Gala UNITER - Premii alternative sau Media alternativă cere premii alternative (2)

Episodul 2: Iulia Popovici

Explicaţie: La Gala UNITER, ca de obicei în viaţă, nu puţini au fost cei care au avut păreri diferite de cele ale juriului. Din punctul meu de vedere două sînt marile nedreptăţi făcute de juriu, Ana Mărgineanu şi Victor Scoradeţ. Dar pentru a ne juca de-a "ce-ar fi ieşit dacă am fi fost noi în juriul Galei", am invitat ad-hoc, în holul Teatrului Naţional, cîţiva reprezentanţi ai criticii româneşti "alternative" să îşi dezvăluie preferinţele. Am lucrat cu "materialul clientului", adică cu nominalizaţii Galei şi am procedat ca în fotbal, cu 3 puncte pentru cel mai bun, cu 1 punct pentru locul 2 şi 0 pentru locul 3. Unde cronicarul nu a văzut, a pus liniuţă. Şi, spre deosebire de Gala UNITER, aici am cerut fiecăruia să îşi justifice opţiunea. La sfîrşit tragem linie şi vedem ce iese. (Răzvan Penescu)

PS: Evident că oricine doreşte să se alăture jocului nostru, cronicar sau simplu spectator bolnav de teatru e poftit să îmi trimită părerea la fel de argumentată pe [email protected]. Cele mai interesante comentarii vor fi publicate pe LiterNet.


Premiul pentru debut:
Teodora Cîmpineanu - pentru regia spectacolului O noapte furtunoasă sau nr. 9, de I.L. Caragiale, Teatrul L.S. Bulandra Bucureşti. (1)
Un spectacol numai bun să dormi cu el sau, dacă-ţi dai mintea pe mute, să te distrezi inocent în stil Take, Ianke şi Cadîr. Regia se vede în cîteva soluţii scenice minimale. Altminteri, Luminiţa Erga lăsată în voia-i de vulgaritate, Vlad Zamfirescu fără mari bătăi de cap şi-o "Noapte furtunoasă" pe care-am mai văzut-o de vreo 5 ori.

Marius Manole - pentru rolul Paulie din spectacolul Drept ca o linie, de Luis Alfaro, Teatrul Maria Filotti Brăila (-)
Din păcate, n-am văzut spectacolul, la Festivalul Naţional de Teatru am stat să văd Othello?!.

Ana Mărgineanu - pentru regia spectacolului Deşeuri, după Teatru descompus de Matei Vişniec, Teatrul Luni de la Green Hours, Bucureşti (3)
Ana Mărgineanu e probabil marea învinsă a anului 2003. Totuşi, specialitatea ei pare să fie cafe-teatrul (şi Arăt bine azi?, tot de la Green Hours, e un spectacol mai mult decît ok), cu Morţi şi vii la Odeon şi-a prins bine urechile, iar juriul am impresia că preferă teatrul "serios", de scenă mare şi cu texte grele.


Premiul pentru Critică Teatrală:
Mircea Morariu - pentru volumul Sur l\'effet de spectacle, Biblioteca revistei Familia, Oradea (-)
Jamais vu, jamais connu (se pare că pînă şi juriul a căpătat greu cartea).

Sebastian Vlad Popa - pentru concepţia şi realizarea revistei Okean (1)
Şi Sebastian, şi Scoradeţ mai luaseră o dată premiul, deci din punctul de vedere al teoriei "daţi cîte unul, să ajungă" toată lumea era acoperită. Ce face Sebastian e minunat, în peisajul precar al publicisticii teatrale, numai că revista asta e un pic autistă, iar ce-a făcut Scoradeţ cu ACTul lecturii mi se pare un gest de o importanţă esenţială, care ar fi trebuit recunoscut ca atare.

Victor Scoradeţ - pentru realizarea programului Actul lecturii la Teatrul Act Bucureşti (3)
Sînt sigură că lumea teatrală e încă legată de o definiţie tradiţională a criticului, care trebuie să stea pe margine cu creionul în mînă şi să scrie ce vede, dar cu mare grijă să nu se amestece în joc. Expertiza critică (după cum zice Anca Rotescu) nu e simţită ca necesară, actorii şi regizorii se descurcă şi fără, de unde ideea că ce-a făcut Scoradeţ cu proiectul său de spectacole-lectură nu e un act critic, şi-ar trebui găsit alt nume pentru treaba asta (eventual altă meserie).


Premiul pentru cel mai bun actor:
Marius Bodochi - pentru rolul Beranger I / Regele din Regele moare, Theatrum Mundi Bucureşti (0)
Bodochi e actor bun, la urma urmei, dar e îngrozitor de plin de maniere, e narcisist la modul păgubos, iar Beranger al lui e inconstant, are multe momente de cădere sau în care actorul e preocupat să "dea bine".

