Regizorul Asghar Farhadi atrage spectatorul şi-l implică în poveştile sale, oferind ecranului o frescă a societăţii iraniene actuale. Filmele sale au magnitudine fiindcă ating o problematică complexă cu ajutorul unor personaje puternice. Toate istoriile personale percutante, narate de Asghar Farhadi, au deschidere către istoria colectivă.
Acţiunea din Jodaeiye Nader az Simin / Nader şi Simin: o despărţire este plasată în Teheran. Simin îi cere soţului ei, Nader, divorţul pentru că nu fusese de acord să o însoţească în străinătate, unde ea spera să o ducă mai bine, alături de fiica lor. Părăseşte căminul conjugal şi se reîntoarce în casa părinţilor ei. De cealaltă parte, Nader se vede nevoit să îl îngrijească pe bătrânul său tată, bolnav de Alzheimer. El o angajează pe Razieh, o femeie de condiţie modestă, care se zbate să-şi întregească veniturile, soţul ei fiind şomer. Deşi este însărcinată, acceptă această slujbă, dar nu îi pomeneşte nimic despre asta bărbatului ei, un tip conservator religios, depresiv şi violent. Înainte de a ajunge la Nader, ea fusese lovită de o maşină. Singura care îi stă alături (chiar şi la muncă) este fiica ei, Somayeh. Nader şi Simin aparţin clasei de mijloc şi sunt mai deschişi către modernitate, câtă vreme Razieh şi ai ei îşi duc traiul într-un mediu precar, năpădit de superstiţii.
La jumătatea filmului, are loc un incident. Fiindcă l-a lăsat nesupravegheat pe bătrân, Nader o dă afară pe Razieh. Aceasta se dezechilibrează şi cade pe scări. Urmează o judecată. În jurul acestei confruntări, care implică numeroşi martori, se pune în mişcare un întreg angrenaj de minciuni, tertipuri menite să salveze aparenţele, iar personajele se lasă descoperite exacerbând problematica socială. Fiecare are dreptatea sa, greu de stabilit într-o lume aşa de subiectivă ca în acest caz. Sistemul de valori este diferit, de aceea şi opiniile eroilor sunt mereu altele. Poveste realistă, Jodaeiye Nader az Simin, lasă spectatorul pradă unor emoţii contradictorii.
Regizorul nu cruţă privitorul - timp de aproape două ore trebuie să ia parte la dialoguri interminabile, cele care, de altfel, conferă subtilitate filmului. Acest vertij ajută spectatorul să identifice complexitatea problemelor. Camera de filmat sesizează cu acuitate frământările interioare ale personajelor, identificarea tipologiilor decurge natural. Apartamentul lui Nader este un microunivers, în care fiecare componentă rezonează cu viaţa iraniană, la scară macro. Scenele de la judecată punctează, narativ, întreaga poveste. Asghar Farhadi relativizează adevărul, expunând această poveste pe ecran. Aşa cum este prezentată istoria separărilor, singurul care poate lua locul judecătorului este... spectatorul. Forţa peliculei rezidă şi în capacitatea de a supune privitorul îndoielii, pe măsură ce intriga se derulează.
Jodaeiye Nader az Simin este şi povestea unui divorţ, cu atât mai dureros, cu cât la mijloc se află şi un copil. Prezenţa lui Termeh condiţionează felul de a fi al lui Simin şi al lui Nader. Reacţiile fetei demonstrează că ea nu este doar un martor "mut", cum poate fi considerată Somayeh, fiica lui Razieh. Termeh trebuie să se decidă alături de cine vrea să trăiască, trebuie să opteze între cei doi: Nader sau Simin. Uneori, reacţiile părinţilor acestei copile sunt condiţionate, strict, de atitudinea ei. Scena de final este remarcabilă. Termeh se află în biroul judecătorului, plângând; îşi va exprima decizia. Spectatorul nu va putea şti ce-a hotărât fiindcă îi va însoţi pe părinţii adolescentei, care-o aşteaptă pe coridor.
Acest film ambiţios aduce alături probleme diverse (diferenţele dintre clasele sociale, religia, justiţia, divorţul, relaţiile de cuplu, educaţia, relaţiile părinţi-copii, imigraţia, responsabilitatea, rolul femeii, salvarea aparenţelor) şi dă fiecăreia forţă. Pune întrebările, dar nu oferă şi răspunsurile. Aşa cum ambiguitatea titlului este şi ea deliberată căci realizatorul nu viza doar separarea cuplului, prin acel divorţ, ci şi separarea de ordin social, moral şi religios.
Filmul denunţă cascada de compromisuri şi de minciuni. Realizatorul foloseşte drama familială pentru a distila ideea că manipularea se practică la orice nivel, fără vreo separaţie. Jodaeiye Nader az Simin este, totuşi, duios pentru că are o mare densitate umană şi etică, plecând de la intim, tinde către universal.
Regia şi scenariul: Asghar Farhadi
Operator: Mahmoud Kalari / Producător: Asghar Farhadi / Monteur: Hayedeh Safiyari
Distribuţia: Peyman Moaadi (Nader), Leila Hatami (Simin), Sareh Bayat (Razieh), Sarina Farhadi (Termeh), Kimia Hosseini (Somayeh), Shahab Hosseini (Hodjat), Ali-Asghar Shahbazi (tatăl lui Nader).