aprilie 2003
Există în lumea aceasta o prejudecată, fireşte, alături de multe altele. Şi anume că trebuie să ne bucurăm atunci cînd se dau premii. Vorba doamnei Marie-France Ionesco: "Oscar, César, Molière, UNITER". Şi, în fiecare aprilie, vreo 1.000-1.200 de persoane, adunate în Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, se bucură de zor pentru cei circa 25 de artişti ori chiar sponsori ai acestora, chemaţi frumuşel pe scenă de Ion Caramitru pentru a-şi primi, din mîini mai mult sau mai puţin celebre, diplomele şi bronzul "cărţii" lui Ion Bitzan, azi reprodus de sculptorul Ion Bolborea.

În spatele acestei festivităţi, care devine, uneori, strălucitoare - nu prea des, să o recunoaştem - stă un efort imens, pe care oameni ca Aura Corbeanu, Cornel Todea, Ion Caramitru şi alţii, ale căror nume nu sunt citate de obicei, îl fac pe parcursul unui an întreg. Pentru a găsi bani, adică sponsori, pe care, mai apoi, pe scenă, amfitrionul îi laudă şi cărora le mulţumeşte. Ba, unora, deocamdată de două ori Unirea Shopping Center, le şi acordă premiul MECENA. Totul e frumos, uşor, spontan, spumos uneori.

Premiile Senatului UNITER

Acestea sunt premii pentru întreaga activitate, acordate uneori pentru că destinatarii nu mai au mult de trăit (vezi cazul Gina Patrichi, acum cîţiva ani, ş.a.). De obicei, opera celor distinşi cu aceste premii îndreptăţeşte prezenţa lor pe listă. Numai că, nu o dată, îţi spui "dar lui Cutare n-ar fi trebui să i se dea acest premiu înaintea lui X?" Anul acesta, dar de fapt de cîţiva ani, Senatul ezită (evită? de ce?) să-l premieze pe regizorul Lucian Giurchescu. În schimb, anii trecuţi, a premiat persoana care i-a interzis, pe vremea cenzurii, mai mult de zece spectacole (11, 12?), dna Margareta Bărbuţă. Iar anul acesta, Senatul i-a acordat preşedintelui Ion Caramitru dreptul de a da un premiu şi acesta l-a dat cui? Unei brave activiste de partid (PCR), care a fost 36 de ani directoarea Teatrului Giuleşti, Elena Deleanu. O fi fost un premiu pentru colectivizarea agriculturii, la care "managera" de altădată a participat - spun unii că a spus chiar domnia sa - cu pistolul? Echidistanţă, probabil.

(Irina Petrescu)

Iată şi premiaţii Senatului din 2003: ovaţionaţii Irina Petrescu şi Victor Rebengiuc, apoi arh. Theodora Dinulescu, regizorul Horea Popescu, criticul şi istoricul teatrului prof. dr. Mihaela Tonitza-Iordache. Miriam Răducanu, care a primit premiul pentru coregrafie şi arta spectacolului, a observat că nu figurează într-o carte recentă despre dans şi dansatori români. Pentru teatrul de marionete a fost premiată o veterană a genului, dna Dorina Tănăsescu, "Zîna marionetelor", cum a prezentat-o fostul său student, Cristian Pepino. Dan Puric şi Compania "Passe partout" au primit premiul special pentru performanţă în teatrul non-verbal, ceea ce i-a prilejuit "tăcutului" actor (absent, dar autorul unei scrisori) mulţumiri către Leonardo da Vinci, Beethoven etc. etc. Daniela Anencov a primit premiul special pentru copii, Jean Constantin pentru teatrul de revistă şi fostul zburător Traian Ganea, azi la 84 de ani, pentru spectacolul de circ.

Nominalizări, finalizări...

