Spaţiul cultural Louis Vuitton, situat la etajul VII al celebrei case Louis Vuitton de pe nu mai puţin celebrul bulevard Champs Elysées, se ocupă din ianuarie 2006 de ceea ce numeşte Călătorii, sau trei expoziţii de artă contemporană pe an "explorarea scenei artistice contemporane a unor ţări străine". Vizite interactive, conversaţii, performanţe sau ateliere pentru stimularea publicului tânăr sunt posibilităţi şi mijloace de a prelungi cunoaşterea operelor de artă expuse şi deschiderea spaţiului unui public eclectic. Un spaţiu neconvenţional creat din dorinţa de a avea un loc în care cunoaşterea e creată, comunicată şi hrănită de gândirea fiecăruia.
O selecţie de 13 artişti tineri sau mai maturi români, provenind de la universităţile de artă din Cluj-Napoca şi Bucureşti, prezintă o imagine deosebit de interesantă prin complexitatea şi mai ales prin calitatea ei. În acelaşi timp, la Conciergerie, miliardarul François Pinault prezintă o expoziţie cu o selecţie de 50 de opere din colecţia lui. Sincer vorbind, expoziţia artiştilor noştri e mult superioară. Şi nu spun asta din patriotism.
În câteva rânduri nu am cum să aprofundez prezentarea fiecăruia dintre artiştii care atrag publicul în acest spaţiu select şi deosebit, şi care ne fac cinste în peisajul cultural bogat al Parisului.
Desenele lui Dan Beudean şi Geta Brătescu sunt diferite şi pline de fantezie. Călătoriile onirice ale lui Geta, colorate şi vesele, contrastează cu cele ale lui Beudean, sumbre, imagini ale unor realităţi crude, ale unor vise moarte.
Aş acorda o notă specială desenelor încântătoare, pline de umor şi sarcasm, dar şi critice ale unei tehnocraţii înţepenite, semnate de Ciprian Mureşan. Luând ca pretext Viţelul de aur de Ilf şi Petrov, Mureşan a introdus ca personaje ale cărţii colegi de meserie, ce aduc în prezent, prin comentarii şi ilustraţie, povestirea veche de aproape o sută de ani.
Adrian Ghenie, Simon Cantemir Hăusi, Bogdan Vlăduţă şi Mircea Suciu fac din pictura lor un adevărat manifest politic. Abordând subtil portretul doctorului Mengele sau prezentând un oraş ars şi distrus, pictând fantome sugestive sau paralele actuale la tablouri celebre ca cel inspirat de orbii lui Bruegel, ei subliniază perenitatea meschinăriei şi răutăţii omeneşti.
Picturile mai mari sau mai mici în diverse tehnici ale lui Şerban Savu (cel care se uită la noi parcă printr-un microscop), scenele de interior ale lui Sergiu Toma în care oamenii sunt marionete încremenite, picturile uşor fantastice ale Oanei Fărcaş sau peisajele personalizate ale lui Ion Grigorescu, fiecare completează alt aspect al societăţii, a omului, a vieţii trecute sau prezente.
Sunt prezentate aparte, ca un univers propriu, însingurat şi pustiu, picturile mari ale Ioanei Bătrânu - intrăm într-o scenografie fascinantă, ceva care ne aduce poate aminte de Marile speranţe ale lui Dickens.
Filmele lui Ion Grigorescu, completând picturile pe care le prezintă, fac o grăitoare paralelă între societatea consumeristă din occidentul anilor '60 şi cartierele de blocuri bucureştene.
Instalaţiile lui Mihuţ Boscu Kafchin, conglomerat de obiecte sugestive, semănând cu naturile statice ale maeştrilor olandezi, completează un mozaic bogat, peisaj complex al creativităţii efervescente, diverse şi captivante de la noi.
Departe de ideile preconcepute despre artiştii români sau sfera lor de inspiraţie, e o adevărată bucurie şi mândrie să fim atât de bine şi frumos prezentaţi şi reprezentaţi în actualitatea artistică franceză, şi în cea pariziană în special.
Urcând în ascensorul tapiţat cu catifea neagră, pe solul moale, în linişte, acompaniată de un liftier care îţi cere să te concentrezi şi să îţi acorzi un moment de linişte înainte de a intra în expoziţie, avem încă până pe 12 ianuarie 2014 posibilitatea de a aprecia şi de a cunoaşte poate, aspecte noi ale artei contemporane româneşti.
http://www.louisvuitton-espaceculturel.com/index_FR.html
