Nói: Tómas Lemarquis
Kiddi Beikon: Thröstur Leó Gunnarsson
Iris: Elín Hansdóttir
Lina: Anna Fridriksdóttir
Oskar: Hjalti Rögnvaldsson
Prestur: Pétur Eínarsson
Gylfi: Kjartan Bjargmundsson
Dabbi: Greipur Gíslason
Scenariul şi regia: Dagur Kári
Imaginea: Rasmus Videbaek
Muzica: Slowblow
O coproducţie Islanda-Germania-Marea Britanie-Danemarca
Durata: 93 minute
Limba: islandeză
Selectat la peste 30 de festivaluri internaţionale de film, inclusiv: Rotterdam Film Festival 2003
Edinburgh Film Festival 2003
Telluride Film Festival 2003
Toronto International Film Festival 2003
London Film Festival 2003
Câştigător a 11 premii internaţionale:
Nominalizat pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor - European Film Awards - People's Choice
Nominalizat pentru cel mai bun actor - European Film Awards
Selecţie oficială - 2003
Premiers Plans Angers, Franţa
Rotterdam, Olanda
Goteborg, Suedia
Buenos Aires Film Festival, Argentina
Bruxelles European FF, Belgia
Transilvania International Film Festival, România
Sydney Film Festival, Australia
Longest Night Festival, Tasmania
Karlovy Vary, Cehia
Auckland Festival, Noua Zeelandă
Wellington Festival, Noua Zeelandă
Melbourne Int. Film Festival, Australia
Motovun Film Festival, Croaţia
Brisbane Int. Film Festival, Australia
Copenhagen Int. Film Festival, Danemarca
Edinburgh Int. Film Festival, Marea Britanie
Sarajevo FF, Bosnia
Der Neue Heimatfilm (Linz), Austria
Toronto Film Festival, Canada
Vancouver Film Festival, Canada
Pusan Film Festival, Coreea de Sud
European FF-Films on wheels, Turcia
Jakarta Int'l FF, Indonezia
Festival Nouveau Cinema, Canada
Haifa Int. Festival, Israel
Seoul European Film Festival, Coreea de Sud
Nordische Filmtage Lübeck, Germania
Torino Film Festival, Italia
Gijon Int. Film Festival, Spania
View into the World (Belgrad), Iugoslavia
Taipei Golden Horse film Festival, Taiwan
Sofia, Bulgaria
Chicago International Film Festival, SUA
Mill Valley International Film Festival, SUA
Premii obţinute
Nominalizare - cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor - People's Choice Awards/European Film Awards 2003
Nominalizare - Cel mai bun actor - European Film Awards 2003
Menţiune Specială, Premiul Guardian pentru tinerii regizori, Edinburgh 2003
Marele Premiu al Juriului - Premiers Plans Angers 2003
Cea mai bună muzică - Premiers Plans Angers 2003
Premiul Moviezone - Rotterdam 2003
Nordic Film Award - Goteborg 2003
Premiul Swedish Church - Goteborg 2003
Premiul FIRESCI - Goteborg 2003
Marele Premiu al Juriului - Nordic FF Rouen 2003
Trofeul Transilvania - Festivalul Internaţional de Film Transilvania 2003
Premiul Criticii - Festivalul Internaţional de Film Transilvania 2003
Sinopsis:
E idiotul satului sau un geniu ascuns? La 17 ani, Noi rătăceşte prin viaţă pe un fiord îndepărtat din nordul Islandei. In timpul iernii, fiordul este izolat de restul lumii, înconjurat de munţi ameninţători şi îngropat sub o pătură groasă de zăpadă. Noi visează la o evadare din închisoarea albă împreună cu Iris, o fată care lucrează la benzinărie. Însă toate încercările sale stângace sunt sortite eşecului... Doar un dezastru natural ar putea să zguduie din temelii lumea lui Noi, oferindu-i o portiţă de scăpare către o lume mai bună.
Despre producţie:
Selectat la peste 30 de festivaluri de film de pe tot mapamondul, inclusiv la Festivalul de Film de la Edinburgh - ediţia 2003, unde a primit o distincţie specială la categoria noi regizori, lung-metrajul de debut al islandezului Dagur Kári continuă să încânte criticii şi publicul de pe tot globul, cu povestea sa deosebită despre maturizarea într-un orăşel de o mie de locuitori situat in zona unui fiord islandez izolat, unde cel mai excentric cetăţean, un adolescent de 17 ani pe numele său Nói, visează la tărâmuri îndepărtate, cu clima blândă. Cu ajutorul protagonistului său şi prin decorul hibernal atotprezent, Kari reuşeşte să readucă la lumină un subiect vechi de când lumea: suferinţele tinereţii. "Intenţia mea nu a fost de a arăta cât mai realist modul de viaţă într-un orăşel din Islanda", Kari a explicat recent revistei Cahiers du Cinema. "M-am folosit de Islanda pentru a ilustra mai bine ideea de constrângere." Iar evadarea lui Nói este incontestabil un deznodământ cinematografic de mare fineţe, unul dintre cele mai reuşite din istoria recentă a filmului.
Filmul de debut al lui Kari urmează drumul altor comedii negre despre maturizare, precum Ghost World, Donnie Darko sau Rushmore, filme în care protagonişti tineri şi deosebiţi ajung să evadeze din realitatea opresivă utilizând mijloace supranaturale, neobişnuite. Pentru Nói, un elev superdotat care pică examene la liceu, evadarea vine în forma unui compartiment secret de sub casa bunicii, unde se poate ascunde şi poate evita probleme zilnice precum ninsoarea care nu se opreşte niciodată, un tată beţiv, o slujbă fără nici un viitor ca gropar şi câţiva profesori stresaţi care ignoră cu desăvârşire inteligenţa superioară a lui Nói. Dar văzând-o pe Iris, fata proprietarului morocănos al librăriei, evadarea lui Nói se transformă în ceva mai puţin claustrofobic decât pivniţa bunicii. Nói va încerca să o impresioneze pe Iris şi s-o convingă să părăsească fiordul împreună cu el, însă fără folos. Un act al divinităţii îi va schimba însă viaţa pentru totdeauna, adăugând şi implicaţii metafizice la un cocktail deja exploziv.
Regizorul în vârstă de 29 ani Dagur Kari, născut în Islanda, s-a întors în ţara de origine după ce a studiat timp de patru ani la Danish Film School în Copenhaga, unde a realizat şi un film de scurt-metraj, Lost Weekend, începând apoi să lucreze la scenariul primului său film de lung-metraj. Cu Nói Albinói, filmat în orăşelul Bolungarvik din fiordul de vest al Islandei (957 locuitori), Kari se alătură altor regizori de aceeaşi naţionalitate, precum Baltasar Kormakur (The Sea, 101 Reykjavik), Agust Gudmundsson, Robert I. Douglas şi Maria Sigurdardottir, Mikael Torfarson şi Ragnar Bragason în realizarea unei cinematografii naţionale care şi-a depăşit cu mult graniţele, un volum de muncă impresionant care a câştigat respectul internaţional la festivaluri de film şi prin lansări de filme în nenumărate ţări (acum şi în România). Iar cu artişti muzicali precum Bjork, Sigur Ros, Gus Gus şi Mum care se află constant în centrul atenţiei internaţionale, cultura pop islandeză nu mai este de mult cel mai bine păstrat secret al cunoscătorilor.
Interviu cu Dagur Kári
Întrebare: Te-ai gîndit mereu să te întorci în Islanda după terminarea şcolii de film din Danemarca?
Răspuns: De ceva vreme, am realizat că filmele pe care le voi face nu trebuie neapărat să aibă acţiunea plasată în Islanda. În 1995 am început cursurile Danish Film School şi am absolvit în 1999, cu un scurt-metraj de 40 minute numit Lost Weekend, filmat în Danemarca. Nói Albinoi e o idee mai veche de-a mea pe care am asociat-o mereu cu Islanda. Mi-am dorit mereu să realizez primul meu lung-metraj acolo, să îmi încep carieră acolo de unde mă trag.
Întrebare: De unde a pornit ideea de Nói Albinoi?
Răspuns: Personajul din Nói Albinoi a trăit în mine de mulţi ani. E mai "bătrân" chiar decît pasiunea mea pentru filme, şi la un momnet dat chiar am vrut să fac benzi desenate cu acest personaj. De-a lungul anilor, am colectionat tot felul de idei legate de el, şi până să termin şcoala de film, ideile erau suficient de multe şi bune pentru a fi puse în forma unui scenariu.
Întrebare: Ce ne poţi spune despre locul de filmare?
Răspuns: Filmul nu trebuia să se desfăşoare într-un orăşel izolat. Mă gandeam mai degrabă la Reykjavik. Dar mi-am dat seamă că o capitala, chiar şi cea a Islandei, e mult prea conectată la realitate. Am vrut să creez un univers care nu există, dar ar fi putut. Pentru mine, fiordurile de vest au fost cele mai interesante datorită atmosferei de basm şi a peisajului minunat, puternic vizual. Bineînţeles, eram legaţi de prezenţa zăpezii, iar în această zonă era cel mai probabil să fie zăpadă. În timpul iernii, zona poate fi complet izolată de restul insulei.
Întrebare: A fost greu să găseşti actorii potriviţi pentru film?
Răspuns: Islanda e o ţară mică şi toată lumea ştie pe toată lumea. Dacă stai mai mult într-un bar din Reykjavik găseşti şi actorii şi echipa tehnică de care ai nevoie. Pentru acest film nu am căutat actori cunoscuţi. Majoritatea celor care au jucat în film sunt actori la prima experienţă cinematografică. Am căutat persoane potrivite şi am ajuns la o combinaţie de amatori şi actori profesionisti. Fata care joacă rolul Linei, bunica, este poştaş în zona în care locuiesc. Pe fata care interpretează rolul lui Iris am cunoscut-o într-un restaurant pentru vegetarieni. Mulţi oameni din distribuţia filmului îmi sunt prieteni apropiaţi, cum spre exemplu e psihologul. Cât despre actorul care-l interpretează pe Nói, îmi era evident că ar trebui să aibă un aspect neobişnuit, aproape complet diferit faţă de ceilalţi. Şi cum nu ştiam nici un islandez albinos de acea vârstă care să fie un bun actor, Tómas Lernarquis era de departe cea mai bună alegere. Nu numai că este un actor talentat şi extrem de dedicat muncii, dar arată şi exact cum îmi doream.
Întrebare: Tu ai compus muzica pentru Nói Albinói?
Răspuns: Da, împreună cu prietenul meu Orri. Împreună alcătuim o formaţie numita "slowblow". Sunt puţine lucruri în viaţă pe care le savurez mai mult decât să fac muzică. De aceea, încercăm să stăm cît mai departe de partea financiară a domeniului. Muzica este o evadare din vieţile noastre profesionale şi nu suntem dispuşi să acceptăm ceva care să ne strice plăcerea. Cu toate astea, însă, am reuşit să lansăm două albume muzicale independente şi avem în proiect un al treilea.
Întrebare: Nu crezi că tema filmului este un pic cam "islandeză"?
Răspuns: N-am intenţionat să fac un film tipic islandez. Îmi place să fac filme care au loc într-un cadru izolat, într-un univers restrâns care nu face parte din lumea pe care o cunoaştem. Însă nu ceva supranatural, ci undeva pe la mijloc. În afară de asta, cred că filmul e doar versiunea mea pentru o poveste spusă de atâtea ori: tânărul rebel care nu îşi găseşte locul nicăieri şi încearcă să evadeze. E un vechi clişeu, dar am dorit să realizez propria mea versiune a acestei poveşti.
Întrebare: E ceva mai deosebit la Islanda, sunt mulţi oameni care vor să evadeze sau să plece? E un loc potrivit pentru a dezvolta o astfel de poveste?
Răspuns: Mulţi oameni pleacă din Islanda la un moment dat în cursul vieţii. E un lucru oarecum necesar atunci când trăieşti pe o insulă izolată. Totuşi, mai devreme sau mai târziu, aproape toată lumea se întoarce. Cat despre această poveste, nu am utilizat o realitate islandeza, am vrut ca filmul să aibă propriul său univers.
Întrebare: Îţi place în mod special ratatul ca gen de personaj, cum este tatăl lui Nói sau însuşi Nói?
Răspuns: Eroii mi se par tare plictisitori. Mă refer la oamenii care au puterea de a face orice. E mult mai interesant atunci când oamenii nu comunică cum trebuie şi nu sunt capabili să facă faţă problemelor. În serialele de televiziune, oamenii au acelaşi gen de probleme în fiecare episod. Nu înţeleg deloc problema şi uite aşa trec zece ani. Dacă ar fi eroi, ar avea nevoie de un singur episod pentru a rezolva totul şi a merge mai departe.
Întrebare: Există vreo interpretare biblică sau metafizică a filmului?
Răspuns: Mă preocupă foarte mult miturile de la nivelul subconştientului. Aş dori ca audienţa să simtă la nivel emoţional şi intuitiv o legătură cu ceva biblic sau metafizic, dar dacă devin conştient intelectual de ceea ce se întâmplă în timp ce urmăresc filmul, atunci totul s-a dus pe apa sâmbetei. Nimic mi se pare mai penibil decât poveştile care au referiri biblice precise. Dacă un film are un personaj numit Eva care ia un măr în mână, eu am ieşit din sală. Trebuie să fie ceva subtil.
Întrebare: Fără a dezvălui concluzia filmului, putem spune că acţiunea finală e declanşată de Nói? Poate fi interpretată drept o pedeapsă? Dacă da, de ce?
Răspuns: Finalul e gândit să aibă o semnificaţie dublă: câteodată cel mai rău lucru cu putinţă poate declanşa un nou început. Ai pierdut totul, este groaznic, dar eşti eliberat. Mi s-a părut singura evadare posibilă pentru Nói, dar nu vreau să dezvălui mai mult decât atât. Finalul este unul deschis, iar spectatorii vor decide singuri.
Întrebare: Într-o poveste eminamente tragică, ai inserat câteva elemente comice şi absurde. Ai vrut ca filmul să nu pară prea tragic?
Răspuns: Eu cred că e invers: sunt câteva elemente tragice inserate în ceea ce putem numi o poveste amuzantă. Întotdeauna pornesc de la comic şi încerc să evit intriga. Dar îmi place să folosesc finaluri precise. Asta face diferenţa între un film şi un sitcom. E aceeaşi structură ca la Lost Weekend, cu situaţii trăsnite, pline de umor şi un moment şocant la sfârşit. Am folosit mereu această structură şi cred că toate proiectele mele de viitor nu vor face excepţie de la regulă. Însă e tare ciudat faptul că scenariile mele arată ca nişte benzi desenate, iar filmul este mult mai serios decât s-ar fi aşteptat oricine, inclusiv eu. Nu înţeleg de ce se întâmplă asta. E un lucru pe care nu-l pot controla.
Întrebare: E ceva cu care te poţi împăca sau încerci să-l elimini?
Răspuns: Cu siguranţă nu e un lucru conştient, însă îl accept şi mi se pare chiar incitant. Întotdeauna am crezut că Lost Weekend va fi extrem de comic. Dar când am început să filmam, mi-am dat seama că actorii se mişcau şi vorbeau foarte lent. Nu le cerusem eu asta şi era evident că nu făceau nici un serviciu comediei. Dar venise de undeva, aşa că am decis să nu schimb nimic şi să văd cum va ieşi filmul.
Întrebare: Asta s-a întâmplat şi la Nói Albinoi?
Răspuns: Un pic, dar nu atât de puternic ca la Lost Weekend. Asta poate pentru că Lost Weekend are loc într-o locaţie foarte bine delimitată, mai ales atmosferic, creându-ţi o anumită stare. În Nói Albinoi lucrurile stau un pic altfel, sunt mult mai multe locaţii şi nu rămâi limitat la o singură stare sufletească.
Întrebare: A fost dificil să termini filmul?
Răspuns: A fost foarte greu. Am depins foarte mult de prezenţa zăpezii şi în iarna în care am filmat nu a prea nins. Am fost foarte norocoşi însă, singura ninsoare puternică din întreaga iarnă a fost chiar în zilele când filmam scenele de exterior. Mă bucur că nu am apelat la zăpadă artificială, a nins în aproape fiecare cadru al filmului! Cam 95% din scenele de interior au fost filmate în locaţie. Orarul de filmare a fost foarte strâns şi una peste altă cred că era imposibil dacă nu filmam în aceste oraşele islandeze. Nu s-au prea făcut filme pe-acolo şi oamenii nu sunt enervaţi de echipele de filmare. Toată lumea a fost de treabă. În alte ţări, ai de-a face foarte des cu o birocraţie monstruoasă. Aici însă e suficient un telefon şi poţi filma liniştit. Soluţia fiecărei probleme este la un telefon distanţă.
Întrebare: Cum se s-a împăcat zăpada cu elementele grafice şi cu atmosfera din film?
Răspuns: Natura a contribuit enorm la scenografie. În plus, contribuie la o dimensiune fizică a filmului, având în vedere cât de greu e să te mişti prin zăpadă. Mai cu seamă atunci când eşti urmărit de poliţie. Fizic, e imposibil să scapi dintr-un astfel de loc. Pentru scena de urmărire, am încercat să imit urmăririle cu maşini din filmele de categoria B, adăugând zăpada drept obstacol-surpriză.
