire – şi despre Fantomă. "Miranda a devenit una dintre actriţele mele preferate de când am văzut-o în Dance With a Stranger", spune Schumacher. "Nu am cuvinte să descriu strălucirea pe care a adus-o rolului Madamei Giry."
Extinzând rolul Madamei Giry în scenariu, Schumacher şi Lloyd Webber oferă o perspectivă mai amplă asupra poveştii tulburi a Fantomei. "Madame Giry este elementul esenţial care explică, în primul rând, de ce se află Fantoma în clădirea Operei", spune Richardson, care a fost prima dată aclamată de critica internaţională pentru rolul său memorabil din thriller-ul The Crying Game (1992). "Viaţa Fantomei se derulează foarte teatral şi există în asta un element pe care Madame Giry îl adoră. Opera Populaire este lumea ei, familia ei, viaţa ei.
"În spectacolul de scenă, Madame Giry este foarte rigidă, foarte dură şi foarte aspră cu balerinele. În plus, arată ca un semn de exclamare", continuă Richardson. "Este însă o fire romantică, plină de pasiune. Am stabilit cu Joel să prezentăm în film aceste aspecte într-un mod mai amănunţit."
"Am vrut să spun publicului mai multe despre relaţia Madamei Giry cu Fantoma, pentru că aceasta a rămas întotdeauna înconjurată de o aură de mister", spune regizorul. "Când m-am întâlnit cu Miranda să discutăm despre rol, a fost prima dată în viaţa mea când m-am întâlnit cu o actriţă şi am avut sentimentul că eu eram cel care dădea o probă cu ea. Avea o listă cu aproximativ 100 de întrebări pe care mi le-a adresat şi asta mi-a plăcut la nebunie."
"M-a atras ideea de a lucra cu Joel, mai ales la un proiect atât de generos ca The Phantom of the Opera", spune actriţa. "Îmi place să lucrez pe un platou de filmare şi, din când în când, să mă simt absolut uluită de dimensiunile a tot ce se întâmplă în jurul meu."
Cum nu avea nici un fel de pregătire în domeniul dansului clasic, Richardson a luat lecţii de balet împreună cu alţi membri ai echipei. "Am considerat că este important să ştiu care sunt rigorile acestei lumi", spune ea. "Chiar dacă Madame Giry nu mai dansează solo, ea conduce o companie de dans, are foarte multe cunoştinţe în domeniu şi un respect enorm pentru disciplină."
Singurul membru al ansamblului Operei al cărui trup 'mai mare decât viaţa însăşi' ameninţă să eclipseze prezenţa sumbră a Fantomei este temperamentala divă La Carlotta. Minnie Driver, talentata actriţă cunoscută pentru rolurile sale din drama premiată cu Oscar Good Will Hunting sau comedia NBC premiată cu un Emmy Will & Grace, joacă rolul acestei capricioase soprane italiene.
"Carlotta este o versiune a anului 1870 în care David Beckham, Kylie Minogue şi Madonna ar alcătui împreună un singur personaj", spune Driver. "Este o prezenţă uriaşă, care consideră că toţi cei din jurul ei sunt nişte simpli sateliţi ai persoanei sale."Deşi este ea însăşi o cântăreaţă talentată, Driver nu a cântat în film. Partitura ei a fost interpretată de o cântăreaţă profesionistă de Operă, Margaret Preece, care a interpretat acest rol pe scenă. Totuşi, Driver a creat dialoguri suplimentare în italiană, pentru a improviza avalanşele verbale injurioase ale Carlottei. "Mi-am canalizat energiile lăuntrice de divă!"spune ea, râzând. "Când am discutat despre acest personaj, Joel a zis 'Nimeni nu a dat vreodată bani ca să vadă ceva mai prejos de 'foarte bun''. M-a pus pe gânduri şi apoi m-a lăsat să acţionez!"
"Ştiam că Minnie va fi minunată, dar a reuşit să mă surprindă până şi pe mine, ba cred că şi pe ea însăşi, cu performanţa sa fantastică", spune Schumacher. "Unele dintre cele mai bune momente ale ei sunt improvizate, pentru că are un extraordinar simţ al umorului. Minnie a fost alegerea perfectă pentru acest rol – este nostimă, impunătoare şi le-a 'superdivat' pe toate celelalte dive."
Noii directori întreprinzători de la Opera Populaire, Gilles Andre şi Richard Firmin, sosesc la operă în timpul repetiţiei generale pentru producţia companiei, Hannibal, şi o descoperă pe Carlotta ameninţând să plece înainte de marea premieră. Şi asta nu este tot! O scrisoare misterioasă a Fantomei ameninţă că, dacă noua direcţiune nu îi îndeplineşte diverse cerinţe, refuzul va avea consecinţe grave.
