Kinsey - O poveste despre schimbarea mentalităţilor

  Nominalizare Oscar - cea mai bună actriţă în rol secundar
  Nominalizare Globul de aur: cel mai bun film - dramă, cel mai bun actor în rol principal, cea mai buna actriţă în rol secundar

  Distribuţie: Liam Neeson, Laura Linney, Chris O'donnell, Peter Sarsgaard, Timothy Hutton
Regie: Bill Condon
Scenariu: Bill Condon
Muzica: Carter Burwell
Imagine: Frederick Elmes
Montaj: Virginia Katz


  Sinopsis

Bill Condon, câştigător al Premiului Academiei (pentru Gods And Monsters), pune sub microscop viaţa lui Alfred Kinsey, omul care a ajuns să descopere cele mai bine păzite secrete ale naţiunii. Ceea ce pentru Kinsey este la început un simplu proiect ştiinţific, sfârşeşte prin a se transforma într-o adevărată epopee, de maxim interes personal, o călătorie neaşteptată în misterele comportamentului uman.

Liam Neeson interpretează rolul lui Kinsey, care în 1948 a transformat într-un mod ireversibil cultura americană datorită cărţii sale, Sexual Behavior in the Human Male. Intervievând mii de persoane în legătură cu cele mai intime aspecte ale vieţii lor, Kinsey a îndepărtat aura de mister şi ruşine care învăluia majoritatea practicilor sexuale. Lucrarea sa a fost cauza uneia dintre cele mai animate controverse culturale din secolul trecut - o dezbatere ale cărei ecouri mai pot fi întâlnite şi în zilele noastre.

Folosind tehnica interviului, utilizat chiar de către cercetător cu aplicaţii pe teme sexuale, Kinsey prezintă extraordinara ascensiune a savantului de la obscuritate la celebritate în plan mondial. Alfred Kinsey este fiul unui profesor de ştiinţe, care uneori mai predă şi la şcoala de duminică (John Lithgow). Răzvrătindu-se împotriva educaţiei rigide pe care a primit-o acasă, atras de lumea simţurilor, Kinsey îşi desăvârşeşte studiile la Harvard, specializându-se în zoologie, mai precis în cercetări legate de albine.

După ce este angajat pentru a preda biologia la Universitatea din Indiana, Kinsey o întâlneşte pe viitoarea sa soţie, o studentă sclipitoare, un spirit cu adevărat rebel - Clara McMillen (Laura Linney). Pe parcursul cercetărilor sale, îşi dă seama cât de lapidare sunt informaţiile ştiinţifice cu privire la comportamentul sexual. Atunci când studenţii sfârşesc prin a-i cere sfatul cu privire la probleme legate de sex, el realizează că nimeni n-a întreprins o cercetare clinică serioasă, care să poată conferi răspunsuri credibile la astfel de întrebări.

Hotărându-se să exploreze într-o manieră ştiinţifică tabuurile sexuale, extrem de încărcate din punct de vedere emoţional, Kinsey recrutează o echipă de cercetători, printre care se numără Clyde Martin (Peter Sarsgaard), Wardell Pomeroy (Chris O'Donnell) şi Paul Gebhard (Timothy Hutton). De-a lungul timpului, ei elaborează o rafinată tehnică a interviului, care-i ajută pe oameni să evadeze din constrângerile legate de ruşine, teamă şi vinovăţie, putând să vorbească liber despre trecutul lor sexual. Kinsey încearcă în acelaşi timp să creeze un mediu deschis din punct de vedere sexual între membrii echipei şi soţiile acestora, încurajându-i să vină în întâmpinarea revoluţiei sexuale din anii `60.

Atunci când Kinsey îşi publică în 1948 studiul legat de comportamentul masculin, presa compară efectul acestuia cu cel al unei bombe atomice. În curând, Kinsey ajunge pe coperta tuturor publicaţiilor importante, devine sursă de inspiraţie pentru cântece şi desene animate, editoriale şi predici. Dar atunci când ţara se confruntă cu perioada Războiului Rece, fiind marcată de un sentiment acut de paranoia, studiul lui Kinsey legat de comportamentul sexual al femeilor este văzut ca un adevărat atac la adresa valorilor americane tradiţionale. Dispreţul şi oprobiul public care vor urma publicării acestei lucrări îi vor face pe sponsorii lui Kinsey să-l abandoneze, chiar în perioada în care sănătatea savantului începe să se deterioreze. În acelaşi timp, geloziile şi nemulţumirea produse de tentativa lui Kinsey de a-şi crea propria comunitate sexuală utopică ameninţă cu dezmembrarea echipei de cercetători şi cu expunerea acestora la judecata celor din afară.

Kinsey îşi petrece ultimele zile încercând cu disperare să strângă fonduri. Moare în 1965, temându-se că munca sa de-o viaţă întreagă n-a fost decât un eşec. Doar în momentul contactului cu subiectul ultimului său interviu îşi dă seama de impactul pozitiv pe care l-au avut lucrările sale, dar şi de faptul că ştiinţa nu va reuşi niciodată să definească momentul în care se sfârşeşte sexul şi începe dragostea.


  Geneza filmului Kinsey

Pe 5 ianuarie 1948, cultura americană a fost schimbată în mod irevocabil. Aceasta este ziua în care a fost publicat studiul lui Alfred Kinsey Sexual Behavior in the Human Male, de către prestigiosul editor medical W.B. Saunders - şi, într-un fel, aceasta este ziua în care America a început să vorbească despre sex. Cartea a fost nu numai un best-seller şi o senzaţie la nivel mediatic, ci şi scânteia care mai târziu va aprinde focul revoluţiei sexuale din 1960, care va sta la baza toleranţei sexuale din ce în ce mai accentuate care marchează deceniile următoare. În acea perioadă, Kinsey a fost supranumit "Freud al Americii", şi comparat cu alţi pionieri ai ştiinţei, precum Galileo sau Darwin.

Înainte de cartea lui Kinsey, unul dintre cele mai importante aspecte ale vieţii umane era insuficient studiat de cercetători. De ce, s-a întrebat el, oamenii sunt ignoranţi şi tăcuţi în legătură cu un aspect atât de important al existenţei noastre à Motivat de o curiozitate ieşită din comun, ca şi de o nevoie emoţională pe care a conştientizat-o din plin, Kinsey a marcat o nouă etapă în cercetarea umană. După publicarea cărţii lui Kinsey, întreaga naţiune s-a trezit la viaţă. Cu toate acestea, în zilele noastre, întrebările pe care şi le-a pus Kinsey - legate de felul în care încercăm să stabilim o legătură intimă, dar mai ales care este motivul din spatele acestei acţiuni - sunt la fel de controversate, de convingătoare şi de relevante ca întotdeauna.

Acesta este motivul pentru care regizorul şi scenaristul Bill Condon a acceptat provocarea lansată de producătoarea Gail Mutrux, care se afla în căutarea cineastului potrivit pentru a ecraniza viaţa şi perioada lui Alfred C. Kinsey. "Kinsey a schimbat felul în care America gândea despre sex, ca şi felul în care vorbim despre acest subiect, dar cu toate acestea a fost dat uitării", explică Condon. "În spatele tuturor descoperirilor şi a controverselor, a existat o idee de bază care nu cred că a fost receptată aşa cum trebuie. După ce şi-a petrecut 20 de ani colecţionând viespi, Kinsey a a descoperit că niciuna dintre aceste mici creaturi nu seamănă cu cealaltă. A folosit acest concept biologic al variaţiei individuale şi l-a aplicat sexualităţii umane. Kinsey a fost primul care a afirmat unicitatea comportamentului sexual al fiecărei persoane, concluzionând că termenul "normal" nu este relevant atunci când ne referim la sexualitatea umană. Nu există decât "comun" sau "rar". Aceasta este o noţiune extrem de importantă şi în zilele noastre".

Cu cât Condon citea mai mult despre Kinsey, cu atât îşi dădea mai bine seama că nevoia resimţită de acesta de a explora sexualitatea într-un context strict ştiinţific avea o dimensiune extrem de personală. Condon a fost frapat în mod special de legătura inextricabilă dintre aceste două aspecte ale psihologiei lui Kinsey. "Unul dintre pericolele cu care te confrunţi atunci când faci un film biografic este legat de tendinţa dramei personale de a copleşi realizările personajului", observă Condon. "Accentul pus pe crizele şi luptele personale poate diminua importanţa factorilor pentru care subiectul a ajuns la bun început în atenţia publicului. Ceea ce m-a atras la Alfred Kinsey a fost legătura strânsă dintre viaţa sa personală şi proiectele ştiinţifice." Ca şi pentru James Whale, personajul din filmul precedent al lui Condon, Gods And Monsters, "viaţa şi munca se confundă în cazul lui Kinsey"

În vremurile sale, Kinsey a fost o figură extrem de controversată şi a rămas aşa până în zilele noastre. Dar cineaştii s-au decis că singura modalitate de a aborda subiectul este dintr-un unghi similar celui al lui Kinsey: sincer şi deschis, curios şi lipsit de prejudecăţi. "Mi-am dat seama că acest film îţi testează într-un fel ideile pe care le ai despre sexualitate", spune Condon. "Kinsey a fost un om extrem de complex, având probleme psihice care sfidau orice tratament. Am simţit că este nevoie să prezint toate aceste aspecte, lăsând astfel oamenii să-şi formeze propriile păreri."

Condon a petrecut peste şase luni cercetând, citind vechi mărturisiri, scrierile lui Kinsey, materiale contemporane care tratau subiectul şi nu mai puţin de patru biografii, în mod special celebra carte a lui Jonathan Gathorne-Hardy, Sex The Measure of All Things: A Life of Alfred C. Kinsey. După cum explică Condon, "există versiunea oficială a vieţii lui Kinsey, care este mai puţin interesantă, şi mai este şi fascinanta poveste personală pe care Jonathan a reuşit s-o dezvăluie"

Condon a mai călătorit şi la Institutul Kinsey din Indiana unde i-a intervievat pe câţiva dintre cei care l-au cunoscut pe Kinsey şi au lucrat cu el. "Unul dintre cei cu care am vorbit era un om pe nume Clarence Tripp, care s-a implicat în proiectul lui Kinsey atunci când a fost publicat volumul legat de comportamentul masculine", observă Condon. "Tripp a fost unul dintre cei doi fotografi principali pe care Kinsey i-a folosit pentru partea filmată a cercetării sale. A fost unul dintre protejaţii lui Kinsey şi mai târziu a devenit, la rândul său, un autor renumit. A fost deschis la toate întrebările, şi mi-a furnizat numeroase povestiri interesante".

Doi dintre cercetătorii cu care a lucrat Kinsey, Clyde Martin (interpretat de Peter Sarsgaard) şi Paul Gebhard (interpretat de Chris O'Donnell), sunt încă în viaţă. "Gebhard are peste 80 de ani, dar este perfect lucid", spune Condon. "Este un tip remarcabil. A trebuit să-i pun întrebări delicate, cum ar fi cele legate de sexul liber practicat de membrii echipei, cum se petrecea totul, care era specificul - şi a fost extrem de nonşalant, de parcă mi-ar fi povestit ce a mâncat la prânz."

Soţia lui Kinsey, Clara ("Mac"), a murit în 1982, dar Condon a avut ocazia de a se întâlni cu două dintre nepoatele acesteia. "Seamănă atât de mult cu ea", observă el, "încât mulţumită lor mi-am dat seama foarte bine cum era ea în realitate. Ea trăieşte în continuare prin poveştile lor".

Atunci când Condon a început să scrie scenariul, a folosit toate faptele şi amintirile pe care le-a putut aduna şi a încercat să le îmbine astfel încât să obţină un tot unitar din toate aceste fragmente disparate. În mod special, a dorit să evite banalele convenţii sentimentale des întâlnite în biografii, dorind să creeze ceva mai dinamic. Exact aşa cum Kinsey îşi descrie faimoasele tehnici de intervievare, definindu-le drept "prisme" prin care evidenţiază trecutul unei persoane, Condon şi-a dorit ca filmul său să fie şi el un fel de prismă, care să reflecte faţetele multiple ale unui om, ca şi atitudinile sexuale schimbătoare ale unei societăţi în ansamblul său.

"Pentru mine, unul dintre cele mai remarcabile lucruri legate de Kinsey este geniul său, care-i permite să-i facă pe oameni să pună pe tavă unele dintre cele mai intime aspecte ale vieţii lor", explică Condon. "Aşa că m-am gândit că ar fi interesant dacă aş folosi această tehnică de intervievare pentru a analiza biografia lui Kinsey". Pentru Condon, Kinsey a devenit în cele din urmă ceea ce el numeşte "un film care abundă în monologuri. De fapt, aceasta a fost marea sa realizare - i-a aşezat pe oameni faţă în faţă şi i-a făcut să vorbească".

Atunci când Condon a terminat prima variantă a scenariului, producătoarea Gail Mutrux a fost încântată de felul în care el a putut să dizolve o viaţă complexă într-o experienţă compactă, care reuşeşte să te bine dispună. Mutrux a lucrat mai înainte la filme celebre, de asemenea bazate pe biografii, precum Quiz Show şi Donnie Brasco, astfel încât înţelegea prea bine tipul de abordare nuanţată necesar pentru a transforma vieţi adevărate în variante cinematografice. "Mi-a plăcut faptul că scenariul lui Bill prezintă un om atât de important pentru cultura americană, într-o manieră extrem de accesibilă tuturor", comentează ea. "Un alt aspect minunat şi cu adevărat rar ţine de faptul că povestea nu emite nici o judecată finală despre Kinsey sau opera sa, ci se mulţumeşte să-i prezinte viaţa, şi tot ce se petrecea în preajma sa, lăsând publicul în voia propriilor sentimente legate de acest om şi de impactul său asupra lumii".

  Distribuţia filmului Kinsey

În timp ce Bill Condon scria despre viaţa lui Alfred Kinsey, un singur actor îi venea mereu în minte, ca fiind cel mai în măsură să interpreteze acest rol intens, care se întinde pe mai multe decenii: Liam Neeson, nominalizat la Oscar şi celebru pentru rolul lui Oskar Schindler din Schindler's List. "Liam este o forţă a naturii, un conducător înnăscut", spune Condon. "Dar este un uriaş blând, un actor cu o extraordinară abilitate de a transpune complexa viaţă interioară a personajului pe care îl interpretează"

Neeson a ştiut că rolul va fi o provocare dar a fost atras de el încă de la început. "Mi-a plăcut faptul că Kinsey a fost un tip care a sesizat o enormă lipsă în cunoştinţele umane şi care a încercat să remedieze situaţia, în ciuda tuturor controverselor pe care le-a stârnit", spune el. "A trăit şi într-o perioadă extraordinară, marcată de descoperiri ştiinţifice şi de depăşirea oricăror frontiere. În linii mari, a demonstrat lumii că lucrurile pe care presupunem că oamenii le fac şi ceea ce aceştia fac în realitate sunt de fapt foarte, foarte diferite".

Natura plină de controverse a scenariului lui Condon a fost un alt aspect care l-a atras. "Nu încearcă să-l transforme pe Kinsey într-un sfânt. Cu siguranţă nu vrea să cosmetizeze lucrurile", observă Neeson. "De fapt, îl arată pe Kinsey ca fiind o persoană complexă cu o voinţă extrem de puternică şi de un profesionalism desăvârşit, un om cu o ambiţie obsesivă pe care, cred eu, o împărtăşeşte cu toţi cei care au schimbat societatea într-un fel sau altul. Dar dacă s-a remarcat printr-un lucru anume, acesta a fost respectul pentru oameni, pentru unicitatea lor, şi cred că povestea sa este cu adevărat importantă".

Odată ce Neeson a acceptat rolul, Condon şi producătoarea Mutrux i-au trimis o cutie enormă cu dosare, care sintetizau cei cinci ani de cercetare pe care Condon i-a dedicat vieţii şi operei lui Kinsey. "A fost o cantitate enormă de informaţii pe care a trebuit să le citesc, să le procesez şi să le asimilez", recunoaşte Neeson, "dar m-au ajutat enorm". Ca şi Condon, Neeson s-a întâlnit cu câţiva dintre colegii lui Kinsey, sperând ca astfel să înţeleagă mai bine gestica acestui om, manierismele sale din viaţa de zi cu zi. Dar asemănarea fizică n-a fost decât un punct de pornire pentru Neeson.

"Am încercat să imităm frizura pentru care era celebru", comentează Neeson. "Avea un păr extraordinar, rigid ca o mirişte, care mie mi s-a părut a fi emblematic pentru acest om. E greu de explicat, dar am simţit că-i dă o alură artistică. Şi a avut nişte probleme în copilărie care i-au afectat coloana vertebrală, aşa că am adoptat o postura uşor cocoşată"

Cu toate acestea, atunci când s-a ajuns la punerea în valoare a personalităţii complexe a lui Kinsey, atât excentrică cât şi carismatică sau impulsivă, Neeson spune că în cele din urmă "a trebuit să-şi pună imaginaţia la treabă" El explică: "Acest rol mi-a pus la încercare fiecare fibră a personalităţii mele artistice. Trebuie să te scufunzi cu adevărat în personalitatea cuiva pentru a putea intra în pielea personajului. A fost mult de muncă, dar nu refuz provocările"

