(...pentru că actorii sunt remarcabili, dar şi pentru că nu permite spectatorului să se ataşeze de nici unul dintre personaje şi nu le oferă acestora şansa unei evoluţii pe parcursul filmului)
Road to perdition este al doilea film al lui Sam Mendes, englezul care a cucerit o lume cu povestea sa despre viaţa din suburbiile americane în American Beauty.
După povestea contemporană şi cu accente de umor negru care i-a adus deja un Oscar, Mendes a dorit să realizeze un film complet diferit, o poveste cu accente de tragedie antică, petrecută în lumea mafioţilor din Chicago-ul anilor '30. Paul Newman este John Rooney, unul dintre locotenenţii lui Al Capone (care, deşi fusese filmat în interpretarea lui Anthony LaPaglia, a rămas pe podeaua cabinei de montaj), un mafiot care are o relaţie specială cu executantul său de încredere, Michael Sullivan. Sullivan, interpretat de Tom Hanks în primul rol aproape negativ din cariera lui, se trezeşte pus în faţa unei alegeri dificile atunci când, în urma unei succesiuni de întâmplări tragice, soţia şi cel mai mic fiu al său sunt omorâţi de fiul lui Rooney. Între fiul său degenerat şi ajutorul său de încredere, Rooney alege să-şi protejeze fiul, aşa că Sullivan trebuie să fugă pentru a-şi acunde fiul rămas în viaţă, pregătind în acelaşi timp şi răzbunarea care nu poate fi evitată.
Asemănarea cu o tragedie antică nu este întâmplătoare, eroii acestei poveşti având foarte puţine opţiuni în faţa provocărilor pe care le aruncă soarta. Deopotrivă pasionant ca film de acţiune şi thriller, dar şi ca dramă, Road to perdition este întunecat din toate punctele de vedere, de la imaginile remarcabile înecate în negru şi desaturate de culoare, până la soarta personajelor.
Dar, în pofida acestui lucru, este un film remarcabil, care este urmărit de sufletul la gură de la început până la final. Ca dovadă, el a strâns deja în America peste 100 de milioane de dolari, ceea ce, pentru continentul care l-a făcut pe Austin Powers star, este o realizare.