Constantin Cojocaru - pentru rolurile Leonida din Conul Leonida faţă cu reacţiunea şi Zoia din Gaiţele, Teatrul Odeon Bucureşti (1)

Florin Piersic jr. - pentru rolul din Sex, Drugs, Rock and Roll, Teatrul Luni de la Green Hours, Bucureşti (3)
A fost o unanimitate de opinii în ce-l priveşte pe Florinel Piersic, niciodată în ultimele vremuri n-a domnit o asemenea apreciere general recunoscută. Şi chiar merită: să joci nouă personaje, în nouă registre diferite, de la debilul mintal la afaceristul superficial dependent de telefon (apropo, e cea mai bună interpretare pe care-am văzut-o în ultima vreme a unui monolog construit pe convenţia telefonului), cu atîta mobilitate interioară e aproape un fenomen.


Premiul pentru cea mai bună actriţă:
Ioana Gajdo - pentru rolul din Alge, Teatrul Andrei Mureşanu Sf. Gheorghe (0)
Nu-mi prea vine să comentez, personajul ei din Alge e oarecum bidimensional, există cîteva elemente (zbaterea ochiului, deschiderea poşetei...) pe care le exploatează unilateral în jocul ei. Interesant în economia piesei...

Kezdi Imola - pentru rolul Lea din Flacără albă, Flacără neagră (Dybbuk), Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (3)
Cred că n-a fost actriţă stagiunea asta care să-mi placă mai mult decît ea. Am văzut-o şi în Faust făcut de Măniuţiu la TMS şi iar mi s-au activat complexele că nu ştiu vorbi ungureşte. O actriţă frumoasă, şi frumoasă pe scenă, ceea ce contează de fapt, cu o expresivitate fizică specială.

Irina Movilă - pentru rolul Veta din O noapte furtunoasă, Teatrul Naţional I.L. Caragiale Bucureşti (1)
Cea mai bună Vetă de la Valeria Seciu încoace şi cea mai bună din spectacolul lui Felix Alexa (care în ansamblul lui nu-i prost deloc), o Vetă nici vulgară, nici melodramatică, un rol abordat într-un mod personal.


Premiul pentru cea mai bună scenografie:
Dragoş Buhagiar - pentru spectacolele Alchimistul, Teatrul Odeon Bucureşti şi Baal, Teatrul Mic Bucureşti (3)
Am mai zis-o, dacă nu erau decorurile lui Buhagiar, Alchimistul mai bine nu exista, cu tot cu regia lui care nu prea e. Decorurile salvează jumătate din spectacol, nu sînt instalaţii pure, sînt o punere în scenă în sine, perfect articulată. Altfel, oricum stai şi te uiţi cu gura căscată şi la Alchimistul, şi la Baal la scenografia exuberantă, elegantă, fastuoasă a lui Buhagiar.

Adriana Grand - pentru spectacolul Regele moare, Theatrum Mundi Bucureşti (1)
Podeaua care se descompune (dar parcă nu destul), candelabrul cu nenumărate lumînări roşii, ceasul pe jumătate spart a cărui limbă încă mişcă, marcînd sacadat fiecare secundă. Costumele grele din piele. Peisaj scenic baroc. Dacă nu era Buhagiar...

Kolio Karamfilov - pentru spectacolul Othello?!, Teatrul Radu Stanca Sibiu (0)
Delir scenic, exact de ce avea nevoie spectacolul lui Zholdak. O mînă scenografică totuşi discretă.


Premiul pentru cea mai bună regie:
Radu Afrim - pentru spectacolul Alge, după Casa Bernardei Alba, de Federico Garcia Lorca, Teatrul Andrei Mureşanu, Sf. Gheorghe (3)
Deşi spectacolele lui nu sînt perfect închegate, nesăbuinţa şi libertatea privirii i-ar fi trebuit premiate.

Victor Ioan Frunză - pentru spectacolul Regele moare, de Eugen Ionescu, Theatrum Mundi Bucureşti (0)
Nu mi-a plăcut ce-a făcut Frunză acolo, spre deosebire de Lecţia, şi-n primul rînd n-a reuşit să strunească actorii, pe Bodochi cu precădere.

Mihai Măniuţiu - pentru spectacolul Exact în acelaşi timp de Gellu Naum, Teatrul Naţional Cluj (1)
"Autorul" celui mai rotund dintre cele trei spectacole, o lectură suprarealistă excelentă, de cunoscător în materie, fără să treacă totuşi dincolo de umbra textului.


Premiul pentru cel mai bun spectacol:
Flacără albă, Flacără neagră (Dybbuk), de S. Anski, regia David Zinder, Teatrul Maghiar de Stat Cluj (1)
Textul e cumplit de prăfuit, spectacolul e foarte interesant în abordare scenografică (o cutie cu cei 68 de spectatori înăuntru, ai cărei pereţi se prăbuşesc treptat), actorii sînt de la buni la excelenţi, dar totul e foarte cuminte, per ansamblu vorbind.

Othello?!, adaptare liberă după Shakespeare, regia Andryi Zholdak, Teatrul Radu Stanca Sibiu (3)
Deşi, dac-ar fi fost să fie, premiul ar fi trebuit reportat pentru la anul, poate stagiunea asta să fie mai bună decît cea trecută, e spectacolul cel mai armonic, cel mai îndrăzneţ, cel mai personal, dar şi generos, dintre cele trei.

Regele moare, de Eugen Ionescu, regia Victor Ioan Frunză, Theatrum Mundi Bucureşti (1)
Un spectacol bun, o abordare a textului ionescian originală, totuşi nu premiabil.