Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul absolvenţilor Galactoria, 2013

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Numai că nu mi-am prea dat seama... - O dare de seamă la Festivalul Galactoria, 2013


iunie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
O dare de seamă, one-man-show-ul lui Cătălin Filip, prezintă povestea plină de subînţeles a unei maimuţe umanizate forţat de către răpitorii ei. Textul polemizează pierderea umanităţii din om, respectiv a animalicului din maimuţă subliniind clar că fericirea şi libertatea adevărată îi sunt accesibile doar celei din urmă.

Premisă ofertantă, povestea maimuţei prinse în junglă şi forţată să se adapteze unei lumi umane închise schiţează imposibilitatea alegerii: orice evadare este imposibilă din cauză că acest univers în sine este o cuşcă şi orice variantă a existenţei umane reprezintă tot o formă de captivitate. Maimuţa devenită om din simplul motiv că această condiţie umană este o cuşcă mai spaţioasă decât alternativele îşi deapănă povestea într-un decor minimalist, oarecum burghez în care reminiscenţele vieţii sale de animal liber trebuie ţinute ascunse. Deşi interesant pe hârtie, problema acestui spectacol este că nu ajunge foarte departe de ea. Pe scenă, Cătălin Filip joacă mai degrabă un narator decât personajul în sine. Liniaritatea acestuia, lipsa unor momente de tensiune, a unei răsturnări de situaţie şi a unui deznodământ coerent, conclusiv transformă one-man-show-ul într-un fel de spectacol-lectură cu recuzită şi câteva acţiuni care să îi dea actorului ceva de făcut cu mâinile.


Din păcate tot ce face actorul este să spună o poveste frumoasă, interesantă dar prea puţin interactivă. Deşi în text se vorbeşte despre reminiscenţele maimuţei în narator, acest lucru nu reiese nicăieri din joc. În formula de faţă, personajul nu are nicio miză reală, este cât se poate de detaşat de situaţie şi deşi se poate simţi clar un regret al pierderii libertăţii şi o durere provocată de amintirile povestite, totul pare să fie o relatare a unui caz închis, a unei poveşti care nu mai contează pentru nimeni, protagonistul însuşi tratând-o ca pe o amintire puternică dar de neschimbat. Această abordare nostalgică şi resemnată a trecutului nu ajută deloc formula propusă de actor. Deşi are potenţialul de a deveni un spectacol interesant, O dare de seamă se află încă în stadiul de proiect.

O dare de seamă
După texte de Franz Kafka
One-man-show cu Cătălin Filip
Clasa prof. Filip Odangiu/Sinko Ferenc
Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca




 Toate articolele despre Festivalul absolvenţilor Galactoria, 2013


0 comentarii

Spacer Spacer