Am să-i predau rolul de prezentator lui Pavel Bartoş în doar câteva minute, nu înainte de a vă spune cât de mult mă bucur că suntem din nou aici, să le urez multă baftă concurenţilor, iar nouă distracţie plăcută.
Îmi iau locul cuminte în autocar. E 10 fără 10, sunt în parcarea de la TNB. Plecăm imediat. Să mai ajungă nu-ştiu-cine. Şi mai întârzie şi nu-ştiu-cine un pic. Mă bucur. Mă bucur că nu sunt eu în locul lor, cum mi se tot întâmplă. Mă bucur că pot să-mi iau liniştită locul în autocar şi să aştept. Îmi place să aştept.
Plecăm. Deschid o carte, în jur oamenii vorbesc, aţipesc, sau poate deschid şi ei o carte. Aţipesc şi eu, dorm destul de bine, mă trezesc, văd pe geam întinsa câmpie, aţipesc la loc. Să ajungem odată.
De pe podul mare de fier de la Cernavodă văd pădurea de pe malul Dunării - copaci mari şi între ei tufe multe - îmi doresc să fiu acolo, să mă plimb printre ei. E răcoare şi umbră, copacii sunt mai înalţi decât mi-i imaginez.
Agigea, Eforie, Tuzla, una alta, stânga spre Costineşti - am ajuns.
Anul ăsta am parte de o primă întâlnire cu marea lungă. Mănânc şi mă întind pe mal ca o şopârlă. Pe plajă e aproape gol. E bine.
Pe la cinci fără mă ridic şi mă târăsc încet spre camera mea mare cu pat dublu. Îmi iau o îngheţată din drum. Dau jos nisipul de pe mine, mă schimb. Mă târăsc înspre locul faptei. Lume multă în zona barului şi în sală. Am ajuns la timp, dar inutil. Concursul nu va începe decât peste o oră jumătate. Aşteptăm un membru al juriului care trebuie să ajungă de la Bucureşti.
Apuc să-mi iau o cafea, dar n-apuc s-o beau pe toată. În aşteptarea juratului, să nu stăm chiar degeaba, ci să facem cunoştinţă cu HOP 2014.
Anul ăsta, concursul e aşa:
Tema e: "Joacă-te cu mine! sunt om. Nu personaj."
Cei care concurează la individual au avut de ales între două teme. Fie a da o perspectivă veselă asupra unui personaj tragic, fără a-i schimba textul şi fără să-l parodieze, fie să aleagă una dintre patru fotografii pe baza căreia să brodeze o poveste, un monolog. Ambele mi se par la fel de challenging şi parcă mai challenging decât tema din 2013.
Mai apoi la proba obligatorie au de personificat un idol din film, teatru, muzică, desene animate. E obligatorie pentru cei de la individual, dar pot participa şi cei de la grup, individual. Se-nţelege, nu?
La secţiunea grup sunt patru spectacole şi după ele, în fiecare seară, Bonus HOP, care înseamnă tot felul de improvizaţii, idei, frânturi de câte ceva care se pot dezvolta în câte ceva mai mare pe care concurenţii le-au pregătit, în afara concursului.
Plus, dimineaţa, atelierul de mişcare "HOP şi eu" condus de Andrea Gavriliu, în urma căruia va rezulta un spectacol. Sper să aibă viaţă lungă şi să bată ţara în lung şi-n lat, ca şi cel rezultat în 2013 - Hai Iu Iu nu Hi You You, un mix de Maria Tănase, Vlaicu Golcea, voci bune şi corpuri dezlănţuite.
Dar până la spectacolul de final, să ne întoarcem în sala de la Disco Vox Maris, în aşteptarea juriului, îi vedem la faţă pe toţi concurenţii care improvizează un mic show din bonusurile pregătite. Sunt buni, sunt frumoşi. E bine.
Pauză scurtă şi ne întoarcem, juriul e complet (Gianina Cărbunariu, Tudor Giurgiu, Ioana Marchidan, George Mihăiţă, Ana Ularu), spectatorii atenţi, concurenţii vizibili. Dacă tot s-a început cu o schimbare această primă seară, mai urmează una - vedem mai întâi spectacolul de la grup şi apoi proba individuală.
O poveste imposibilă, scriitură ludică în versuri de Alina Suărăşan: patru actriţe aşteptând să înceapă audiţia pentru care au venit, pline de idei şi talente în antecameră, dar complet neputincioase când trebuie să citească un text. Pus în aceeaşi situaţie - de a citi un text, o poezie, mai exact -, maşinistul teatrului o face cu sinceritate, fără să stea pe gânduri şi le dă astfel o lecţie: Când ai de făcut în scenă, fă, pur şi simplu. Acţionează. Asta e tot.
Primul de la individual e Andrei Brădean, care şi-a ales să facă un scenariu după fotografia lui Gregory Crewdson, Penitent Daughter. Personajul inventat de el e cineva din afara fotografiei, un adolescent cool care ne povesteşte despre întâlnirea cu o fată al cărei final fericit ar fi fost pierderea virginităţii, dar care eşuează lamentabil odată cu apariţia mamei fetei. Calmul şi coolnessul lui de aici contrastează cu nervul şi forţa de la proba obligatorie, unde e Klaus Kinski într-un scandal de la filmările pentru Fitzcarraldo - unde toarnă, toarnă, toarnă cuvinte în germană şi mi-e ciudă că nu înţeleg, dar mă prind că ce zice nu-i de bine, dar e bine.
Aurora Păunescu se imaginează în aceeaşi fotografie ca fiind fata din maşină, sora ultra credincioasă a pervertitei care stă aproape dezbrăcată în lumina farurilor maşinii mamei. La proba obligatorie e Nicole Kidman în Eyes Wide Shut.
Ada Lupu îşi alege aceeaşi fotografie, Penitent Daughter, iar personajul pe care si-l alege e chiar fata luminată de faruri pe care, în versiunea Adei, o trec toate apele, toate stările, toate gândurile - inclusiv cel de a se transforma într-o pungă - orice, numai să nu trebuiască să-i spună mamei adevărul - cum de-a ajuns doar în lenjerie în mijlocul drumului. Ada e o prezenţă aparte, comică, cu un trup a cărui imagine rămâne în minte o vreme - foarte înaltă şi foarte subţire (când cade în genunchi, cineva din spatele meu tresare ca şi când corpul Adei s-ar fi spart în bucăţi). La proba obligatorie o personifică cu mult haz pe Olive Oyl.
Alexandru Ştefănescu are textul Cutia muzicală, imaginat din fotografia Flood Dream, de Arthur Tress - el e fratele mai mare al lui Ruth, care e un copil curios şi gânditor. Alexandru face două personaje în dialog, acest frate, dar şi pe Ruth, sora mai mică, dialog şi această capacitate de a trece de la o voce, de la o entitate a alta ne-o demonstrează şi la proba obligatorie, unde e Gollum / Smeagol din Stăpânul inelelor.
Rând pe rând, la proba de personificat staruri: Lucian Ionescu e Freddie Mercury, Dana Marineci e Ofelia Popii în Faust, Ana Bianca Popescu e o minunată Cindy Lauper, Oana Cristina Puşcatu îl personifică cu brio pe Ştefan Bănică Jr. Alina Suărăşan face o Marina Abramovic pe role, cu maxim de ironie şi umor, şi în final acceptă virala provocare icebucket şi ne cere să donăm pentru, desigur, Marina Abramovic.org. Aplauze.
Finalul serii, primul Bonus Hop, are două momente. Alexandru Ştefănescu cu două compoziţii proprii voce-chitară şi un duet fabulos între Ana-Maria Bercu care îşi plimbă degetele pe clapele pianului şi glasul între acut şi grav cu aceeaşi uşurinţă cu care partenerul ei, Ştefan Huluba, improvizează pe tocuri, în ciorapi de dantelă şi o pufoaică glam. Romanţe şi hohote de râs şi o lună plină care tronează deasupra noastră, iată cum se încheie prima seară de HOP 2014.