Doi actori de ţinută, Simon Callow (Shakespeare in Love) şi Ciaran Hinds ( Road to Perdition ) joacă rolurile celor doi: Andre, un personaj parcă desprins din teatrul buf, şi Firmin, o minte axată pe afaceri. "Andre este interesat de partea culturală şi artistică a teatrului, în timp ce Firmin este mult mai preocupat să umple sala", spune Hinds, care a jucat alături de Cate Blanchett în thriller-ul din 2003 al lui Schumacher, Veronica Guerin. "Joel mi-a spus să mă gândesc la Firmin ca la un vânzător de maşini de mâna a doua, îmbătrânit, o prezenţă uşor ostentativă, de o eleganţă puţin exagerată."
"Andre şi Firmin sunt lipiţi ca doi gemeni siamezi", adaugă Callow. "Au făcut avere în afacerile cu fier vechi şi acum sunt încântaţi să intre în lumea teatrului, însă, la fel ca atâţia alţii înaintea lor, ajung să regrete acest pas."Distribuţia The Phantom of the Opera este completată de James Fleet (Sense and Sensibility), în rolul directorului de teatru pensionat, Lefevre; Victor McGuire (Lock, Stock and Two Smoking Barrels) în rolul marelui bariton Piangi; şi Jennifer Ellison (Brookside) în rolul tinerei prietene a Christinei, Meg Giry.
Muzica nopţii
Înregistrarea originală cu distribuţia The Phantom of the Opera s-a vândut în peste 40 milioane exemplare în întreaga lume şi este cel mai bine vândut album de acest tip al tuturor timpurilor. A fost primul album de distribuţie din istoria muzicii britanice care a pătruns în topuri direct pe primul lor. De atunci, a câştigat Discul de Aur şi Discul de Platină, atât în Marea Britanie, cât şi în Statele Unite. Melodiile răscolitoare şi partitura plină de forţă le-au adus compozitorului şi producătorului Andrew Lloyd Webber şi colaboratorilor săi nenumărate aprecieri şi premii.
"Andrew a bucurat milioane de oameni din întreaga lume", spune regizorul Joel Schumacher. "The Phantom of the Opera este o înşiruire de melodii memorabile, unele dintre cele mai frumoase melodii pe care le-a scris Andrew vreodată. Iar versurile lui Charles Hart sunt uimitoare.""Muzica este incredibil de mişcătoare şi de plină de forţă", adaugă Gerry Butler. "Am ascultat-o de foarte multe ori, însă de fiecare dată mă simt mişcat când o aud."
Oricât de molipsitoare ar fi compoziţiile lui Lloyd Webber din The Phantom of the Opera, melodiile sunt de fapt destul de sofisticate şi de dificil de interpretat. "Pregătirea pe care o aveam de la Opera Metropolitan a fost nepreţuită", spune Emmy Rossum, care şi-a început pregătirea la celebra operă din New York încă de la frageda vârstă de şapte ani. "N-aş fi reuşit să fac faţă acestui rol fără disciplina care mi-a fost insuflată la Met."
Filmul artistic The Phantom of the Opera i-a oferit lui Lloyd Webber ocazia de a revedea înregistrările originale şi, susţinut de un buget substanţial, el şi-a dat seama că îşi permitea să producă o versiune orchestrală completă a acestei partituri atât de îndrăgite. Proiectul i-a oferit şi şansa de a mai compuns o melodie nouă, plus câteva secţiuni importante ale partiturii, pentru a completa scenariul. Era un domeniu familiar, căci Lloyd Webber a scris partitura mai multor filme, între care The Odessa File sau Gumshoe.
Pentru a-şi realiza viziunea muzicală asupra filmului, Lloyd Webber a cerut ajutorul echipei sale de încredere: co-producătorul muzical Nigel Wright şi regizorul muzical Simon Lee. Wright lucra deja cu Lloyd Webber de peste 15 ani, producând albume de distribuţie şi coloane sonore pentru materiale video, între care, de exemplu, coloana sonoră pentru filmul premiat din 1996, Evita. Dar, după cum explică Wright, "The Phantom of the Opera este o producţie pe care o aşteptam de ani de zile. Ăsta este proiectul cel mare!"
Probele şi găsirea actorilor pentru The Phantom of the Opera au durat destul de mult, pentru că Lloyd Webber a cerut ca fiecare om din distribuţie să poată interpreta partitura corespunzătoare rolului său, la un nivel de primă clasă. Ca urmare, supervizorul muzical Simon Lee s-a implicat în acest proiect încă din februarie 2003, cu şapte luni înainte de începerea propriu-zisă a filmărilor. Lee a lucrat cu actorii principali, pentru a se asigura că fiecare dintre aceştia are calităţi vocale la înălţimea standardelor impecabile impuse de Lloyd Webber. Lee consideră că implicarea sa în fiecare etapă a proiectului a fost esenţială, căci a şlefuit la maximum calităţile vocale ale actorilor, în special ale lui Gerard Butler, care joacă rolul Fantomei. "Gerry nu era un cântăreţ pregătit pentru scenă, însă mai cântase într-o formaţie", spune el. "El a fost o adevărată revelaţie pentru mine, în acel an în care am lucrat împreună, şi sunt foarte mândru de realizările sale."
Realizarea unui film muzical ridică multe probleme, însă filmările pentru The Phantom of the Opera au fost mult mai solicitante decât cele pentru un musical obişnuit. După cum explică Wright, "în toate celelalte filme muzicale pe care le-am făcut, faci repetiţii, apoi pre-înregistrezi coloana sonoră şi filmezi începând de acolo. La The Phantom of the Opera am fost întotdeauna doar cu un pas înaintea filmărilor, pentru ca pistele pentru playback să corespundă performanţelor distribuţiei, care au evoluat în permanenţă, pe tot parcursul repetiţiilor."
Acest proces de înregistrare şi reînregistrare s-a derulat continuu. În biroul lui Lloyd Webber din incinta Studiourilor Pinewood a fost chiar amenajat un studio de înregistrări, unde actorii puteau înregistra în orice moment o nouă partitură vocală, iar pista pentru playback era modificată pentru scena următoare. A fost un proces perfect unitar, pentru actori şi pentru echipa muzicală deopotrivă, însă nu a fost deloc uşor. "Când am început să lucrăm la producţie, eram cu trei săptămâni înaintea programului de filmare. În final, am ajuns să lucrăm cu trei ore înainte ca o secvenţă să fie filmată!"spune Wright. "La ora şase dimineaţa noi făcea pre-mixajul materialului care urma să fie filmat la ora nouă."
The Phantom of the Opera s-a filmat cu ajutorul acestor piste temporare pentru playback, alcătuite de obicei dintr-o orchestră de 28 instrumente, însă uneori, când Lloyd Webber simţea că se impune altceva pentru dramatismul unei anumite piese, era utilizată o linie completă de simfonie. Câteva dintre cele mai remarcabile melodii din spectacol sunt "Gândeşte-te la mine", aria care o lansează pe Christine de la stadiul de coristă la cel de soprană solistă; "Îngerul muzicii", un duet intens între Fantomă şi tânăra sa protejată; "Fantoma de la Operă", aria-semnătură a Fantomei, cu care o seduce pe Christine în ascunzătoarea lui din catacombele Operei; "Tot ce vreau de la tine", romantica serenadă a Christinei şi a lui Raoul, cântată pe acoperiş; "Masquerade", spectaculoasa piesă de cor care subliniază campania de teroare atent elaborată de către Fantomă; şi "De aici nu mai este cale de întoarcere", un duet răscolitor al Fantomei cu Christine, care se derulează în timpul premierei la Don Juan Triumphant!, opera compusă chiar de Fantomă.
Patrick Wilson spune că, privindu-i pe Butler şi Rossum interpretând în duet "De aici nu mai este cale de întoarcere", a avut o reacţie similară cu cea a personajului său Raoul, când înţelege intensitatea legăturii dintre Christine şi Fantomă. "Am petrecut trei luni de zile filmând povestea mea de dragoste cu Emmy, timp în care doar am auzit de celălalt tip", îşi aminteşte Wilson. "Când în sfârşit i-am văzut împreună şi am văzut ce pasiune puternică îi lega, mi-am simţit inima zdrobită."
Materialul complet ales de regizorul Joel Schumacher pentru prima versiune a producţiei le-a permis lui Lloyd Webber şi echipei sale să stabilească ce elemente ale partiturii muzicale urmau să fie reorchestrate şi reînregistrate. În plus, ei identificat necesitatea adăugării unei sub-partituri pentru anumite secvenţe. Împreună cu colaboratorul său original, David Cullen, Lloyd Webber a re-orchestrat porţiuni consistente din partitura muzicală a filmului şi a compus peste 15 minute de muzică nouă pentru secvenţele în care se descrie copilăria nefericită a Fantomei, un paria respins şi neînţeles de societate, apoi drumul cu diligenţa făcut de Christine la mormântul tatălui ei şi călătoria încărcată de emoţie pe care Raoul o face către un cimitir mult prea cunoscut. "Când am văzut pentru prima dată drumul lui Raoul către cimitir", îşi aminteşte Lloyd Webber, "imediat mi-am dat seama că nu aveam nevoie de o reluare, ci de o muzică nouă, pentru că secvenţa aceea ne reaminteşte povestea lui Raoul, care este dezvăluită la începutul filmului."În plus, o melodie complet nouă, intitulată "TK"a fost introdusă pe genericul de final al filmului.
Pentru a obţine înregistrarea finală a muzicii filmului, o orchestră atent selecţionată a fost convocată la Londra. Mulţi dintre muzicieni cunoşteau deja partitura muzicală a The Phantom of the Opera, căci lucraseră la producţiile teatrale sau la înregistrările de albume ale lui Lloyd Webber. Lee a fost dirijorul acestei orchestre la celebrul studio Abbey Road. "Rezultatul este un sound cu adevărat somptuos", se entuziasmează el, "exact aşa cum a preconizat Andrew că va fi."