Premiile "propriu-zise", pentru realizări ale stagiunii 2002 sunt rezultatul muncii ("expertizei", cum ar zice, à la page, un membru marcant al UNITER) a două jurii: cel de selecţie (Marian Popescu, Miruna Runcan, Octavian Saiu), cam dezechilibrat în favoarea celui dintîi, şi cel final, care a ales din ce i-a oferit primul: regizorul Ştefan Iordănescu, scenograful Lia Manţoc, actriţa Mariana Mihuţ, criticii Doina Papp şi Ion Parhon.

Cel puţin o absenţă notabilă a sărit în ochi la capitolul "cel mai bun actor": Marian Rîlea, care, în Ţara lui Abuliu de D. Solomon şi Exact în acelaşi timp de Gellu Naum a atins înălţimi artistice la care cîştigătorul final, Florin Piersic jr., învingătorul lui Marius Bodochi şi Constantin Cojocaru, mai are încă de visat. Aici, prin urmare, s-a făcut o dublă nedreptate, la nominalizări şi la final. Întoarsă după mulţi ani în România, Ana Seleş a înmînat diploma cui a fost decis de jurii.

Să vedem şi celelalte premii. Premiul pentru teatrul radiofonic s-a înmînat lui Gavril Pinte, pentru spectacolul cu Lacrimi de sînge de Costin Manoliu. Pentru teatru TV lui Cornel Mihalache (Situaţiunea şi Inspecţiune de Caragiale). Regizorul i-a mulţumit lui Răzvan Theodorescu şi Ioan Hidecuti. Premiul pentru debut s-a acordat Theodorei Cîmpineanu pentru regia spectacolului O noapte furtunoasă sau nr. 9 de Caragiale, la Bulandra.

(Miriam Răducanu)

Celebra scenografă, plecată de mult din România pentru a repurta succese pe scenele Europei, Florica Mălureanu a fost chemată să înmîneze premiul pentru scenografie lui Dragoş Buhagiar, pentru spectacolele Alchimistul la Odeon şi Baal la Teatrul Mic. Premiul pentru critică teatrală i-a fost decernat lui Sebastian Vlad Popa, realizatorul revistei Okean, care, din păcate, nu prea circulă şi nici nu e în întregime o revistă de teatru. Premiul pentru cea mai bună actriţă i-a revenit Imolei Kézdi, pentru rolul Lea din Flacără albă, flacără neagră (Dybbuk) de Anski, la Teatrul Maghiar din Cluj. Premiul pentru cea mai bună regie l-a primit Mihai Măniuţiu pentru extraordinarul spectacol Exact în acelaşi timp, montat la Naţionalul clujean. I-a fost înmînat de actriţa Magda Stieff-Mugur, al cărei nume se leagă de multe dintre marile spectacole ale ilustrului său soţ, Vlad Mugur.

Cine ar fi crezut că ministrul Culturii şi Comunicaţiilor din Franţa a venit în România să înmîneze un premiu UNITER? Şi totuşi... Directorul Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu a primit premiul pentru cel mai bun spectacol, pentru Othello?!, regizat de ucraineanul Andry Zholdak (absent luni seară), din mîna distinsului domn Jean-Jacques Aillagon, ministrul francez. Dar să nu se creadă că n-au mai fost şi alte personalităţi la înmînare. Celebra soprană Angela Gheorghiu i-a înmînat diploma, o dată cu elogii nemăsurate, lui Victor Rebengiuc.

Alte jurii, alte premii

Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) a dat glas, prin dna Ludmila Patlanjoglu, celor două premii ale sale, acordate unul cuplului Adriana Grand - Victor Ioan Frunză pentru Regele moare de la Theatrum Mundi, premiu înmînat de Marie-France Ionesco, şi celălalt lui Felix Alexa pentru Noaptea furtunoasă de la Naţionalul bucureştean, înmînat de Ian Herbert, preşedintele AICT. Juriul a fost (însuşi) biroul AICT - Secţia Română: Ludmila Patlanjoglu, Alice Georgescu, Natalia Stancu, Florica Ichim, Ion Parhon, Ştefan Oprea, Ion Cazaban.

British Council acorda în fiecare an, pe vremea lui Claus Henning şi Helen Meixner, cîte un premiu pentru management în teatru. Începînd de anul trecut, premiul şi-a schimbat destinaţia, acordîndu-se pentru un spectacol cu o piesă britanică. În 2003, dl. ambasador Quinton Quayle, l-a înmînat regizorului Kerekes Attila de la Teatrul Maghiar din Cluj, pentru spectacolul cu piesa Pietre în buzunarul său de Marie Jones. Juriul care a decis acest premiu a fost constituit din: Marina Constantinescu, Lia Manţoc, Alexandru Dabija. În fine, un juriu format din Alina Nelega Cadariu, Ana Mărgineanu, Victor Scoradeţ a decis premiul pe care îl acordă în mod tradiţional Fundaţia Principesa Margareta. Din mîna Principesei Margareta a României a primit premiul Petre Barbu, pentru piesa Tatăl nostru care eşti în supermarket.

Muzică, dans

Mai puţin spectaculoasă decît altădată, Gala UNITER a avut ca fond muzical şi uneori a cedat locul formaţiei Contraste, prezentată elogios de amfitrionul serii. S-au mai produs, într-un tango dramatizat, balerinii Răzvan Mazilu şi Monica Petrică. Alte "momente artistice", în afara celor din clipurile în general prea repede întrerupte, n-au fost. Cu excepţia versurilor pe care, din cînd în cînd, şi cerîndu-i voie lui Lucian Pintilie, Ion Caramitru ni le-a spus. Dar, la urma urmei, şi prezenţa atîtor personalităţi, prezentatoare sau premiante, e şi ea un spectacol. Iar revenirea, an de an, a cunoscutului critic şi teoretician al teatrului Georges Banu (George Banu) ritmează, în fond, acest spectacol, cu spiritualitatea sa şi eleganţa gîndirii şi rostirii sale.

(Daniela Anencov)

Ion Caramitru a prezentat, ca pe o victorie a UNITER, ceea ce şi este, apariţia unui splendid volum de Memorii şi Jurnal al Marianei Voiculescu. Numai că a uitat să spună că acest volum a apărut în seria revistei "Teatrul Azi" şi cu participarea Fundaţiei Camil Petrescu. Cele care au muncit la ediţie sunt Florica Ichim, autoare şi a unei lămuritoare prefeţe, şi Oana Borş. Ca-n fiecare an, la începutul Galei Premiilor UNITER are loc trista defilare a dispăruţilor, încheiată, anul acesta, cu Vasilica Tastaman (de fapt, strict cronologic, dar ce mai contează, cu Mihai Mereuţă). Parcă pentru a ne linişti, a apărut şi bunul doctor Alexandru Cociaşu, prietenul oamenilor de artă, care a prezentat programul UNITER "Artiştii pentru artişti".

"Oscar, César, Molière, UNITER"

Lista cu care şi-a început alocuţiunea pe scena naţionalului dna Marie-France Ionesco stabilea, în mod subtil, o ierarhie. Dar în seara de 7 aprilie 2003, pe scena aceea, UNITER-ul era pe locul I. Că nu ştiau asta ceilalţi nici nu mai contează. În fond, o dată pe an adevăratele vedete sunt văzute, şi la noi, la televiziune în postura de vedete autentice. Tot restul anului aparţine aşa-ziselor VIP-uri, după a căror dispariţie nimeni nu-şi mai aduce aminte de ele, pentru că n-au făcut altceva decît să-şi exploateze clipa. S-ar spune că nici teatrul nu face altceva. Dar clipa lui de glorie e una care poate deveni eternă. O Ioana Petrescu, un Victor Rebengiuc, o Miriam Răducanu, o Daniela Anencov au probat acest lucru din plin la gala nr. 11.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus