Sabina Balan: Eşti aici pentru prima oară. Cum ai auzit de Corbu Verde, cum ai ajuns aici?
Alexandra Saška Sotirov: Din nişte discuţii cu câţiva prieteni din facultate care au mai fost aici în anii trecuţi, după aceea am căutat pe internet şi am început să vorbesc cu organizatorii să văd despre ce e vorba. Iniţial am auzit numai despre distracţie, despre cât de frumos e la mare şi cât de bine e să fii cu oameni care au aceleaşi interese şi nu am bănuit că e chiar o şcoală de vară. Se potriveşte foarte bine numele ăsta, pentru că e chiar o şcoală şi e... vară. Combină utilul cu plăcutul.
S.B.: Povesteşte-mi despre o întâlnire faină pe care ai avut-o aici.
A.S.S.: Au fost multe şi dintr-o dată. Cea mai puternică a fost cu profesorul Doru Aftanasiu, pentru că nu am cunoscut niciodată un actor sau profesor, care să vină din partea asta de ţară, din Iaşi, să aibă o influenţă atât de puternică a şcolii ruseşti. Şi chiar dacă metodele şi exerciţiile seamănă cu cele de la Cluj, pentru că eu am terminat primul an de actorie la Cluj, altul era învelişul şi scopul metodei. La Cluj, se pune accentul foarte mult pe mişcare, pe corp şi pe formă. Chiar dacă am lucrat pe acelaşi lucru la workshop-ul cu Doru Aftanasiu, el implica şi corpul interior, adică ceea ce se creează şi în interiorul actorului înainte să dea formă exterioară textului pe care îl are de spus sau emoţiei pe care vrea să o transmită.
S.B.: Povesteşte-mi o întâmplare faină de aici. Din timpul workshop-urilor şi din afară.
A:S.S.: Una a fost în timpul workshop-ului de film, când a venit actorul Radu Micu să ne explice cum stă treaba cu casting-urile şi am şi filmat şi nişte replici dintr-un scenariu şi a fost foarte ciudat pentru că, pentru două ore, chiar mă simţeam ca pe un platou de filmare. A fost ceva total diferit de teatru, de actoria de teatru şi de ce am făcut până acum. Din afară, au fost multe... Când au venit duşurile a fost un moment important pentru mine. Nu, de fapt, prima dată când ne-am întâlnit în jurul focului. Eram mulţi, era întuneric şi nu ne vedeam. Începeam să ne prezentăm şi pe parcurs, abia după ce începeam să ne cunoaştem şi să ne deschidem, făceam legătura cu persoanele care vorbiseră la început.
S.B.: Spune-mi despre o lecţie pe care ai învăţat-o aici.
A.S.S.: Că regizorul este un rău necesar. Asta mi-a rămas în minte de la workshop-ul cu Doru Aftanasiu. Şi că actorul trebuie să fie nesimţit, dar nu în sensul rău, trebuie să fie "egoist" ca să reuşească şi să nu înnebunească. Pe asta am auzit-o de la Radu Micu la workshop-ul de lucru pe texte de Shakespeare.
S.B.: Care ar fi cuvintele cheie pentru vibe-ul de aici?
A.S.S.: Vânt. Soare. Mişcare browniană. Ce-mi place e că e program non-stop, după un workshop vine alt workshop şi toate diferă, adică de la actorie, la improvizaţie, mască, Shakespeare, până la film şi dans contemporan. Şi ideea de a face un performance ulterior e foarte bună pentru că altfel se raportează un participant la lucru când vine pur şi simplu să înveţe şi altfel e miza dacă are un produs la final, adică îşi conştientizează mult mai bine procesul. Şi deşi suntem din diferite părţi ale ţării, am venit toţi aici şi reuşim să vorbim aceeaşi limbă, adică fiecare vorbeşte despre acelaşi lucru dar din perspective diferite.
Puteţi citi articolul anterior din seria Şcoala de vară Corbu Verde, 2014, aici.