Întrebare: A fost dificil să filmezi în aceste condiţii meteo?
Răspuns: A fost tare ciudat, speram să prindem cea mai proasta vreme cu putinţă, Ştiind şi cât de greu va fi să filmăm în astfel de condiţii şi cât de mult ar avea de suferit echipamentele în frig. A fost destul de greu pentru operator să filmeze cu atât de multă zăpadă în obiectiv, contrastele devin exagerate şi greu de echilibrat.
Întrebare: Unde l-ai întâlnit pe operator, Rasmus Videbaek?
Răspuns: La Şcoala de Film Daneză. Acolo l-am cunoscut şi pe monteurul Daniel Dencik. În patru ani petrecuţi împreună la studii, îţi dezvolţi relaţii solide care continuă după ce termini şcoala.
Întrebare: Ai în proiect un film de realizat în Danemarca. Nu vrei să filmezi în Islanda?
Răspuns: Am două sau trei idei de proiecte cinematografice, dar nici unul nu s-ar desfăşura în Islanda. Unul este un film Dogma pe care îl pregătesc în Copenhaga. Cred că e mult mai uşor să lucrezi într-o limbă străină. Te ajută să abstractizezi mai uşor lucrurile. În Islanda, cunosc ţara şi limba atât de bine, încât îmi este greu să iau suficientă distanţă pentru a crea un univers particular. Îmi e mult mai uşor să fac asta când sunt în străinătate.
Interviu cu Tómas Lemarquis - interpretul personajului principal din film
Întrebare: Cum ai devenit ceea ce eşti azi, atât personal cât şi profesional?
Răspuns: Tatăl meu e francez, iar mama e islandeză. Am copilărit în Islanda şi încă mai trăiesc şi acum aici, după ce mi-am terminat studiile de actorie de la Cours Florent din Paris. Am jucat în câteva scurtmetraje şi într-un film de lungmetraj, Villiljos, unde l-am reîntâlnit pe Dagur Kári, cu care mă cunoşteam demult, am făcut acelaşi liceu. Am mai fost şi prezentator de ştiri la o televiziune islandeză, actor de teatru (unul dintre spectacole a participat la mai multe festivaluri din Scandinavia), şi membru al unui grup de artişti care au participat la evenimentul "Reykjavik, Oraş Cultural 2000". În prezent studiez la Şcoala de Arte Frumoase din Reykjavik, pentru că sunt convins că există un punct comun între toate artele, atâta vreme cât creaţia este sinceră şi adevărată. De asemenea, am fost dintotdeauna interesat de aspectul vizual al artelor dramatice.
Întrebare: Cum e să fii actor în Islanda?
Răspuns: Îţi poţi face foarte uşor un nume şi îţi poţi cunoaşte rapid oameni din industrie. Dezavantajul e că totul este la scară redusă şi ajungi să îţi atingi limitele destul de repede. Îmi doresc mult să îmi continui cariera de actor de film şi în paralel să lucrez şi în artele plastice, e foarte caracteristic să ai mai multe ocupaţii în Islanda. Dar sunt dispus să lucrez oriunde există proiecte interesante, fără să conteze în ce ţară s-ar petrece. Islanda e izolată geografic, dar într-o anumită măsură şi cultural. Iată de ce mulţi islandezi pleacă în străinătate. E foarte comun să mergi mai mult în străinătate, după terminarea studiilor. Însă legătura cu Islanda rămâne puternică: majoritatea islandezilor se întorc în cele din urmă acasă.
Întrebare: Nói, adolescentul rebel care se ridică împotriva tatălui său alcoolic, nu are decât o dorinţă: să plece. Îţi seamănă în vreo privinţă?
Răspuns: Recunosc, am o nevoie constantă de a călători, de a fi deschis la influenţe noi. Nu e o idee bună să devii prea ataşat de anumite locuri. Cât despre rebeliune, am avut destul din ea în perioada adolescenţei, deşi se mai pot distinge şi acum anumite aspecte în atitudinea mea. Când am citit scenariul pentru Nói Albinoi, am simţit o simpatie imediată pentru personaj. Nói e foarte uman, e bine intenţionat, dar e teribil de neînţeles. e un sentiment pe care îl înţeleg bine. Cred că Nói şi cu mine avem multe lucruri în comun. Are o atitudine de "îmi bag picioarele" care îl ajută să-şi îndeplinească visele şi să nu ia viaţă prea în serios.
