Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul absolvenţilor Galactoria, 2013

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Stai departe de portăreasă - O nemaipomenită aiureală la Festivalul Galactoria, 2013


iunie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pe măsură ce oamenii migrează înspre zonele urbane şi locuitul la bloc devine o normă, lumea conştientizează propria lor antipatie faţă de persoanele din jur: vecinii lor. Discuţiile cu aceştia sunt inevitabile, pentru că nimeni nu vrea să îşi compromită relaţia cu cineva cu care este obligat să convieţuiască.

Pe baza acestei idei este construit O nemaipomenită aiureală. Un domn ce tocmai a cumpărat un apartament la periferia Londrei, îşi întâlneşte vecinii, care nu ar lăsa să le scape nimic.

A pleca dintr-un loc în care ai stat ani buni este dificil. Văduva de la care a fost cumpărat apartamentul prelungeşte momentul despărţirii de fostul ei cămin. Ca orice persoană în vârstă, pornind de la nu vreau să vă dau sfaturi, începe să depene amintiri şi să îi ţină prelegeri cumpărătorului ei, ba chiar să îi spună cum să îşi amenajeze locuinţa.

Văduva pleacă totuşi, dar în locul ei intră o doamnă care îl invită la nişte întâlniri amicale. Printre avansuri, ea îi povesteşte de escapadele ei, şi, ca fosta proprietară îi dă un sfat: stai departe de portăreasă. Şi ea iese, într-un final, alături de căţelul ei, Muţi, iar după ea intră un bărbat simpatic, chiar soţul ei, dispus să neglijeze comportamentul consoartei sale. Pe lângă avertismentele legate de portăriţă, el îl atenţionează în legătură cu nebunia soţiei sale (nebunia e contagioasă) şi îi povesteşte despre nişte întâlniri ciudate la care iau parte oamenii din cartier, dar, în ciuda acestui fapt, vrea să se se asigure că noul proprietar al apartamentului va participa. Poveştile celor doi soţi, mai ales pe tema mariajului, sunt contradictorii.

Dar omul nu poate sta un pic liniştit, căci în noul său apartament intră chelneriţa restaurantului de la colţul străzii. Ea îi dăruieşte un coş din partea casei. Vă fac rezervare să luaţi masa la noi în fiecare zi, da? Aflând că bărbatul nu cunoscuse niciodată dragostea, ea trăieşte o mini-idilă cu el, dar acesta nu vrea să plece în lume cu ea (poate pentru că au petrecut doar 10 minute împreună sau poate pentru că ea pomeneşte de nişte flori care cresc din bălţile de sânge de pe stradă).

După ce a fost avertizat de atâtea ori cu privire la portăreasă, intrarea ei în scenă este inevitabilă. Ea joacă un şah singură şi pleacă. Singurul lucru pa care nou-venitul locatar îl mai poate spune este: O nemaipomenită aiureală. Ce nemaipomenită aiureală! Aceste cuvinte sunt rostite cu seninătate unei nebunii insuflate, poate, de colocatarii lui săriţi de pe fix.

În ceea ce priveşte recuzita, în afara hainelor aferente fiecărui personaj, actriţa mai foloseşte câte un obiect pentru fiecare personaj (şahul portăresei, servieta soţului, Muţi etc.) pentru a le plasa în tipologiile lor şi a construi o viaţă imaginară în jurul lor.

O nemaipomenită aiureală!
One-woman show cu Melania Crişan




 Toate articolele despre Festivalul absolvenţilor Galactoria, 2013


0 comentarii

Spacer Spacer