septembrie 2013
Festivalul George Enescu, 2013
În picioare, aplaudându-l pe Horia Andreescu. Să domini de la un cap la altul Simfonia a II-a de Gustav Mahler mi se pare o performanţă comparabilă cu a urca pe Empire State Building fără coardă de protecţie. Mai mult, să o colorezi cu evantaiul propriei arderi dirijorale, iată ce înseamnă un adevărat artist.
 
Continuu să nu mă dau în vânt după această Orchestră Naţională a Rusiei, al cărei sunet mi se pare uscat, pleşuv, iască. Voi isca un iureş, fără îndoială, dar nici Boris Berezovski nu m-a rupt în două. E adevărat, mie mi s-a tăiat încă de la ţinută: costum de controlor, cămaşă hâită, curea de funcţionar sumeţită sub o burtă deloc neglijabilă. Mi-am mai pus lumea în cap o dată, dar, pentru mine, un artist este inclusiv imaginea pe care o proiectează. Nigel Kennedy, David Garrett, Cameron Carpenter, Jean-Yves Thibaudet - doar câteva exemple care au renunţat la frac, nu şi la stil.
 
Să vorbim despre Liszt, eventual, nu? Dinamic, fibros şi... parcă puţin fuşerit. Iar bis-ul din creaţia lui Debussy mi-a adus aminte, încă o dată, că cea mai pe gustul meu variantă de Clair de lune am auzit-o cu nimeni altul decât Viniciu Moroianu. Şi nu era nici Festival, ci un concert de stagiune la Ateneu...
 
O voi aştepta pe Anita Hartig într-unul din marile ei roluri de operă sau, măcar, într-un concert sau recital. Partitura de soprană din Mahler II mi se pare o ramă prea ingrată pentru a-i fixa fotografia sonoră. O prezenţă scenică fermecătoare, însă.
 
Ziceţi că m-am făcut cam mofturos pe final de Festival? O fi oboseala de vină. Ne vedem mâine. La romantici cedez printre primii şi mă fac blând ca un miel.

Descarcă programul Festivalului Enescu, 2013 aici..

3 comentarii

  • Aceeasi parere
    Ioana Popescu, 27.09.2013, 17:31

    Impartasesc opinia dumneavoastra referitor la sunetul orchestrei, dar si referitor la meritul lui Horia Andreescu.
    Desi acum doi ani mi-a placut mult Berezovski in Bartok, in Liszt nu am remarcat decat performanta de sprinter, a terminat concertul in 13 minute si un pic. Insa seara a fost a lui Malher, a muzicii in sine.

  • efort futil
    Radu Alef, 28.09.2013, 01:33

    Regret, dar nu pot sa fiu de acord cu clementa acordata lui Andreescu. Cand lasi prima parte sa pice in sforaiala, cand continui cu un landler la fel de muribund, cand orchestra iti tipa si timpanistul plesneste cand il taie si mai ales cand ai trecut prin cel putin o repetitie fara sa corectezi absolut nimic din toate schelalaielile alamurilor in ultima parte, tot o - scuzati-ma - porcarie se cheama ca ai dirijat. Nu vreau sa zic ca a fost insuportabil, exceptand In Tempo des Scherzos-ul jenant, dar sub orice standard negresit fu. Sa nu fi reusit sa scoata nimic de la aceasta orchestra fie mediocra, fie neserioasa? Poate. "Bravo pentru efort, maestre"? Multumesc, dar nu la Enescu.

  • armonizarea dezarmoniilor
    Mariana Danica, 29.09.2013, 01:16

    De fapt, ulterior, s-a dovedit ca tinuta solistului era intr-o perfecta armonie cu prestatia artistica: sleampata.
    Sincera sa fiu, am fost mai emotionata sa dau ochii, mai sus, cu forma corecta a verbului a continua, decat sa ascult Liszt-ul lui Berezovski. Parol!

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus