Dar nu şi pentru Sorin Pârvu (Sorin Leoveanu), protagonistului primului film făcut pe peliculă alb-negru de la Moromeţii încoace, Q.E.D. Sorin este un individ care-şi doreşte şi reuşeşte să opereze matematica pe cord deschis. Veşnicul îndrăgostit de cifre, tipul personajului care-şi dedică viaţa unui singur lucru. E atât de pasionat, încât pentru el nu există decât matematica şi mama lui, cu care încă locuieşte şi la cei 35 de ani ai lui. Şi ca orice personaj pasionat, Sorin este nefericit. Motive? Nepublicarea cărţilor de teorie la care a muncit cu sârguinţă, neterminarea doctoratului în matematică şi impresia că bate pasul pe loc. Însă-n final, se dovedeşte că logica din matematică se aplică şi-n situaţii reale.
Între parantezele din schemele lui logice a stat întotdeauna şi Elena (Ofelia Popii), care e, din nefericire pentru Sorin, soţia celui mai bun prieten al lui, Ducu Buciuman, cuplu alături de care a format în tinereţe un trio, cu contract de prietenie cu tot. Elena încearcă din răsputeri să emigreze-n Franţa, unde a plecat soţul ei care, spre deosebire de Sorin, a reuşit să-şi publice lucrări şi să meargă la conferinţe.
După toate cele de mai sus, ai spune că Q.E.D. este un film despre matematică. Ar putea fi, dar despre o matematică interioară mai degrabă. E un film care ne-ntoarce la regulile din 1984, la răbdarea de a sta la cozi, la alegerea de a intra sau nu într-un partid, de a alege să pleci din ţară şi să-ţi "trădezi" poporul sau de a rămâne nefericit şi neîmplinit. E povestea pe care ţi-ar fi plăcut să o fi scris tu, e drama pe care au trăit-o cei mai pasionaţi oameni ai vremii: neputinţa de a se împlini pe plan profesional din cauza unor alegeri mai mult sau mai puţin potrivite.
Din peisajul de 1984 nu lipseşte nimic. Toate detaliile epocii sunt foarte importante şi foarte bine plasate. Daciile 1310 cu plăcuţe de înmatriculare cu numerele vechi, cutiuţa de Amigo în care stătea cafeaua sau uneori chiar şi zahărul, sticlele de lapte, dresurile tăiate care acoperă capacele borcanelor, maşina de scris. Regăsim chiar şi uniforma de pionier, "şpaga" de ţigări şi săpun pe care o dădeai ca să stai mai în faţă şi tabloul cu Ceauşescu care trona deasupra fiecărui birou. Turnajul s-a realizat în mai multe locuri din Bucureşti, în toamna lui 2012. Am recunoscut holurile lungi ale Politehnicii, zona Armenească şi un cadru foarte interesant văzut din Hotelul Athenee Palace Hilton către Ateneul Român.
Dacă ar fi să ofer un premiu pentru cel mai bun actor din filmul Q.E.D., i l-aş acorda cu siguranţa lui Florin Piersic Jr. (Voican) care-şi joacă rolul de locotenent al Securităţii fără să i se clintească un fir din mustaţă. Vivi Drăgan Vasile, cel care a semnat şi imaginea Moromeţilor şi a lui Q.E.D., - filme făcute două decenii distanţă - a reuşit să redea foarte detaliat istoria comunismului în aproape două ore de film. Şi bineînţeles, laudele pleacă de asemenea şi către regizorul şi scriitorul Andrei Gruzsniczki, care a avut încredere într-un astfel de proiect şi cu Q.E.D. a demonstrat că filmul românesc încă mai supravieţuieşte (ca dovadă a obţinut şi premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Roma, 2014)
Q.E.D. reuşeşte să-i lovească cu un bici chiar şi pe cei care nu au trăit în anii '80 şi cu siguranţă e o poveste în faţa căreia nu poţi rămâne indiferent. Aşadar, mergeţi de-l vedeţi.
Restul distribuţiei: Virgil Ogăşanu, Tora Vasilescu, Dorian Boguţă, Marc Titieni, Paul Ipate, Lucian Ifrim, Medeea Marinescu, Alina Berzunţeanu şi Mihai Călin.