Povestea, având drept punct de pornire un roman scris de bielorusul Vasili Bikov, surprinde episodic viaţa unor partizani bieloruşi din perioada ocupaţiei naziste din anul 1942. Deşi pare să conţină toate premisele unei drame clasice de război, filmul lui Loznitsa depăşeşte graniţele istorice pe care contextul poveştii sale le impune. Alternarea firelor narative sugerează modul în care fiecare dintre cele trei personaje se situează faţă de condiţiile critice provocate de război şi consecinţele comportamentului etic pe care acestea îl adoptă.
Implicat într-un act presupus de rezistenţă împotriva ocupaţiei germane, Sushenya, personajul principal al filmului, este absolvit de arest şi de pedeapsa cu moartea, în ciuda finalului nefericit al celorlalţi complici ai săi. Eliberarea sa este, totuşi, scurtă, întrucât gestul oficial al iertării din partea inamicului german face ca el să devină în ochii populaţiei un trădător. Căutat de partizanii care doreau să facă dreptate, Sushenya se supune fără luptă deciziei acestora de a-l împuşca în pădure. Însă direcţia spre care evenimentele se îndreaptă nu este cea pe care el a anticipat-o.
Scenariul pune cu succes în plan secund contextul temporal în care se petrece acţiunea, în favoarea unei idei care transcende tabloul specific poveştii. Problema manipulării şi a abuzului de autoritate are corespondent în realitatea fiecărei epoci sau societăţi. Discursul din final al lui Sushenya, acest prinţ Mîskin din Belarusul însângerat, formulează lingvistic ceea ce filmul concentrează vizual până în acel moment: dilema morală a omului aflat în război cu seamănul său. Întrebarea esenţială pe care Sushenya, cel nevinovat, i-o pune lui Voitik, personajul al cărui instinct de supravieţuire sfidează normele etice, rămâne, în final, fără răspuns: Ce facem cu iubirea faţă de aproape când ceaţa deformează realitatea?
Aşadar, ce facem când, în vreme de criză, acţiunea morală şi instinctul de supravieţuire au consecinţe radicale pentru executanţii lor? Pelicula lui Loznitsa subliniază impasul moral pe care oamenii îl trăiesc în contexte istorice radicale şi care sunt responsabile pentru degradarea relaţiilor dintre aceştia. Însă pentru personajul principal degradarea nu este iminentă, ci supusă alegerii individuale, iar actul de a alege să refuzi să distrugi viaţa unui alt om este o opţiune la fel de validă ca opusul ei.