aprilie 2003
Mă cheamă Isbjörg. Sunt o leoaică
Am căutat împreună cu actorii un text care să spună o poveste interesantă pentru noi și pentru cei care trăiesc, ca și noi, într-o realitate bulversantă, invadată de situații-limită, care se succed violent pe stradă, în autobuz sau în blocul de alături. Ele sunt prezentate la Știri sau în ziare printre evenimente mondene, politice sau sportive, fiind astfel de cele mai multe ori reduse la statutul derizoriu de Fapt Divers.

Am găsit în cele din urmă un text cu o structură dramatică provocatoare, cu miză etică și cu un tulburător nivel poetic. Marile neliniști ale ființei umane stau sub semnul primejdiei agresiunilor de orice fel: de la violența fizică până la formele subliminale de violentare a spiritului. Agresiunea asupra trupului devenită agresiune asupra minții și spiritului este o temă recurentă.


Plecând de la ceea ce în viziunea lumii contemporane a devenit un Fapt Divers, textul dramatic adaptat de Havar Sigurjonsson după romanul autoarei islandeze Vigdis Grimsdottir, dezvoltă o poveste cu o structură complexă, fragmentară și imprevizibilă, în care se intersectează planuri spațiale și temporale multiple. Surprinzătoare și provocatoare este opțiunea pentru un personaj cu identitate scindată, al cărui traseu existențial este totuși foarte verosimil, aproape banal într-o anormalitate devenită normală.

Isbjorg, cu cele două chipuri ale sale Lumina și Întuneric, este, în plus, un personaj care-și păstrează până la final aura sa de mister violent poetic. Pe lângă problematica extrem de actuală, textul propune în mod cert un nou tip de sensibilitate dramatică, ce mizează pe o insolită poezie a violenței. Ceea ce este incitant în felul în care evoluează întreaga poveste, este că ea nu prezintă într-o desfășurare cronologică o experiență traumatizantă de viața. Spectatorul asistă pas cu pas la clarificarea în conștiința personajului a tuturor gesturilor semnificative din trecut și la asumarea acestui trecut pentru a putea supraviețui.


"Pentru că de folos este doar o reamintire care în același timp este retrăire" - C. G. Jung. Ferindu-ne să oferim o morală gata digerată unui spectator sătul de lecții de tot felul, am considerat totuși că eticul nu poate fi pus între paranteze. Ne place sau nu ne place, persistența acestor așa-zise cazuri izolate de violență în familie și nu numai este semnul unor puternice dereglări la nivelul structurilor de adâncime ale lumii în care trăim. Și nu de milă e nevoie, ci de o atitudine lucidă și tranșantă.

Isbjorg ignoră pur și simplu primejdia condamnării; ea încearcă să impună o perspectivă lucidă și lipsită de menajamente, în care sunt anulate marile figuri - Mama și Tata, în care iubirea apare doar în vise, iar maternitatea este aruncată la coș.

Fișa tehnică:
Regia: Gianina Cărbunariu
Cu: Ioana Calotă, Mădălina Ghițescu, Ela Mocanu, Adrian Anghel, Rolando Matsangos, Maria Obretin, Răzvan Oprea, Bogdan Florea
De: Havar Sigurjonsson Regia: Gianina Cărbunariu Cu: Ioana Calotă, Mădălina Ghițescu, Ela Mocanu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus