Dieu est grand, je suis toute petite - înduioşător şi plin de umor

Floare rară în repertoriul cinematografic, comedia franceză apare cu o producţie de acum doi ani semnată de Pascale Bailly, care a intenţionat să monografieze raporturile dintre generaţii printr-un love story, agrementat cu o amuzantă tentativă de prozelitism religios.

Mică de statură, frumuşică foc, Audrey Tautou o interpretează pe Michèlle, un manechin de 20 de ani, care nu-şi prea află rostul în viaţă. De abia despărţită de prietenul ei, cunoaşte un medic veterinar, cu 12 ani mai în vîrstă, şi începe să-l cucerească metodic, ghidîndu-se după prejudecăţile unei culturi asumate din împrumuturi superficiale. Aflînd religia noului prieten, Michèlle va frecventa cu asiduitate cursuri de cultură iudaică obligîndu-l şi pe prietenul ei să-şi lase uneori jos aparenta indiferenţă faţă de propria religie. Conflictul cu părinţii, generat pe scheletul veşnicului divorţ între generaţii, este mai puţin convingător. Dorinţa expresă de a crede în ceva este consecinţa unei singurătăţi funciare, ce nu lasă partenerilor răgazul de a se cunoaşte, nu lasă părinţilor timpul necesar formării copiilor, nu lasă prietenilor ocazia unui ajutor eficace celor aflaţi la o răscruce existenţială dureroasă. Fiindcă despărţirea de primul prieten a constituit un eşec (şi primul avort), Michèlle caută în religie un sprijin, motivaţia pentru o trăire autentică, suportul pentru o schimbare benefică.

Înduioşător şi plin de umor, personajul Michèlle trăieşte sentimente contradictorii, suferă efectiv alături de noul prieten Francois (Edouard Baer, aflat şi el sub tutela unor părinţi dificili); Audrey Tautou se identifică perfect cu personajul, fără ostentaţie, fără a face apel la trucuri comerciale.

Alături de Audrey Tautou joacă doi excelenţi actori, Edouard Baer şi Julie Dépardieu, care conving cu uşurinţă spectatorul despre adevărata lor căutare a identităţii într-o lume puţin superficială, puţin anostă, puţin conformistă, aşa cum este uneori lumea tinerilor de astăzi, şi asta nu doar pe meridiane franţuzeşti. Filmul, considerat doar o comedie sentimentală, pune mai multe întrebări grave despre universul unor tineri obişnuiţi aflaţi în momente de cumpănă. De altfel, şi finalul filmului este deschis şi el poate invita la o posibilă continuare, deşi Dumnezeu e mare, eu sunt mititică a fost realizat de regizoarea Pascale Bailly în urmă cu doi ani.