Până la urmă, suntem vreo 30 de oameni care s-au găsit şi care lucrează (in extenso - trăiesc zece zile pe malul mării) împreună. Originea acestei întâmplări datează de acum trei ani, când câţiva prieteni s-au decis să facă o treabă mişto (aşa cum încep toate poveştile de succes în ceea ce priveşte mişcările artistice independente), pe numele lor: Teofil Ciofu (Toni), Vlad Volf, Vlad Cepoi, Anca Pascu, Alexandra Acalfoae şi Loredana Cosovanu, şi de atunci treaba creşte. Se invită traineri pentru workshop-uri, se adună oameni, se organizează condiţii, se leagă prietenii şi se deschid suflete. Sunt aici de două zile şi pentru prima oară în viaţa mea când locuiesc pe plajă. Poate vi se pare hazardată certitudinea mea în ceea ce priveşte mediul artistic de aici şi prea poetică exprimarea-mi, dar când dai sala de curs pe malul mării şi reciţi monologuri cu nisipul pe tine, te cam prinzi din prima cum stă treaba.
Cum stă treaba cu fapte concrete: începe workshopul de lucru al actorului cu masca, iar trainerul Doru Aftanasiu (actor la Teatrul din Iaşi) ne zice să ţinem de firul roşu şi când simţi că se pierde, să reluăm liniştiţi textul. Adică, să fii sincer şi să fii tu însuţi, pentru că dacă nu ştii să fii TU, cum ai putea să fii ALTUL? Şi ne mai scuturăm un pic de nisip şi de talent, şi ne oprim, şi iar reluăm. Fixăm apoi camera şi lucrăm la actoria de film şi în timp ce (ne) filmăm, o fată foarte drăguţă stă cu burta pe iarbă şi scrie pe un carneţel "Nu te uita în cameră, caută firescul!". Ajungem după asta în faţa lui Attila Bordas şi ne mişcăm pe fraze de mişcare precum "Înflori-m-aş şi e toamnă...". E din mâini, umeri şi respiraţie. Seara ne adunăm şi povestim. E mişto aici.
Scriu de pe un şezlong. Dacă nu mă avânt în mare, revin.
(foto: Alexandra Dumitrescu)