Întrebare: Ce anume o împiedică pe Iris să plece cu Nói?
Răspuns: Spre deosebire de Nói, îi e teamă să îşi urmeze calea. E a doua ei încercare de a-şi clădi o viaţă, după ce nu a reuşit asta în Reykjavik. Nu e pregătită să-şi asume noi riscuri. Totuşi, cred că-l iubeşte pe Nói. Măcar îmi place să cred asta.
Întrebare: Este Nói în vreun fel sau altul responsabil pentru catastrofa produsă?
Răspuns: Mă îndoiesc că Nói ar fi responsabil. Nói e o persoană matură, cineva care nu se ataşează prea mult de locuri şi oameni. Pentru el, un lucru durează atât cât durează. Şi-a dat seama cu mult timp în urmă că nu poate conta pe nimeni în afară de el. Pe de-o parte, asta i-ar uşura plecarea, dându-i posibilitatea de a găsi un loc potrivit personalităţii lui. Cred că era unica posibilitate de a evada. Nu se pune problema dacă catastrofa e bună sau rea, e vorba de faptul că viaţa continuă. înclin să văd aspectele pozitive ale acestei poveşti în general triste.
Despre Islanda
Geografic vorbind, Islanda este a doua insulă ca mărime din Europa, după Marea Britanie. Insula este rezultatul unei separări de continent, acum 65 milioane ani. Are o climat temperat oceanic, cu ierni surprinzător de blânde şi veri răcoroase.
În ultimul secol, temperatura a depăşit 20 grade Celsius de şase ori. Timp de trei luni pe ani, soarele nu apune deloc, iar în timpul iernii nu sunt decât trei ore de lumină. Islanda a participat la un singur război: Războiul Codului din anii '70 împotriva Angliei, din care a ieşit, bineînţeles, învingătoare. Islanda este cel mai mare producător european de banane, este prima ţară care îşi alege democratic o femeie preşedinte şi are mai multe formaţii de muzică şi scriitori pe cap de locuitor decât orice altă ţară din lume. Islandezii sunt oameni foarte primitori; mulţi susţin că au văzut şi cred în elfi şi troli, îşi cumpără băutura de la magazine de stat şi te întâmpină mereu cu propoziţia: "Cum ţi se pare Islanda?".
Suprafaţa totală: 103.000 km pătraţi din care 12.000 km pătraţi sunt acoperiţi de gheţari
Teren arabil: 1.000 km pătraţi
Populaţie: 280.000
Număr ovine: 1.350.000
Cod pescuit per cap de locuitor pe an: 2.780
Capitala: Reykjavik (170.000 locuitori)
Turism: 150.000 turişti pe an
Religie: 98% protestanţi, 1% catolici
Exporturi: cod (80%), produse industriale (17%)
Populaţia oraşului Bolungarvík (unde a fost filmat Nói Albinói): 957 locuitori
Ghid de supravieţuire în Islanda
Bună ziua! - Gódan dag
M-am rătăcit - Ég er tynd
Nu înţeleg - Ég skil ekki
Mor de frig! - Kuldinn er ad drepa mig!
Hai să luăm cina împreună. - Förum ut ad borda.
Sunt alergic la cod - Ég er med ofnæmi fyrir thorski.
Când este următoarea erupţie vulcanică? - Hvenær er næsta eldgos?
Ce naiba faci pe acoperişul meu? - Hvad í andskotanum ertu ad gera á thakinu mínu?
Cât de des te masturbezi? - Hvad fróar thú thér oft?
Dă-mi toţi banii sau îţi zbor creierii! - Láttu mig fá peningana eda ég skyt af thér hausinn!
Despre Dagur Kári - regizor
Regizor islandez, născut in 1973. A absolvit Şcoala Naţională de Film din Danemarca în 1999. Proiectul său de diplomă, Lost Weekend, a câştigat 11 premii internaţionale, la festivaluri precum Brest, Angers, Poitiers, Munchen sau Tel Aviv.) Nói Albinói este primul film de lungmetraj al lui Dagur Kári.
Dagur Kári activează şi ca muzician în formaţia "slowblow", cu care a lansat două albume şi a compus coloana sonoră pentru filmul Nói Albinói. In prezent lucrează la un film Dogma în Copenhaga.