septembrie 2014
Gala Tânărului Actor HOP 2014
Oana Cristina Puşcatu, 24 ani
Studii: U.N.A.T.C. Bucureşti, promoţia 2012, Profesori: Olga Delia Mateescu, Paul Chiribuţă şi Irina Ungureanu
U.N.A.T.C. Bucureşti, masterat Arta Actorului, promoţia 2014, Profesori: Gelu Colceag şi Tania Filip
Participă la Gala HOP la secţiunea grup în spectacolul O poveste imposibilă de Alina Suărăşan.
 
 
Oana Hodade: Care e prima ta amintire despre teatru?
Oana Cristina Puşcatu: Prima amintire care are legătură cu teatrul am cules-o de pe băncile claselor primare, unde am avut parte de o învăţătoare extraordinară care ne impulsiona să ne dezvoltăm imaginaţia. Am crescut într-un mediu stimulator pentru creaţie, atât acasă, cât şi la scoală: multe cântece, serbări, scenete, baluri mascate, jocuri şi poveşti. Eram îndemnaţi să ne compunem propriile cântece, poezii şi să ne fabricăm propriile scenarii pe care, mai apoi, să le punem în scenă. Datorita acestui mediu am ales domeniul artistic.
 
O.H.: Ce te face curioasă?
O.C.P.: Tot ce este viu şi nu numai. Curiozitatea îmi este cel mai des stârnită de relaţiile interumane, de oameni, de felul în care acţionează şi reacţionează. Nu îmi place neapărat să le anticipez mişcările, îmi place să fiu surprinsă de ele pentru că mai apoi să le găsesc o explicaţie. Alte lucruri care mă fac curioasă sunt: conflictele, dificultăţile, găsirea soluţiilor.
 
O.H.: Care e personajul tău special din copilărie? (fie el real sau inventat, o mătuşă, un vecin, mama, tata, Peter Pan)
O.C.P.: Unul dintre personajele marcante ale copilăriei mele este o invenţie colectivă (atât a mea, cât şi a colegilor mei de joacă). Un personaj care ne trimitea indicii despre cum să salvăm lumea. Nu mi-am imaginat niciodată cum arată, deoarece cauza noastră era mult mai importantă. Ţin minte doar că am hotărât de comun acord că era bătrân. "Salvarea lumii" nu putea veni decât de la cineva cu experienţă...
Un alt personaj cu foarte mare impact asupra mea, de această dată real, a fost bunicul meu care era o figură foarte impozantă, cu o memorie excelentă şi muuulte poveşti de împărtăşit.
 
O.H.: Ce te bucură?
O.C.P.: Emoţiile, teatrul, râsetele, comedia, poveştile, muzica, împărtăşirea ideilor, comunicarea, conexiunile care se creează între oameni, mersul pe motocicletă, cărţile, scena, altruismul, prietenia, nebunia şi uneori somnul...
 
O.H.: De ce are nevoie un om ca să fie actor? (calităţi, defecte, abilităţi, idei, perspectivă, ureche muzicală, picioare lungi - ce?)
O.C.P.: Pentru a fi actor cred că mai întâi trebuie să fii om. În rest, ceva dedicare, dorinţa de a face, dorinţa de a evolua, nebunia de a te arunca în gol, generozitate şi vulnerabilitate.
 
O.H.: Ce te face vulnerabilă?
O.C.P.: Răutatea, mai ales cea gratuită. Devenim actori din dorinţa de a împărtăşi, suntem mereu cu sufletul la vedere. În aceste condiţii, orice "lovitură" primită nu ştiu dacă te dărâmă, dar cu siguranţă lasă urme.
 
O.H.: Ce te entuziasmează?
O.C.P.: Descoperirile, prietenia, cooperarea, proiectele noi, premierele, oamenii frumoşi, sinceri şi deschişi, căutările, întâlnirile productive, dorinţa de a face şi menţinerea ei, sporturile extreme şi întâlnirea oamenilor cu care împărtăşesc aceeaşi viziune.
 
O.H.: Cum e generaţia din care faci parte?
O.C.P.: O generaţie talentată de actori totali, o generaţie ambiţioasă, competitivă, care merită băgată în seamă.
 
O.H.: Ce te stimulează?
O.C.P.: Munca alături de oamenii care îşi împărtăşesc ideile, propunerile noi, crearea personajelor total diferite.
 
O.H.: Ce te motivează?
O.C.P.: Lucrul în echipă, indicaţiile care te scot din impas, încrederea în mine a oamenilor importanţi din viaţa mea.
 
O.H.: Ce te emoţionează?
O.C.P.: Colegialitatea, altruismul şi sinceritatea.
 
O.H.: Ce nu le-ai spune niciodată părinţilor?
O.C.P.: Că renunţ!
 
O.H.: Ce iubeşti?
O.C.P.: Oamenii care reacţionează la ceea ce fac actorii pe scenă, familia, mersul pe motocicletă, să cânt, oamenii sinceri, să fiu pe scenă, teatrul, lucrul în echipă, întâlnirile cu oamenii de la care am de învăţat.
 
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
O.C.P.: Nu ştiu... îmi place să fiu surprinsă... :) Dar sper că mă aşteaptă o viaţă lungă şi fericită alături de familie, de teatru, colegi, muzică şi scenă.
 
O.H.: Alege un video care ar spune mai multe despre tine decât acest interviu.


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus