Sistemul nervos al lui Mircea Daneliuc

Mircea Daneliuc, unul dintre rarii autori de film (în sensul opţiunii cvasipermanente pentru propria proză cinematografică), ne propune cu "Sistemul nervos" o poveste despre tribulaţiile feminine pe trei paliere de vîrstă. Cel mai important palier este vîrsta a treia. Mam'mare (Rodica Tapalagă într-un rol de referinţă) se-ndrăgosteşte de un crainic ştirist de la TVR (Mircea Radu, playboy, idealizat şi anatemizat în egală măsură). Proprietară a unei amărîte de case la ţară, oferită cu superficiale optimizări amatorilor de turism rural, Mam'mare ajunge în Capitală pentru a-şi vedea şi apăra "eroul" de comploturi obscure ce nu-i permit o prezenţă mai decisivă pe ecran. Găzduită în casa unui concubin al fiicei, Tuţa (Cecilia Bîrbora), soră medicală, cu importante accese de amnezie, dar şi cu o fiică, Marilena (Beatrice Benezi), aflată într-o revoluţionară adolescenţă (nelipsită de droguri), Mam'mare se raliază nemulţumirilor pensionarilor, dar "sistemul nervos" cedează şi ajunge la odihnă forţată la Poiana Braşov. Aici, în oraş, guvernul e atacat de demonstranţi, nemulţumiţi de toate şi orice. Dragostea se evaporă şi rămîn necazurile senectuţii.

Filmul intersectează destinele celor trei femei cu societatea românească descoperită în derizoriul şi mizeria ei, cu sarcasmul binevoitor al autorului care nu ezită să se autociteze din alte filme de referinţă ale operei sale. Bodogănind continuu, exprimînd o stare continuă de nemulţumire (în afara virtualei relaţii cu frumosul Paul, ironizată de toţi), Mam'mare ajunge să exprime "această lehamite" faţă de inerţii şi superficialitate, faţă de renunţări şi laşităţi, faţă de indiferenţă şi complicitate, atribute proprii unei majorităţi nu tocmai tăcute. Fiindcă, atunci cînd se exprimă, personajele acestei majorităţi o fac cu vulgaritate şi indecenţă, lesne recunoscute azi nu doar în societate, ci şi pe cele mai multe canale mass-media.

Oglindă deloc binevoitoare, Sistemul nervos rămîne filmul unui autor moralist, exasperat de neputinţa de regenerare a unei societăţi ghidate de nostalgii perverse şi "idealuri" ambigue. În idealismul ei afectiv, Mam'mare este un curajos exponent şi critic al realităţii încărcate doar de viaţă obturată de vulgaritate. Universul feminin al lui Mircea Daneliuc trădează însă şi un fel atenuat de misoginism patetic. Construit alert, filmul poate deconcerta un spectator neavizat, nefamiliarizat cu fantezia, verva sarcastică şi retorica unui autor niciodată comod. çn război permanent cu oportunismul, megalomania sau mitomania practicate paralel cu minimalismul exacerbat de unii colegi, Mircea Daneliuc ne oferă o savuroasă "felie de viaţă" ce invită la meditaţie în ciuda unor pasaje mai obscure sau ambigue. Comicul savuros al dialogurilor salvează obscurităţile aleatorii din film.

O imagine perfect adecvată personajelor şi ambianţelor semnează marele director de imagine Călin Ghibu. Actorii, în primul rînd Rodica Tapalagă, apoi Valentin Teodosiu şi Cecilia Bîrbora - în nota distribuţiilor "bine simţite" de autor (inclusiv un Dorel Vişan, emblematic pentru postul ocupat). Remarcabil la acest film mi s-a părut şi efortul distribuitorului (Media Pro) făcut pentru o lansare convingătoare.