În câteva cuvinte: Două cupluri cât se poate de ordinare. Ei, electricieni. Ele, plictisite. Câte doi copii de familie; singurul lucru interesant despre cele două familii ar fi că cei patru copii (adolescenţi) sunt cuplaţi. Doi câte doi. De-aici şi până la schimbul de soţii e numai un pas, nu?...
Nu mă-ntrebaţi cum se face că cele două cupluri de vârstă şi condiţie cât se poate de mijlocii ajung pe o insulă semi-pustie în Caraibe. Fie, vă spun: într-o delegaţie. Ondra şi Vitek (electricienii) îşi iubesc soţiile, dar ambii râvnesc şi la soţia celuilalt. De-aici până la sfânta pătrime din titlu e doar un pas, nu?... Scenele în care regulile sunt stabilite ferm, ceheşte, sunt mai savuroase decât cele de amor propriu-zis.
Ultimul cuvânt: Comedia sexy cehească - o alăturare de cuvinte la care nu m-am gândit până acum - a fost una din plăcerile (ne)vinovate a festivalului, o boare de aer curat, fără pretenţii artistice exacerbate, fără trăiri profunde şi drame inutile.
How to Make Money Selling Drugs
În câteva cuvinte: Găselniţa acestui documentar e formatul lui: o încrucişare între film educativ, joc video, şi carte de self help, genul "cum să... în numai zece paşi" (sau - dacă vreţi - niveluri pe care trebuie să le atingi), cu ajutorul unor intervievaţi care acoperă toate palierele acestei industrii, nu-i aşa, atât de lucrative.
De la dealeri de colţ de stradă, până la traficanţi multi-naţionali. De la 50 Cent şi Eminem, care-şi împărtăşesc din bogata experienţă în domeniu, până la Susan Sarandon şi Woody (cum putea să lipsească tocmai Woody?) Harrelson, care produc argumente "de bun simţ" în favoarea decriminalizării substanţelor cu pricina. În numele imparţialităţii, avem parte şi de opinii de partea cealaltă a baricadei: cei mai aprigi soldaţi ai "războiului contra drogurilor" - poliţişti, gardieni, lobby-işti.
Ultimul cuvânt: Deşi tonul e uşor şi uşor zeflemitor, senzaţia generală e relativ cacofonică, de overkill, un cor care pare să predice convertiţilor.
I Declare War
În câteva cuvinte: O altă surpriză a festivalului, cu o premiză complet neaşteptată. Un grup de puşti de 12 ani se joacă de-a războiul în pădure. Doar că armele sunt adevărate (sau nu?), regulile sunt simple, iar strategiile sunt demne de cauze mai măreţe.
Pac, pac, eşti mort. Nu, pe bune, eşti mort. O comedie neagră, cu un limbaj care i-a făcut probabil pe părinţii protagoniştilor să roşească pe alocuri. Jocul celor 5-6 puşti (plus o puştoaică, ce le întoarce, bineînţeles, lumea pe dos) e o adevărată încântare, iar imaginaţia realizatorilor produce nişte scene antologice.
Ultimul cuvânt: În bună tradiţie a lui Stand By Me, şi cu trimiteri clare la Lord of the Flies, filmul canadienilor Jason Lapeyre şi Robert Wilson e o alegorie a pre-adolescenţei - o vârstă când Gelozia şi Trădarea sunt motive mai mult decât întemeiate pentru o declaraţie de război - dar şi o parabolă a modului în care copiii "din ziua de azi" digeră ce văd zilnic la buletinele de ştiri sau când se joacă Call of Duty.
Kon-Tiki
În câteva cuvinte: Povestea legendarului Thor Heyerdahl şi a sa traversare a Pacificului în ambarcaţiunea care dă titlul filmului e (tran)spusă pe ecran într-o impecabilă super-producţie norvegiană.
Portretul lui Heyerdahl e reverenţios dar nu hagiografic. Relaţiile lui cu Liv, soţia lui, şi echipajul Kon-Tiki nu sunt lipsite de probleme, dar totul devine secundar în faţa imaginilor de o frumuseţe ireală, fără de seamăn aş zice, dacă nu punem la socoteală Life of Pi, să zicem.
Că veni vorba de echipaj, unul dintre membri e interpretat de un anume Gustaf Skarsgård, al patrulea frate actor (dacă i-am numărat bine) din această familie Baldwin a Suediei.
Ultimul cuvânt: Kon-Tiki are onoarea să fi fost nominalizat la Globul de Aur pentru film străin 2013 (chit că va pierde probabil în faţa lui Amour, aflat în topurilor mai tuturor criticilor de seamă). Sau cine ştie, poate că norvegienii vor învinge - din nou - adversităţile şi vor acosta - din nou - în triumf în California, de data asta la LA în loc de SF...
A Liar's Autobiography: The Untrue Story of Monty Python's Graham Chapman
În câteva cuvinte: Graham Chapman, cunoscut şi drept "mortul din Monty Python," e protagonistul acestei biografii animate în 3D. De ce în 3D? De ce nu?
S-a născut, a studiat la Cambridge, unde l-a întâlnit pe John Cleese, a fumat pipă, s-a făcut doctor, a fondat Monty Python, a decis că e gay (mă rog, în proporţie de 70%, conform unui chestionar pe care şi l-a auto-administrat), a băut la greu, s-a lăsat de băutură, a făcut sex (tot la greu), a făcut şi nişte filme. În cele din urmă, a fost abductat de extratereştri (sau asta-i dintr-un film?...). Cu Graham Chapman (postum), şi toţi ceilalţi Pythons, cu excepţia unuia - nu-mi aduc aminte care.
Găselniţa filmului? Nu, nu 3D-ul - total inutil -, ci numeroşii animatori (17?), fiecare cu stilul lui, care mai de care mai diferit, care "animă" câte un episod din autobiografia lui Chapman.
Ultimul cuvânt: Absurd (de aşteptat). Amuzant (pe alocuri). Aiuristic (in totalitate).
Looper
În câteva cuvinte: Programatorii Toronto International Film Festival 2012 au decis să se abată de la tradiţia de a deschide festivalul cu un film canadian (sau măcar unul cu o conexiune canadiană) şi au ales acest alambicat thriller de acţiune futurist, despre călătoria în timp, relaţia tată-fiu, mamă-fiu, şi câte şi mai câte.
N-o să vă stric plăcerea (şi ziua) povestindu-vă filmul. Ajunge să ştiţi că Joseph Gordon-Levitt - un asasin plătit - îşi împuşcă sinele venit din viitor (Bruce Willis) la ordinul unui şef mafiot (Jeff Daniels). Aparenţele sunt, bineînţeles înşelătoare. Ritmul e nebunesc. Se trage ca la Verdun. Replicile - mitraliate şi ele: "Why the fuck French?" "I'm going to France." "You should go to China." "I'm going to France." "I'm from the future. You should go to China." În actul al doilea apare şi Emily Blunt, care - exact ca în Arthur Newman - le fură filmul de sub nasurile tuturor vedetelor mai sus menţionate.
Ultimul cuvânt: Că veni vorba de vedete, Joseph Gordon-Levitt (foto) are toate motivele să zâmbească: Looper i-a confirmat statutul de star hollywoodian.
Love, Marilyn
În câteva cuvinte: La aproape 50 de ani după moartea sa, două cutii cu însemnări private marca Marilyn Monroe sunt descoperite în casa profesoarei ei de actorie.
Aceste caiete, aduse la viaţă în acest documentar inovator şi bine făcut (chit că mai potrivit pentru televiziune) de staruri contemporane, oferă o nouă perspectivă asupra domnişoarei Monroe şi a gândurilor sale profunde şi hm... intime - o perspectivă până acum necunoscută a sa - "a deeply curious artist, a savvy businessperson", punând oarecum la îndoială arhetipul starletei "blonde" (în ambele sensuri ale cuvântului).
F. Murray Abraham, Elizabeth Banks, Lindsay Lohan, Evan Rachel Wood, Ben Foster, Uma Thurman, Paul Giamatti, Viola Davis, Jeremy Piven, Ellen Burstyn, Adrien Brody, Marisa Tomei şi Glenn Close dau voce însemnărilor şi ne vorbesc despre efectul pe care Marylin Monroe l-a avut asupra lor şi a culturii contemporane americane - secţiunea pop.
Ultimul cuvânt: O declaraţie de iubire bine intenţionată (deşi stângace pe alocuri) pentru o vedetă deja mult iubită (dar nu îndeajuns de stimată), Love, Marilyn încearcă din greu să ne convingă că MM a fost o mare actriţă care merită din plin adulaţia de care s-a bucurat - şi de la care probabil că i s-a tras şi sfârşitul.
Lunarcy!
În câteva cuvinte: Ce vezi când te uiţi la lună? Un bărbat? O femeie? O posibilă afacere? Soluţia crizei energetice? Următoarea destinaţie de vacanţă? Sau doar o piatră stearpă ce se învârte în jurul pământului sau ne controlează permanent dorinţele şi nebuniile?
Cel mai apropiat vecin galactic al planetei noastre, a captivat dintotdeauna imaginaţia pământenilor. E un simbol, constant, frumos şi misterios, a profunzimilor universului. Plus că se pare că are darul de a îi transforma pe oameni în vârcolaci.
