Acţiunea filmului începe într-un tren, unde Maria Enders (Juliette Binoche) află despre moartea regizorului şi dramaturgului Wilhelm Melchior, cu care trebuia să se-ntâlnească în Elveţia. Aceste circumstanţe relevă natura personajului Maria: este o celebritate (are o asistentă personală, Valentine - Kristen Stewart) şi trebuie să-şi continue drumul, precum trenul cu care călătoarea. Moartea lui Wilhelm Melchior o trimite undeva, în memorie, într-un trecut comun. Maria va locui în casa celui dispărut şi va încerca să repete un rol dintr-o piesă scrisă de Melchior, ajutată de Valentine. Partitura pe care o reia este aceea a unei femei mature, tulburată psihic, până în pragul sinuciderii. Timpul pare să fi încurcat distribuţia, dar nu ştim dacă Maria Enders a-nţeles din ce motive. Personaj complex, Maria este pusă în faţa provocării de a juca în aceeaşi piesă controversată (despre două lesbiene), Maloja Snake, care i-a adus faima în urmă cu douăzeci de ani. De data asta, trebuie s-o interpreteze pe femeia mai în vârstă, Helene, împinsă către disperare de mai tânăra ei iubită.
Clouds of Sils Maria este un film dialectic, unde realitatea se stratifică pe mai multe paliere: schimburile de replici, pline de complicitate, dintre Maria Senders şi asistenta ei, pregătirea spectacolului după o piesă scrisă de Wilhelm Melchior (umbra masculină) şi munca pe scenă alături Jo-Ann (Chloë Grace Moretz). În această povestire cinematografică, jocul este o permanenţă. Maria Enders devine Helena, femeia înnebunită de energia şi determinarea tinerei Sigrid, interpretată, acum, de Jo-Ann. Repetiţiile nu fac altceva decât să-i reamintească debutul ei, când avea partitura tinerei ambiţioase. În acel cadru natural, Sils Maria din Alpii elveţieni, destinul Mariei începe să se confunde cu cel al personajului Helena. Permanentul balans al naturii indică şi schimbul de poli ai personalităţii acestei actriţe, aşa cum fenomenele meteorologice din acel ţinut provocau derută. Ca să ilustreze şi mai pregnant condiţia efemeră, cineastul îşi pune actriţele pe o scenă de teatru - arta lui "hic et nunc" ("aici şi acum" - în latină), subliniind importanţa timpului pentru un artist. Transformările fizice şi psihice devin un spectacol sufocant pentru o interpretă confruntată cu exigenţele unui star-system.
Eleganţa plastică din Clouds of Sils Maria decurge din forţa interpretării actoriceşti şi din precizia regizorală. Deşi expune violenţa dorinţelor femeieşti ( de-a fi, de-a rămâne, de-a deveni, de-a avea...), regizorul oferă şi omagiul său acestor fiinţe delicate. Juliette Binoche dă măsura talentului său, etalând imaginea sa fără machiaj, în veşminte sobre, într-un ţinut ce nu prea are de-a face cu ceea ce ştim că ar însemna un star. Practic, chipul ei se de-multiplică precum se vede într-un caleidoscop, amintind de pelicula All about Eve de Joseph L. Mankiewicz. Cineastul francez evidenţiază potenţialul subtil al starletei Kristen Stewart, a cărei interpretare confirmă o formă de energie brută, atât de necesară acestui gen de film, dens, aproape apăsător. Olivier Assayas conturează portretul unei actriţe talentate, pasionată de rolurile ei, mereu în mişcare (repetiţiile pentru spectacol, proiectele viitoare- tot timpul "în priză"). În această manieră, filmul celebrează frumuseţea şi valoarea creaţiei. Preţul cerut? Sacrificarea vieţii private (un divorţ sâcâitor) şi solitudinea.
Personajele secundare sunt tot de genul feminin, iar acestea par să aducă şi alt nivel de înţelegere pentru Maria Enders. Asistenta sa, Valentine, este discretă, eficientă şi-i provoacă nelinişti actriţei. Pe de altă parte, Jo-Ann Ellis (Chloë Grace Moretz) este opusul acesteia: o starletă ce-şi expune viaţa amoroasă pe Internet şi în revistele glossy. Maria Enders a descoperit-o într-un film SF, dintr-un micuţ cinematograf din Sils Maria. Orăşelul, ce conservă amintirea lui Nietzsche şi-a lui Proust, se confrunta cu industria divertismentului. În acest tablou meditativ, Maria rămâne fascinată de imaginile "fenomenului Maloja" (norii pătrund în orăşel şi se încolăcesc ca un şarpe). Norii care înaintează neîndurător semnifică trecerea nemiloasă a timpului şi vulnerabilitatea fiinţei umane.
Toată melancolia din Clouds of Sils Maria este înfruntată de spectatori, graţie lucidităţii lui Olivier Assayas, rafinamentului actriţelor de pe ecran şi coloanei sonore (Georg Friedrich Händel, Johann Pachelbel, Hespèrion XXI). Graţia, dar şi disgraţia vieţii de artist din secolul al XXI-lea, devin un motiv de serioasă analiză pentru ceea ce-nseamnă comedie şi suferinţă intimă.