Povestea unui matematician, doctorand şi asistent universitar, care trăieşte în perioada comunistă - 1984 - într-o perpetuă stare de iritare, ceea ce este explicabil, deoarece nefiind membru de partid, întîmpină serioase probleme în vederea publicării cercetărilor sale în ţară. Reuşeşte, totuşi să publice un text în afara ţării, faptă ce declanşează un lanţ de evenimente care tulbură - pentru o scurtă perioadă - viaţa celorlalte persoane aflate în jurul lui. Cîteva zeci de minute bune mai tîrziu, Q.E.D. se închide, prin prisma împrejurarilor şi deciziilor precautului, isteţului şi inspiratului matematician, cu o poantă conjuncturală, al cărei subiect va fi însuşi personajul Spiridon.
Ceea ce reuşeşte pe deplin Q.E.D. este să dea dovada unei atenţii distributive în derularea poveştilor - pînă într-un anumit moment - paralele, şi să reconstituie scenografic epoca derulării acţiunii (deşi exacerbată, avidă după aprecierea spectatorului: feţe de masă, aranjamente mobiliere şi sacoşe păstrate spre refolosire între elemenţii caloriferului din bucătărie, par să răzbata uşor ostentativ în afara ecranului). Pierde însă semnificativ prin alegerea unui registru dialogal complet inadecvat naturaleţei cu care se schimbă replici. Şi prin distribuirea lui Virgil Ogăşanu, într-unul dintre rolurile importante.