Filmul olandez satirizează modul de viaţă al middle-classului Occidental într-o poveste în care coordonatele realităţii de pe ecran poartă semnele absurdului. O echipă de (aparent-) vagabonzi e specializată în devastarea vieţii familiilor burgheze olandeze. Cu planuri năstruşnice, care trec prin basme, Biblie, desene animate, filme horror şi economie de piaţă, răstoarnă treptat, cu o privire inteligentă, semnele civilizaţiei Occidentale. Vizibile în relaţie cu o familie care trăieşte într-o casă oacheşă din suburbii, cu trei copii şi cu bonă daneză, cu o casă-concept, utilată cu stil şi dotată cu grădină mare şi parc cu pădure la buza grădinii. Cu grădinar, medic personal şi alte conexiuni care intră în plasele întinse de echipa de şoc din care - ca actor - face parte şi regizorul acestui proiect.
Cu toate că a fost prezent în festivaluri importante, cum e cel de la Veneţia sau cel de la Chicago, Warmerdam cred că era puţin cunoscut pentru majoritatea celor prezenţi la Cannes. Spielberg a fost întrebat dacă îl ştie pe Warmerdam în cadrul conferinţei de presă cu Juriul, cea premergătoare debutului proiecţiilor din Competiţie. El a răspuns politicos, că înainte de fiecare proiecţie organizatorii de la Cannes sau echipa sa îl pun la curent cu activitatea regizorului pe care îl va vedea. Că deocamdată nu îl cunoaşte pe olandez.
Conform acestui film, Warmerdam e unul dintre cei mai siguri pe sine autori pe care îi are Europa în acest moment. Un autor care nu face compromisuri (narative) şi căruia nu îi este teamă să spună nu (consumului, comercialului, politicilor occidentale) atunci cînd îi vine rîndul la microfon.