Sir Neville Marriner. Spiritualitate şi concizie în muzica lui Elgar - Festivalul Enescu, 2013

A fost primul concert din seria Midnight la care am asistat pe viu în acest festival Enescu. Ajunsă cu o oră înainte, era timp destul pentru o plimbare prin culise şi pe culoarele circulare ale Ateneului, prilej de triplă întâlnire cu un tânăr elegant, boho-chic, ce ducea imperturbabil în mînă o pereche pe pantofi verzi, impecabili. Oh, so British, nu m-am putut abţine de la un zâmbet interior. Şi în deplină concordanţă cu programul propus pentru seara de 20 septembrie 2013 de orchestra St. Martin in the Fields şi sir Neville Marriner, integral Edward Elgar, cu celebrul Concert pentru violoncel în mi minor, încadrat de Introducere şi Allegro pentru orchestră de coarde op. 47 şi Variaţiunile "Enigma".

Trebuie să admit, nu sunt o admiratoare înfocată a muzicii lui Elgar, însă prezenţa violoncelistului Antonio Meneses în festival m-a determinat să uit de orice prejudecăţi. Am aşteptat cuminte să se încheie prima lucrare, admirând precizia de bisturiu a orchestrei şi eficienţa gestului dirijoral. Şi m-am bucurat apoi de Elgar-ul lui Meneses, de sunetul său rafinat, de perfectele şi caldele pizzicato în deplin consens cu orchestra, de virtuozitatea şi amploarea interpretării din partea finală a lucrării şi de bucuria comunicării dintre violoncelist şi dirijor. Bucurie ce a continuat pentru mine în ruperea simetriei repertoriului cu bisul de J.S.Bach, ce a sunat limpede, firesc şi reconfortant.

Partea a doua a concertului mi l-a redezvăluit pe sir Neville Mariner aşa cum îl ştiam dintotdeauna: activ, implicat, spiritual şi puternic. M-au cucerit frazele sale ample, sunetul particular pe care îl imprimă ansamblului şi umorul prin care a refuzat bisul: şi-a desfăcut cu un gest epuizat papionul. A rimat perfect cu imaginea pantofilor verzi purtaţi într-o mână delicată de gentleman şi m-am hotărât că trebuie să îl ascult şi sîmbătă, 21 septembrie 2013, în muzica lui Mendelssohn, pe care, trebuie să recunosc, o admir nespus.