Sabina Balan: Acum trei ani, chestia asta se întâmpla pentru prima oară. Cum a fost?
Alexandra Acalfoae: Ieşisem de la o repetiţie, eram la o bere şi vorbeam cu Radu Afrim despre cum noi venim de multă vreme aici la Corbu şi zicea că ar fi foarte mişto dacă am putea să facem o şcoală de vară, bine, ideea pornise iniţial de la Toni (Teofil Ciofu), dar nu eram foarte siguri că putem să facem asta. Până la urmă ne-am mobilizat, am adunat oameni, am vorbit cu lumea şi a ieşit primul Corbu.
Au fost foarte mulţi oameni, cred că erau 150 în total, foarte mulţi cunoscuţi, am stat vreo trei săptămâni aici. Party-uri, workshop-uri, multă lume cu care am păstrat legătura.
S.B.: Şi cum a evoluat anul următor?
A.A.: Nu au mai fost 150, au fost vreo 70 de oameni, din cauza programului, unii erau ocupaţi în perioada aia, de alţii nu am mai reuşit să dăm. Dar a rămas un grup de oameni fideli, care s-a lipit de locul ăsta. Workshop-urile au rămas aceleaşi, am încercat să aducem şi alţi traineri, să experimentăm. Iar acum, în 2014, suntem 30.
S.B.: Şi cum e mai mişto? Într-un grup mare sau mai restrâns?
A.A.: Măi, e normal ca atmosfera să fie mai mişto cu mulţi oameni, dar când suntem mai puţini, workshop-urile se ţin mai bine, sunt mai coerente, trainerii au timp să lucreze cu toţi participanţii.
S.B.: Povesteşte-mi o întâlnire fericită de aici, de la prima ediţie.
A.A.: Un om fain pe care l-am întâlnit aici a fost Vitalie Bantaş, e actor în Bucureşti dar e din Chişinău şi ne-am înţeles foarte bine, chiar şi în afara workshop-urilor şi a chestiilor profesionale, stăteam în fiecare seară şi vorbeam. Nu numai despre teatru, povesteam aşa din viaţă. Mi-a dat nişte sfaturi foarte bune.
S.B.: Şi o întâmplare fericită tot de atunci.
A.A.: Chiar în prima seară, când s-a adunat toată lumea, ne-am strâns toţi pe plajă şi am făcut "botezul" - ne-am băgat toţi în apă, cu capul sub apă.
S.B.: Şi din 2014?
A.A.: Anul ăsta e diferit. Nu neapărat pentru că s-au strâns puţini oameni, ei sunt toţi mişto, dar e mai mult profesionalism. Se lucrează mult şi nu prea am apucat să stăm toţi până acum.
S.B.: Spune-mi despre o lecţie de teatru pe care ai învăţat-o aici.
A.A.: Chiar dacă mi-a fost profesor la facultate, Doru Aftanasiu, am învăţat lucruri noi aici de la el când a venit aici (anul trecut, în 2013, şi anul ăsta). Am făcut unele exerciţii pe care nu le făcusem la facultate şi cumva mi-am dat seama de anumite lucruri pe care nu le conştientizam atunci. Am lucrat şi un text scris de mine şi mi-a rămas aşa, în suflet. Unul din exerciţii e cel cu masca (repeţi un text cu o mască albă pe faţă), când l-am făcut în primul an de facultate nu înţelesesem mare lucru din el, dar când mi-am dat timp şi l-am refăcut aici, am învăţat mult. Atunci când ai faţa liberă, te exprimi mult mai uşor, cu expresia, muşchii, mimica feţei tale, dar când o acoperi, trebuie să iasă din tine aceeaşi emoţie şi aceeaşi poveste, doar din corp. E unul dintre exerciţiile pe care le recomand şi pe care le-aş face la nesfârşit, cred că ar ieşi de fiecare dată mai mişto.
S.B.: Cum ai descrie vibe-ul de aici?
A.A.: A rămas aceeaşi chestie în toţi anii, când vii aici, uiţi de toate problemele de acasă. Bine, ajută mult şi marea. Şi oamenii sunt super deschişi, dacă ai nevoie de ceva, toată lumea te ajută, avem grijă unii de alţii, dacă vrei să vorbeşti cu cineva, eşti ascultat. E un sentiment pe care nu îl am nicăieri în altă parte, e, cumva, o relaţie ideală între actorii de pe scenă. Plus că trăim cu toţii aici, trebuie să ne înţelegem cumva. Şi niciodată nu s-a furat nimic, nu s-a pierdut nimic, dacă se găseşte o chestie, ajunge înapoi la deţinător. Am cunoscut mulţi oameni cu care am rămas prieteni, aşa dacă ne întâlneam în oraş la o bere sau la repetiţii, toată lumea şi-ar fi făcut treaba şi ar fi plecat înapoi acasă, aici nu ai unde să te refugiezi. Şi nici de ce.
S.B.: E greu să organizezi un astfel de eveniment?
A.A.: E greu din punct de vedere tehnic. Să vorbim la primărie, să facem rost de duşuri, chestii din astea. Dar ne-a ieşit din primul an şi ne ajută lumea, nu rămânem niciodată singuri.
S.B.: Ce e Campus Art?
A.A.: Campus Art se vrea a fi o perioadă de spectacole, concerte şi petreceri, imediat după perioada şcolii de vară propriu-zise. Atunci o să se prezinte ce s-a lucrat în timpul workshop-urilor, un fel de spectacol pentru fiecare workshop în parte, participanţii care au venit pot performa ceva, ce au pregătit dinainte, vor fi câţiva oameni invitaţi care să pună muzică seara. Iar din 2015 sperăm să putem invita câteva spectacole independente de perioada festivalului, care să se joace aici, la malul mării.
S.B.: Ce mai pregătiţi pentru 2015?
A.A.: Nu ştiu, de obicei, după ce plecăm de la Corbu Verde, ajungem acasă şi plângem o lună pentru că vrem înapoi. Apoi începem să facem planurile.
Puteţi citi articolul anterior din seria Şcoala de vară Corbu Verde, 2014, aici.