Cu umor şi afecţiune, realizatorul Simon Ennis urmăreşte un grup disparat de visători şi şarlatani care au un singur lucru în comun: cu toţii şi-au devotat vieţile Selenei (nu jucătoarea de tenis). De la fostul ventriloc care a făcut milioane de dolari ca agent imobiliar pe lună cu sloganul: "Nothing could be greater than to own your own crater!", până la tânărul care e pornit să se îmbarce pe primul vehicul spaţial ce va coloniza luna.
Ultimul cuvânt: Lunarcy! face primul pas (mic pentru om, mare pentru omenire...) şi ne prezintă un portret tuşant şi haios al unor pasionaţi - bizari şi creativi, hilari şi don quijoteşti.
The Master
În câteva cuvinte: Un dublu portret - complex şi oarecum "mişcat" - al unui rătăcitor şi unui "călăuzitor" în America din anii de după cel de-al doilea război mondial. Un marinar întors din război cu cicatrici vizibile dar mai ales invizibile, fără viitor, dar... cu un dar de a face băutură din orice, rătăceşte fără ţel până la întâlnirea cu Cauza şi al său lider - care îl va salva, asta dacă nu cumva îl va distruge mai întâi.
Un film super-anticipat, care a generat reacţii de la "Genius!" la "There Will Be Megalomania" (aluzie la There Will Be Blood, precedentul film al lui P.T. Anderson). Contrar aşteptărilor şi speculaţiilor, The Master nu e o "demascare" a scientologiei, ci "a romance that can never work" (cf. Anderson), o poveste tulburătoare între doi oameni extrem de... tulburaţi: Philip Seymour Hoffman - un lider de cult pe cât de carismatic, pe atât de grandoman, care se prezintă "a writer, a doctor, a nuclear physicist and a theoretical philosopher. But above all, I am a man, a hopelessly inquisitive man, just like you", şi Joaquin Phoenix - un suflet pierdut, care se "regăseşte" sub bagheta aberantă.
Nimeni nu poate trece cu vederea a doua conexiune românească: imaginea pe 65 de milimetri îţi ia răsuflarea (şi-a fost lăudată în unanimitate de critici), fiind semnată de Mihai Mălaimare Jr.
Ultimul cuvânt: Un film "For Your Consideration", cum zic ad-urile din revista Variety la vremea când onor membrii academicieni fac nominalizările la Oscar 2013.
Midnight's Children
În câteva cuvinte: "Born în the hour of India's freedom. Handcuffed to history." Pe 15 august 1947, la miezul nopţii, când India îşi proclama independenţa, doi nou-născuţi sunt schimbaţi de o asistentă dintr-un spital din Bombay. Saleem, fiul nelegitim al unei sărace hinduse, şi Shiva, progenitura unei proeminente familii musulmane, ajung să-şi trăiască destinul menit celuilalt.
Vieţile celor doi băieţi se întrepătrund în mod misterios (şi, cum spuneam, magic), fiind inexorabil şi inextricabil legate de drumul pe care India l-a străbătut de atunci, cu toate triumfurile şi dezastrele aferente.
Mulţi au zis că romanul lui Salman Rushdie - o "dramedie" epică (dar şi realist-magică) din genul "istoria trăită / făcută de oamenii obişnuiţi" - nu poate fi adaptat. Regizoarea canadiană de origine indiană Deepa Mehta i-a contrazis. A strâns o distribuţie de staruri sud-est asiatice, a filmat timp de 3 (trei!) ani, şi l-a convins pe dl. Rushdie însuşi să scrie scenariul filmului, başca să fie vocea naratorului din film. Ambii creatori au avut parte de persecuţii (filmele doamnei Mehta au dus la proteste şi incendieri de cinematografice în India) şi pasiunea lor e transpusă fidel pe ecran.
Ultimul cuvânt: "Did you see Midnight's Children? I loved it. It was Forrest Gump with brown people." (auzită la festivalul de film de la Telluride.) Amuzant, doar că romanul lui Rushdie a apărut cu şase ani înaintea celui pe care e bazat filmul lui Zemeckis...
Die feinen Unterschiede / Our Little Differences
În câteva cuvinte: O analiză atentă şi sensibilă a relaţiei dintre părinţi şi copii în variate contexte culturale şi de clasă.
Relaţia aparent armonioasă între un prestigios doctor german, Sebastian, şi menajera lui bulgăroaică, Jana, spiralează într-un vicios joc de putere când progeniturile celor doi dispar după o noapte în oraş.
Ultimul cuvânt: A treia conexiune românească. Scenariul e co-semnat de fostul meu coleg de şcoală Răzvan Rădulescu, pe care regizoarea filmului, Syvlie Michel (o debutantă cu experienţă, care a fost regizor secund la multe din filmele lui Wim Wenders), mi l-a ridicat în slăvi la o cafea după proiecţie, ca pe un "dar picat din cer", sau mai exact din înălţimile laureaţilor la Cannes şi alte festivaluri prestigioase.
Rezistaţi - urmează încă un episod.
(6-16 septembrie 2012)