Până la Ideo Ideis 2013 nu știam cine este Andrei Șerban. Auzisem cu puțin timp înainte să îl întâlnesc că este un regizor foarte cunoscut de la noi, dar și de afară, un om excepțional, cu niște spectacole extraordinare, una dintre legendele vii ale teatrului românesc.
Se știe deja că Ideo Ideis este un deschizător de drumuri, minți, suflete și perspective. Iată cum, o întâlnire cu un om potrivit, la locul potrivit, poate schimba atât de multe lucruri într-un tânăr. Într-o zi de august 2013, la Alexandria, m-am întâlnit cu una din cele mai cele revelații ale vieții mele: Andrei Șerban.
Țin minte că eram ruptă de răceală și l-am rugat să îmi dea un autograf pe un ambalaj de la farmacie. Mi-a scris, simplu: "Ilincăi, sănătate!" Asta după ce, la masterclassul ținut la Ideo Ideis, mi-a întors pe dos preconcepțiile legate de teatru. Andrei Șerban este prima mea dovadă a faptului că indiferent de istoria pe care o are în spate, un om rămâne un om. Am aflat că niciodată nu vom ști de ce facem teatru, vom tinde toată viața spre adevărul adevărat, iar viața noastră are o întindere pe verticală, ce depășește activitățile comune, de zi cu zi și poate fi explorată foarte mult prin intermediul teatrului. M-a fascinat lejeritatea, bunătatea și răbdarea cu care răspundea întrebărilor noastre, a puștilor care învață să meargă prin viață. Subiectele variau, dar toate ne aduceau înapoi la teatru. "Dacă ți-e foame, poți să mănânci ciorbă de burtă sau poți să mănânci scena. Dar dacă mori după ciorba de burtă, lasă teatrul."
După un an, am avut onoarea și bucuria de a-l reîntâlni pe domnul Andrei Șerban. S-a întâmplat la Iași, unde am mers cu Atelierul pentru a lua parte la ultimele repetiții cu public ale spectacolului Lucia de Lamermoor de Gaetano Donizetti, al Operei Naționale Române Iași, pe scena mare a Teatrului Național "Vasile Alecsandri" Iași, cu distribuția formată din Lăcrămioara-Maria Hrubaru-Roată, Jean Kristof Bouton, Florin Guzga, Andrei Fermeșanu, Sorin Drăniceanu, Laura Scripcaru și Tiberiu Rusu.
Din sufletele noastre de puști pasionați de teatru, îi mulțumim domnului Andrei Șerban pentru că ne-a oferit din timpul dumnealui, din priviri și zâmbete, din vorbele calde.
(Atelierul de Teatru cu Andrei Șerban)
Referitor la spectacol, e vorba de o multitudine de lucruri, idei și sentimente pe care nu prea știu cum să le așez pe hârtie. În primul rând, la cat de multe lucruri noi s-au petrecut acolo, ar trebui să ne punem încă o mie de dorințe (cocorii din hârtie din spectacolul nostru ampiticipecreier.com nu ar fi de ajuns). E drept, o mare parte din ele s-au împlinit deja, fără să ne așteptăm și chiar fără să ne dăm seama.
A fost prima dată când am văzut un spectacol al lui Andrei Șerban. A fost, de asemenea, prima data când am urmărit un spectacol de operă. A fost, deci, prima dată când am văzut, în același loc și în același timp, operă + teatru. Am tremurat din toate încheieturile și ne-am lăsat în voia acelei minuni care plutea în acel moment printre noi. La pauză, am ieșit afară, am luat o gură mare de aer și am spus: "Aveam nevoie de așa ceva! Fiecare om are nevoie de așa ceva."
Nu pot spune mai mult decât "piele de găină în jurul inimii". Iubesc evenimentele care mă lasă fără cuvinte - am mai mult timp să procesez în minte și în suflet.
Tot spectacolul îmi revine în fața ochilor în frânturi, ca niște flashback-uri. Aud orchestra, resimt fiorii provocați de vocile excepționale ale cântăreților, revăd decorul, luminile și mă minunez, resimt energia, revăd modul în care trece muzica prin dirijorul Vlad Iftinca (l-am văzut cum repeta unele părți înainte de spectacol și m-a fascinat iremediabil... absolut tot ce făcea, mai ales calmul și profesionalismul cu care lucra) și prin cei de pe scenă.
A fost o experiență unică, incredibilă, curajoasă, inspirațională.
Ei, și dacă ar fi să rezumăm toată nebunia asta frumoasă, undeva, în interiorul nostru, ar fi cam așa: ".................................!"