Anii marii crize de la sfârşitul deceniului trei din America au inspirat mulţi cineaşti care au evocat în filmele lor războaiele gangstereşti iscate de prohibiţie şi domnia familiilor omnipotente ce acţionau în afara legilor. În cel mai recent film al său, regizorul Sam Mendes (debutantul strălucit de acum trei ani cu American Beauty, laureat al premiului Oscar pentru cel mai bun film) alege pentru Road to perdition un subiect inspirat de luptele pentru putere din mafia americană, teritoriu al crimei organizate, strălucit exemplificat de operele unui John Huston, Martin Scorsese, S. Kubrick, W. Wellman, H. Hawks şi imortalizat de o pleiadă de mari actori. Sam Mendes alege şi el doi monştri sacri din generaţii diferite, "veteranul" Paul Newman şi mai tânărul Tom Hanks, pentru a susţine o saga extrem de interesantă, nu prin locurile comune ale genului, ci prin detalierea relaţiei părinţilor cu copiii.
John Rooney (Paul Newman) este bossul mafioţilor irlandezi, al cărui fiu - Connor (jucat de actorul britanic Daniel Craig) - este un ucigaş patologic, un psihopat temeinic instalat în lumea crimei. Michael Sullivan (Tom Hanks), ucigaşul plătit al lui Rooney, privit şi ca un fiu adoptiv, are de răzbunat moartea soţiei şi a unui băiat, victime nevinovate ale pornirilor maladive ale lui Connor. Michael mai are însă de apărat existenţa fiului supravieţuitor, un puşti de 13 ani (Tyler Hoechlin) care îi devine complice într-o sui-generis cruciadă a dreptăţii (ei fură banii murdari ai bandelor de gangsteri). Simbolurile paşnice ale familiei se metamorfozează radical, destinele se intersectează în răfuieli spectaculoase, evocarea "neagră" beneficiind şi de prezenţa unui personaj ambiguu - fotograful Maguire (şi el excelent jucat de Jude Law), ziaristul obsedat de imortalizarea victimelor înainte de ultima răsuflare.
Martorul (inocent) la început este Michael Sullivan junior, cel a cărui poveste reprezintă, de fapt, evocarea destinului unui tată antrenat pe drumul crimei şi care la capătul drumului este salvat in extremis. Refuzînd drumul crimei, Michael junior aduce în final o umbră de speranţă într-un film a cărui poveste rivalizează cu cele mai bune opere cinematografice semnate de regizorii amintiţi la începutul acestor rînduri. Sam Mendes nu face uz de melodramatism facil în evocarea confruntării celor doi taţi care au fiecare de apărat un copil, iar "duelul" Newman-Hanks este absolut captivant pe plan interpretativ. Vor fi oare din nou cei doi mari actori nominalizaţi la Oscar? Poate.