septembrie 2014
Gala Tânărului Actor HOP 2014
Oana Cristina Pușcatu, 24 ani
Studii: U.N.A.T.C. București, promoția 2012, Profesori: Olga Delia Mateescu, Paul Chiribuță și Irina Ungureanu
U.N.A.T.C. București, masterat Arta Actorului, promoția 2014, Profesori: Gelu Colceag și Tania Filip
Participă la Gala HOP la secțiunea grup în spectacolul O poveste imposibilă de Alina Suărășan.
 
 
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Oana Cristina Pușcatu: Prima amintire care are legătură cu teatrul am cules-o de pe băncile claselor primare, unde am avut parte de o învățătoare extraordinară care ne impulsiona să ne dezvoltăm imaginația. Am crescut într-un mediu stimulator pentru creație, atât acasă, cât și la scoală: multe cântece, serbări, scenete, baluri mascate, jocuri și povești. Eram îndemnați să ne compunem propriile cântece, poezii și să ne fabricăm propriile scenarii pe care, mai apoi, să le punem în scenă. Datorita acestui mediu am ales domeniul artistic.
 
O.H.: Ce te face curioasă?
O.C.P.: Tot ce este viu și nu numai. Curiozitatea îmi este cel mai des stârnită de relațiile interumane, de oameni, de felul în care acționează și reacționează. Nu îmi place neapărat să le anticipez mișcările, îmi place să fiu surprinsă de ele pentru că mai apoi să le găsesc o explicație. Alte lucruri care mă fac curioasă sunt: conflictele, dificultățile, găsirea soluțiilor.
 
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie? (fie el real sau inventat, o mătușă, un vecin, mama, tata, Peter Pan)
O.C.P.: Unul dintre personajele marcante ale copilăriei mele este o invenție colectivă (atât a mea, cât și a colegilor mei de joacă). Un personaj care ne trimitea indicii despre cum să salvăm lumea. Nu mi-am imaginat niciodată cum arată, deoarece cauza noastră era mult mai importantă. Țin minte doar că am hotărât de comun acord că era bătrân. "Salvarea lumii" nu putea veni decât de la cineva cu experiență...
Un alt personaj cu foarte mare impact asupra mea, de această dată real, a fost bunicul meu care era o figură foarte impozantă, cu o memorie excelentă și muuulte povești de împărtășit.
 
O.H.: Ce te bucură?
O.C.P.: Emoțiile, teatrul, râsetele, comedia, poveștile, muzica, împărtășirea ideilor, comunicarea, conexiunile care se creează între oameni, mersul pe motocicletă, cărțile, scena, altruismul, prietenia, nebunia și uneori somnul...
 
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor? (calități, defecte, abilități, idei, perspectivă, ureche muzicală, picioare lungi - ce?)
O.C.P.: Pentru a fi actor cred că mai întâi trebuie să fii om. În rest, ceva dedicare, dorința de a face, dorința de a evolua, nebunia de a te arunca în gol, generozitate și vulnerabilitate.
 
O.H.: Ce te face vulnerabilă?
O.C.P.: Răutatea, mai ales cea gratuită. Devenim actori din dorința de a împărtăși, suntem mereu cu sufletul la vedere. În aceste condiții, orice "lovitură" primită nu știu dacă te dărâmă, dar cu siguranță lasă urme.
 
O.H.: Ce te entuziasmează?
O.C.P.: Descoperirile, prietenia, cooperarea, proiectele noi, premierele, oamenii frumoși, sinceri și deschiși, căutările, întâlnirile productive, dorința de a face și menținerea ei, sporturile extreme și întâlnirea oamenilor cu care împărtășesc aceeași viziune.
 
O.H.: Cum e generația din care faci parte?
O.C.P.: O generație talentată de actori totali, o generație ambițioasă, competitivă, care merită băgată în seamă.
 
O.H.: Ce te stimulează?
O.C.P.: Munca alături de oamenii care își împărtășesc ideile, propunerile noi, crearea personajelor total diferite.
 
O.H.: Ce te motivează?
O.C.P.: Lucrul în echipă, indicațiile care te scot din impas, încrederea în mine a oamenilor importanți din viața mea.
 
O.H.: Ce te emoționează?
O.C.P.: Colegialitatea, altruismul și sinceritatea.
 
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinților?
O.C.P.: Că renunț!
 
O.H.: Ce iubești?
O.C.P.: Oamenii care reacționează la ceea ce fac actorii pe scenă, familia, mersul pe motocicletă, să cânt, oamenii sinceri, să fiu pe scenă, teatrul, lucrul în echipă, întâlnirile cu oamenii de la care am de învățat.
 
O.H.: Ce crezi că te-așteaptă?
O.C.P.: Nu știu... îmi place să fiu surprinsă... :) Dar sper că mă așteaptă o viață lungă și fericită alături de familie, de teatru, colegi, muzică și scenă.
 
O.H.: Alege un video care ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.




0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus