Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Nói Albinói

Zăpada albă de acasă... - Noi albinoi


Apropo TV, iunie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Ce ziceţi de Franţa, Islanda şi Danemarca, luate cinematografic laolaltă? Exact. Şi totuşi, există un produs al acestei combinaţii, un regizor născut pe tărâm francez, crescut printre gheţurile islandeze şi educat la o celebră şcoala daneză de cinema. Se numeşte Dagur Kari, este încă socotit o tânără speranţă (deşi a trecut binişor de 30 de ani şi a luat deja o grămadă de premii) şi a venit mai zilele trecute în România (la TIFF), direct de la Cannes, pentru a-şi promova cel de-al doilea lung-metraj, Dark horse. Dar asta-i altă poveste...

Noi albinoi, formidabil şi glacial poem în imagini, este primul său film, datează din 2003 şi a luat marele premiu, în acelaşi an, la mioriticului TIFF. (Doar) doi ani mai târziu ajunge, în fine, şi la cinema... De la primul şi până la ultimul cadru, filmul nu poate fi ancorat nici în timp (pot fi doar câteva zile dar la fel de bine pot să fi trecut săptămâni) şi nici în spaţiu - e un sat? e un cimitir? e doar o nesfârşită întindere albă? De la primul şi până la ultimul cadru, nu ştii dacă mâna de oameni care se confundă cu peisajul există cu adevărat, sunt năluci sau doar simple amintiri proiectate de singura persoană ce emană viaţă, probabil prin toţi porii, cu siguranţă prin ochii electrici. Noi e alienat de încetineala banală a unui trai ce-i oferă doar niscai bere de malţ, ceva tort făcut de bunica şi o seamă de renghiuri jucate profesorului de matematică, drept care pune la cale o evadare a l'americaine (damnată din start) împreună cu fata de la benzinărie... De la primul şi până la ultimul cadru, Noi este fie un tânăr neînţeles, rebel, ciudat, idiosincratic, fie un geniu condamnat la o viaţă fără culoare – apelativul de "albinos" nu este o insultă cum ar crede cei infestaţi cu morbul "political correctness" ci o (nu foarte) subtilă metonimie a întinderii de zăpadă ce-l urmăreşte încontinuu şi-l ţine prizonier. Şi tocmai această imensă închisoare de zăpadă vine, într-o scenă care, dacă nu s-ar desfăşura off-screen probabil că ar semăna cu apocaliptica ploaie de broaşte din Magnolia lui P.T.Anderson, să-l elibereze. Sau poate că nu.

Straniu, atmosferic, inclasabil. Încercaţi.



 Toate articolele despre Nói Albinói


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Andrei Creţulescu


Alte articole

 Cine nu e cu Nói e împotriva noastră - Nói albínói, Daniel Goace
 Nói Albinói. Singur pe lume, Mihai Fulger
 Mai puţin e mai mult - Noi albinoi, Alex. Leo Şerban
 Nói Albinói / Nói Albinosul, Distribuitor Transilvania Film


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer