Când cortina se ridică în spectacolul nostru, descoperim o sală de antrenament, unde soldații fac exerciții, pregătindu-se de luptă. Două tabere sunt în conflict. Enrico află că sora lui, Lucia, e îndragostită de Edgardo, dușmanul de moarte al familiei sale. Situația politică și economică este de mare criză, trupele au nevoie de bani și, pentru a-i obține, Enrico vede o singură soluție: căsătoria Luciei cu magnatul Arturo.
Așteptând întâlnirea secretă cu Edgardo, Lucia îi povestește un vis rău-prevestitor Alisei, însoțitoarea ei, dar respinge premoniția, convinsă că dragostea va triumfa. Îndrăgostiții se logodesc într-o ceremonie improvizată, înainte ca Edgardo să plece în misiune.
Fără nicio veste de la iubitul ei (scrisorile lui fiind interceptate de Normanno, cel care planifică și execută mașinațiuni murdare), Lucia e convinsă că a fost părăsită. Ca o păpușă manipulată, Lucia e forțată să se supună voinței fratelui ei.
Nunta are loc, dar, în clipa în care Enrico îi forțează semnătura pe contractul de căsătorie în prezența preotului Raimondo și a corului reunit în alai de sărbătoare, apare, ca din senin, Edgardo. O acuză pe Lucia de trădare, o umilește și rupe logodna, blestemând-o.
Petrecerile din noaptea nunții sunt în toi, în timp ce Lucia se vede nu doar abandonată de cel pe care îl iubește, ci și tratată ca un simplu obiect pentru interese egoiste, politice și militare. Pe punctul de a fi violată de mirele bancher, disperată și vulnerabilă, ea nu are alt mijloc de a se apăra decât crima. Raimondo oprește veselia nopții și anunță că Lucia și-a ucis soțul.
Odată eliberată de orice presiuni, Lucia cântă una dintre cele mai sensibile și lungi arii din istoria operei, cea a "nebuniei".
În ultima scenă, Edgardo revine furios și îndurerat, căci crede în mod fals că Lucia petrece în brațele soțului noaptea nunții. Clopotul de moarte răsună. Raimondo îl anunță că Lucia e de acum în cer. Aflând adevărul, Edgardo se omoară, convins că acolo o va reîntâlni.
***
Montarea de la Opera Națională Română Iași, în regia lui Andrei Șerban, se bucură de prezența lui Vlad Iftinca la pupitrul dirijoral. Decorul este realizat de Octavian Neculai, iar Lia Manțoc a asigurat costumele. Daniela Dima este regizor secund.
Andrei Șerban, regizor
Andrei Șerban este un regizor de teatru care lucrează și în operă (Covent Garden, Metropolitan, Paris, Nice, Chicago, Viena, San Francisco, Los Angeles, Geneva, Florența, Zürich, Amsterdam,Huston, Washington, Vancouver, Lisabona, Barcelona). În România, a montat Oedip de Enescu la București, iar la Iași, Indiile galante, Troienele și Lucia di Lammermoor. Este directorul școlii de teatru la Universitatea Columbia din New York. În teatru a lucrat pe trei continente, a primit distincții premii și titluri numeroase, continuă să scrie cărți și să țină conferințe în toată lumea, dar ce își dorește cel mai mult e să aibă un centru-laborator de creație experimental dedicat tinerilor artiști.
Vlad Iftinca, dirijor, Metropolitan Opera din New York
Vlad Iftinca se regăsește în prezent, stagiunea 2014-2015, în lista dirijorilor asistenți ai Operei Metropolitan. În perioada 2007-2014, a coordonat programul de dezvoltare pentru tinerii artiști Lindermann Young Artists Development Program al Operei și, recent, s-a alăturat Colegiului de Muzică Mannes din New York.
Născut în Iași, Vlad Iftinca a studiat pianul sub îndrumarea pianistei Adriana Bera, continuându-și apoi studiile la Școala de Muzică Reina Sofia din Madrid și în New York la Juilliard School. Vlad Iftinca a colaborat în recitaluri cu distinși artiști precum Dame Kiri Te Kanawa, Deborah Voigt, Thomas Hampson, Luca Pisaroni, Joan Rodgers, Isabel Leonard, Erin Morley și Shenyang.
Aparițiile în recitaluri și muzică de cameră includ Auditoriul Național din Madrid, sala Max Joseph în München, Palatul Artelor din Valencia, Serate Muzicale în Arles, Franța, Festivalul de Muzică Beijing 2011, seria de recitaluri Great Singers (Mari Cântăreți) - Carnegie Hall, Alice Tully Hall, Opera din Los Angeles, Centrul de Artele Spectacolelor din Seul, Festivalul de arte din Hong Kong, precum și seriile de recitaluri Rising Stars (Stele în Devenire) ale Festivalului Ravinia. Din angajamentele ca dirijor, amintim operele rossiniene Scala di seta / Scara de mătase și Cambiale di Matrimonio / Proiect de lege pentru căsătorie la Juillard School și opera A Midsummer's Night Dream de Britten, în Canada, la Festivalul Opera on the Avalon 2014.
La Metropolitan Opera a lucrat sub îndrumarea unor dirijori precum James Levine, Sir Andrew Davis, Valery Gergiev, Gianandrea Noseda, Maurizio Benini, David Robertson and Marco Armiliato. Vlad Iftinca este parte a colectivului muzical al Academiei de Operă Renata Scotto din Westchester, New York și a colaborat pentru seria concertelor Regina Resnik Presents în orașele San Francisco și New York.
Printre cele mai recente proiecte se includ recitaluri în Minnesota și Boston alături de baritonul Thomas Hampson și o serie de recitaluri Great Singers cu mezzosoprana Isabel Leonard la Carnegie Hall. În stagiunea 2014-2015 va dirija în Canada opera ,Turn of the Screw de Benjamin Britten, iar ca asistent dirijor la Metropolitan Opera New York va pregăti producțiile Lady Macbeth din Mțensk de Dmitri Șostakovici, Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart și Ernani de Giuseppe Verdi. De asemenea, îi va avea ca parteneri de recital pe Elga von der Heever și Matthew Rose la Washington D.C., Carnegie Hall în New York și Oper Frankfurt.
Daniela Dima, regizor secund
Daniela Dima a absolvit Regia la IATC "I. L. Caragiale" în 1987. A realizat spectacole la Studioul "Cassandra", Teatrul "Maria Filotti" din Brăila, Teatrul Foarte Mic din București. În 1990, a avut șansa de a participa la experiența unică a Trilogiei Antice ca asistentă de regie și membră a corului. La Teatrul Național a pus în scenă Năpasta de Caragiale și Gâlcevile din Chioggia de Goldoni și a fost asistent de regie la toate spectacolele montate de Andrei Șerban în perioada directoratului său, după care colaborarea a continuat timp de peste două decenii, pe multe scene de teatru și operă din lume, inclusiv la Iași (Indiile galante, Troienele, Lucia di Lammermoor).
Octavian Neculai, scenograf
Din 2000 până în prezent este scenograf și consultant de arhitectură la Teatrul "Bulandra" din București, din 1996 până în prezent este Profesor asociat al Universității de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" din București. Între 1972-1977 a fost Colaborator și asistent al regizorului Liviu Ciulei pentru realizarea scenei sălilor de spectacol ale Teatrului Bulandra și pentru realizarea decorurilor pentru spectacolele O scrisoare pierdută la teatrul Bulandra, Macbeth la Arena Stage, Galileo Galilei, Vlaicu Vodă la Teatrul Național Craiova, s.a. În 2011, a semnat scenografia pentru Ivanov de Anton Cehov, regia Andrei Șerban la Teatrul Bulandra, București, iar în 2009, pentru Disputa de Marivaux, regia Alexandru Darie, Iugoslovesnko Dramsko Pozorisce la Belgrad, Serbia. În 2008-2009, a realizat scenografia pentru Orfeu și Euridice, rescriere de Adrian Enescu după Gluck, regia Alexandru Darie la Teatrul Bulandra. În 2005, semnează scenografia spectacolului Triumful dragostei de Marviaux la Teatru Bulandra, București, regia Alexandru Darie, și a spectacolului Henry al IV-lea de L. Pirandello la Teatrul Bulandra, București, regia Liviu Ciulei. În 2000, produce scenografia spectacolului Hamlet, în regia lui Liviu Ciulei. În 1999, sub semnătura sa, a fost realizată scenografia pentru spectacolul O noapte furtunoasă în regia lui Mihai Mănuțiu.
Lia Manțoc, costume
Personalitate marcantă a scenografiei teatrale, de televiziune și film, Lia Manțoc a semnat creații pentru peste 50 de titluri, atât în țară cât și în străinătate (Anglia, Elveția, Germania, Luxemburg, Ungaria. Guineea, Israel).
Pe parcursul carierei, Lia Manțoc a fost distinsă cu numeroase premii, amintind Premiul Uniunii Cineaștilor din România, Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, Premiul UCR, Premiul UAP, Premiul Festivalului Național de Teatru "I. L. Caragiale", Premiul de scenografie la Festivalul Național de Comedie, Premiul UNITER în 2000 și 2001, în 2009 Premiul UNITER de excelență, iar în 2005 Premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 2004, a obținut Ordinul Meritul Cultural, categoria Artele Plastice.