Neeson a mai văzut în scenariu şi o poveste de dragoste care sfidează convenţiile - cea dintre Kinsey şi cea care i-a fost soţie timp de 35 de ani, în ciuda căsniciei lor neobişnuite. "Sfidând toate controversele care îi înconjurau, Kinsey i-a fost devotat, ca şi ea lui. Aveau această legătură extraordinară, stabilă şi bazată pe respect reciproc. Au crescut cu succes trei copii minunaţi, asta pe lângă activităţile în care erau implicaţi până peste cap. Cred că din film îţi dai seama că între ei era o legătură extrem de puternică, şi că însemnau enorm unul pentru celălalt"

Kinsey este cel de-al treilea proiect în care Neeson şi Laura Linney (cea care o interpretează pe Clara) joacă împreună, după adaptarea de pe Broadway a piesei clasice semnate de Arthur Miller, The Crucible şi după comedia Love actually. Uşurinţa cu care cei doi colaborează a stat la baza dinamicii pe care Condon o căuta pentru a expune relaţia fragilă, dar în acelaşi timp apropiată dintre Kinsey şi Clara.

"Laura este o persoană a cărei tărie de caracter transpare cumva pe ecran", spune Condon. "Acest lucru a fost extrem de important pentru Clara, deoarece ea este cea prin intermediul căreia îl vedem pe Kinsey, îl înţelegem. Şi bineînţeles că personajul are propriile ei dorinţe extrem de complicate, cărora Laura le dă viaţă perfect".

Linney s-a lăsat convinsă de subiectul filmului. "Alfred Kinsey şi opera sa m-au interesat dintotdeauna, iar impactul lor a fost foarte puternic", spune Linney. "Cred că nu am reflectat suficient asupra repercusiunilor lucrărilor sale, asupra felului în care acestea ne-au afectat cultura, indiferent de felul în care au fost privite"

A mai atras-o la Clara faptul că aceasta este o femeie extrem de independentă, care devansează perioada în care trăieşte. "A fost extraordinară", afirmă Linney. "Amândoi au fost nişte persoane remarcabile, unice, profunde, strălucitoare dar în acelaşi timp extrem de umane". Dar spre deosebire de Alfred Kinsey, despre Clara Kinsey nu s-au scris multe lucruri, ceea ce i-a permis lui Linney să se lase în voia inspiraţiei.

"Cel mai important lucru pe care l-am aflat din mărturiile scrise despre ea a fost că era în mod clar o femeie fantastic de deschisă, care l-a iubit enorm", observă Linney. "Dar mi-am dat seama că aportul Clarei la munca lui Kinsey a fost determinat de faptul că pe ea o fascinau atât sexul cât şi dragostea. Ca personaj, ea este cea care se întreabă: ce legătură are dragostea cu toate acestea? Cum separi dragostea de sex? Dar este oare posibilă această separaţie? Ea are un rol foarte important în călătoria lui Kinsey, în dezvoltarea sa nu atât ca savant, cât şi ca bărbat"

Dar în ciuda eforturilor Clarei de a se adapta la stilul de viaţă frenetic al lui Kinsey şi la escapadele sale sexuale neîncetate, Linney crede că cei doi soţi sunt un fel de pionieri ai căsniciei moderne. "Prock şi Mac se schimbă şi cresc laolaltă, ceea ce stă la baza unei căsătorii funcţionale mai presus de orice, cred eu. Este un fel de testament al celor doi, al felului în care au făcut dragoste şi s-au respectat reciproc îndeajuns, astfel încât au putut să se dezvolte în feluri care, cred eu, i-au şocat şi i-au surprins pe amândoi".

Odată distribuite rolurile principale, producătorii şi-au îndreptat atenţia spre grupul de cercetători de care familia Kinsey era legată în mod atât de intim (în sensul literal al cuvântului). Pentru rolurile asociaţilor lui Kinsey, Condon şi Mutrux au ales trei actori extrem de apreciaţi: Chris O'Donnell, Peter Sarsgaard şi Timothy Hutton. Bill Condon a simţit că fiecare actor avea calităţi care îl asemăna personajului pe care le interpreta. "Atunci când i-am auzit pe Pomeroy, Martin şi Gebhard în interviuri, am fost izbit de accentual lor tern, din vest", explică Condon. "Îţi aminteşte cât de extraordinar este faptul că toate acestea s-au întâmplat în mijlocul unei ţări aflate în plin război"

Condon continuă: "Tim a creat un tip versat din vestul ţării, mai sofisticat şi mai educat decât ceilalţi doi, dar şi un pic împrăştiat, lucru care mi-a plăcut foarte mult", spune Copndon. "Chris a fost mereu genul de băiat din vecini, dar şi el poate fi destul de complex, şi cred că filmul îi pune în valoare această calitate. Iar Peter este cu adevărat original. Există o tensiune interesantă între personajul pe care îl interpretează, care este un om al vremurilor sale, extrem de deschis şi de detaşat, şi Peter, care are toate aceste calităţi, dar este bine ancorat în contemporaneitate. Îmi place foarte mult felul în care toţi trei actorii au creat personaje atât de distincte. Şi au toţi nişte ochi albaştri teribil de pătrunzători...."

Peter Sarsgaard, care îl interpretează pe Clyde Martin, a fost atras de acest proiect din mai multe motive. "Am citit scenariul şi mi-am dat seama că este excepţional, tratând un subiect care mă interesează foarte mult. Am mai lucrat cu Liam înainte, la K-19: The Widowmaker, şi această colaborare mi-a făcut o mare plăcere. Totul făcea ca acest proiect să fie o alegere perfectă. Au fost peste 20 de motive care m-au determinat să accept"

Ca să se pregătească pentru acest rol, Sarsgaard a fost iniţiat în ciudata istorie a echipei lui Kinsey - metodele lor noi de intervievare şi reţeaua de relaţii interpersonale în care erau prinşi. "Trei zile după ce Bill mi-a oferit rolul, am primit de la el un colet Fedex cu o grămadă de materiale despre Kinsey: casete video şi audio, printre care se numărau filmele personale ale savantului şi un documentar, precum şi cartea Taking a Sex History, în a cărei redactare fusese implicat Pomeroy. A fost o abundenţă de informaţie, şi un punct bun de la care am putut începe."

Dar Sarsgaard, care a mai interpretat personaje inspirate din viaţă reală într-o serie de filme memorabile, printre care se numără Boys Don't Cry şi Shattered Glass, a învăţat că un singur detaliu legat de o persoană poate produce o reacţie în lanţ. "Detaliul din Kinsey a fost o fotografie", dezvoltă Sarsgaard. "Clyde stă degeaba, cu nişte pantaloni cu talie foarte joasă şi fără tricou, iar Kinsey stă lângă el şi ia notiţe. Nu era nimic special în legătură cu această fotografie, dar mi-a oferit şansa de a studia relaţia dintre ei. Lucruri neînsemnate ca acesta te pot inspira cu adevărat." Un alt aspect care l-a motivate pe actor a fost şansa de a lucra alături de Liam Neeson. "Este un om extrem de integru din punct de vedere moral, cu nişte convingeri profunde", îl elogiază Sarsgaard. "Liam are o aură, care-l înconjoară fără nici un fel de efort. Este pur şi simplu acolo, şi este perfect pentru acest film."

Atunci când lui Chris O'Donnell i s-a oferit ocazia de a-l interpreta pe Pomeroy, el nu ştia nimic despre Kinsey, şi a fost profund impresionat de cele aflate despre acest om şi despre opera sa. "Este uimitor faptul că acest individ a fost, pentru câţiva ani, una dintre cele mai mari celebrităţi ale lumii, iar eu habar n-aveam cine este", spune O'Donnell. "Astfel încât scenariul şi cercetările mele au fost ca un fel de lecţie de istorie. Mi s-a părut a fi extrem de interesant faptul că atunci când Kinsey şi-a început opera, se făcuseră cercetări despre ritualurile de împerechere ale tuturor animalelor, dar nimic nu fusese scris despre om. Este uimitor că ne-a luat atât de mult timp să conştientizăm acest lucru".

Cu cât O'Donnell citea mai mult, cu atât îşi dădea mai bine seama de ce un tip precum Pomeroy şi-a riscat propria carieră pentru a putea lucra alături de Kinsey. "Kinsey era un tip extrem de pasional", povesteşte O'Donnell, "şi cred că pasiunea sa era contagioasă. Din câte am citit eu, Pomeroy s-a dus să-l asculte la o conferinţă şi a fost şocat de cele afirmate de Kinsey, de felul în care acesta se prezenta. Trebuia să fie şi el parte a acestei experienţe". În acelaşi timp, O'Donnell subliniază că "relaţia dintre asistenţi şi Kinsey era extrem de neobişnuită. Era mai mult decât o relaţie profesională, deoarece implica apropierea intimă, ceea ce făcea ca lucrurile să fie dificile din punct de vedere emoţional"

Timothy Hutton ştia câte ceva despre Kinsey şi opera acestuia înainte de a i se oferi rolul lui Gebhard, şi crede că această poveste este spusă la momentul potrivit. "Scenariul este atât de complex", explică el. "Este povestea biografică a lui Alfred Kinsey, care implică mai multe drame romantice. Dar mai este şi un tablou al acelei perioade, al ţării, al culturii. Toate aceste elemente sunt prezente, şi sunt subliniate atât de frumos. Cred că acest film va avea acelaşi impact pe care l-au avut operele lui Kinsey atunci când au fost publicate".

Hutton a primit şi el de la Condon şi Mutrux o cutie cu materiale, pe care le-a cercetat plin de curiozitate. Una dintre concluziile sale a fost că "Kinsey a fost chiar deştept atunci când i-a ales pe Pomeroy, Martin şi Gebhard deoarece şi-a dat seama că fiecare dintre ei avea o ambiţie proprie, care va ajuta la dezvoltarea proiectului. Poate că unul dintre ei reuşea foarte bine să-i facă pe oameni să-şi povestească trecutul sexual, să-şi pună intimităţile pe tavă. Cel de-al doilea putea fi un administrator foarte bun, iar al treilea un sociolog de excepţie. Este foarte greu să aduni o echipă ca aceasta, mai ales atunci când subiectul de cercetare este atât de dificil".

Întregind distribuţia, în roluri mici dar semnificative, mai pot fi văzuţi John Lithgow, Tim Curry şi Oliver Platt. Lithgow, care îl interpretează pe tatăl lui Kinsey, a aflat multe despre relaţia dintre Alfred Sequine Kinsey şi fiul său din scenariul lui Condon, dar a mai citit şi unele fragmente din biografia lui Kinsey. 'Tatăl lui Kinsey era foarte ciudat", povesteşte Lithgow. "A fost o parte foarte importantă din viaţa tânărului Alfred, dar era un om extraordinar de tiranic şi de violent. L-a făcut pe fiul său să fie rebel, ascuns şi intrigant. Acesta era singura modalitate prin care Alfred îşi putea plănui evadarea"

Pentru Lithgow, una dintre cele mai emoţionante scene ale filmului este cea în care Liam Neeson, acum ajuns la maturitate, se confruntă cu tatăl său. "Ceea ce m-a frapat cel mai tare este că după ce înregistrează mii şi mii de mărturisiri despre sex, Kinsey îl intervievează în cele din urmă pe tatăl său, care recunoaşte lucruri pe care le-a ascuns toată viaţa. La vârsta de 81 de ani, în sfârşit se confesează. Este o scenă vibrantă, mulţumită căreia mi-am dorit să joc acest rol. Cred că rezumă subiectul filmului mai bine decât oricare alta: adevărul te va elibera. Pentru mine, aceasta este cea mai însemnată contribuţie a lui Alfred Kinsey. I-a făcut pe oameni să mărturisească totul, toate secretele murdare, ca în cele din urmă să descopere că nu sunt singuri."

Oliver Platt îl interpretează pe Hermann Wells, preşedintele Universităţii Indiana, care i-a permis lui Kinsey să-şi facă cercetările. Ceea ce l-a atras pe Platt la Hermann Wells este faptul că acesta era "un om fenomenal" După cum explică Platt, "Era un manager foarte talentat, un diplomat de excepţie dar şi un promotor al libertăţi academice, mai ales în acea perioadă istorică. Ascunzându-se în spatele cravatei rigide, a costumelor elegante şi a părului bine pieptănat, Wells ştia că nimic nu mai e ce-a fost. Şi-a dat seama că opera lui Kinsey va schimba istoria şi a făcut tot ce i-a stat în putere pentru ca acesta să-şi poată continua cercetările. Fără Wells, Kinsey n-ar fi putut să-şi ducă opera la bun sfârşit".

În timp ce se documenta pentru rol, Platt a descoperit că personalitatea lui Wells nu se reduce la relaţia sa cu Kinsey. "În statul Indiana, el este un adevărat erou. A fost cel mai tânăr preşedinte în istoria universităţii Indiana, a fost diplomat şi ambasador", explică el. "Aşa că mă gândesc că ceva din excentricitatea şi ambiţia lui Kinsey se regăsesc şi în Wells"

Lynn Redgrave, de două ori nominalizată la Oscar şi câştigătoare a Globului de Aur, este cea care întregeşte distribuţia, cu un rol mic, dar complex, al unei femei a cărei viaţă a fost schimbată de cercetările lui Kinsey. Redgrave a câştigat Globul de Aur mulţumită rolului său din Gods And Monsters al lui Bill Condon, şi a fost încântată de şansa de a lucra din nou cu acesta, chiar dacă nu era vorba decât de o singură zi. "Aş sta în cap dacă Bill Condon mi-ar cere-o", spune Redgrave. "Este unul dintre acei puţini regizori care te fac să crezi că actoria este la îndemâna oricui. Este atât de concentrat încât nu-i scapă nimic. Ştie cum să potenţeze drama şi transformă totul într-un proces minunat de creativ".

Condon i-a oferit lui Redgrave să apară în Kinsey în timp ce aceasta juca în piesa Talking Heads După ce s-au întâlnit la cină, el i-a dat actriţei scenariul. "Mi s-a părut că este un scenariu extrem de bine redactat dar trebuie să recunosc că mă tot întrebam care este rolul meu. Când în sfârşit am dat de el, m-am gândit că este o scenă minunată: o adevărată piesă cu trei acte, rezumată la o singură pagină", comentează Redgrave. "A reuşit cumva să creeze o întreagă lume, o întreagă viaţă umană, în doar câteva momente"

Dorind să afle mai multe despre Kinsey şi despre puterea eliberatoare pe care cercetările sale o vor avea asupra unor oameni până atunci marginalizaţi de societate, Redgrave a început şi ea o cercetare pe cont propriu. "Am vrut să citesc eu însămi rapoartele lui Kinsey", spune ea. "Mai întâi, am mers la anticariatul din oraşul meu natal, în Connecticut, şi norocul meu a fost că tocmai primiseră două volume cu rapoartele lui Kinsey! A fost o coincidenţă magică!"

Redgrave s-a concentrat mai ales pe cel de-al doilea volum, care prezenta sexualitatea feminină. "În timp ce citeam, mi-am dat seama că opera lui Kinsey a salvat multe vieţi", spune ea. "Femeia pe care o joc eu este cineva care, în acele vremuri, n-ar fi îndrăznit să vorbească despre astfel de lucruri. Credea că este singură şi respinsă de societate. Dar Kinsey a demonstrat că nu există "normalitate", şi cred că acest lucru ne ajută enorm pe toţi. În zilele noastre, cred că este bine să amintim acest fapt."

În ciuda dimensiunii reduse a rolului său, Redgrave i s-a dedicat trup şi suflet, ba chiar s-a dus la un magazin de peruci pentru a-şi schimba aspectul, astfel încât să intre şi mai bine în pielea personajului. "Femeia pe care o joc eu este o soţie şi mamă din suburbii, şi m-am gândit că este genul de femeie care nu şi-a schimbat tunsoarea de ani întregi, poate cel mult culoarea. I-am arătat stilul de perucă lui Bill şi el a fost de acord, chiar dacă mai târziu mi-au făcut o perucă mai arătoasă. Bill şi cu mine am hotărât şi că n-ar trebui să poarte nici un fel de machiaj. Aşa că n-am făcut-o, şi asta adaugă o notă de autenticitate momentului".

Redgrave a repetat puţin cu Liam Neeson înainte de începerea filmărilor, apoi a venit pentru o singură zi pe platou. "A fost o zi foarte, foarte specială", spune ea. "Desigur, a fost grozav să pot lucra cu Bill, ca şi cu Liam, care conferă atâta naturaleţe acestui rol. Când s-a terminat, mi-am dorit să pot lucra mai mult la acest film!"

Tim Curry, care interpretează un alt gen de coleg al lui Kinsey - principalul său detractor, Thurman Rice - rezumă atracţia pe care membrii distribuţiei au resimţit-o faţă de acest film. "Trăim într-o lume a filmelor comerciale", observă Curry. "Pot fi extrem de amuzante, dar şansa de a apărea într-un film matur, cu un mesaj solid, este cu adevărat unică. Kinsey este o poveste despre schimbarea mentalităţilor"