Sociopatul de la ora 5 - Nightcrawler

Lou Bloom, tânărul aparent simpatic şi profund sociopat din Nightcrawler, interpretat cu rânjet genial de Jake Gyllenhaal (aflat în mod cert la cel mai bun rol al carierei), este genul de personaj despre care poţi spune că l-ai întâlnit cândva în viaţă dar nu ai realizat la momentul acela că ţi-a trecut glonţul pe la ureche. Ba chiar, unii mai ghinionişti pot depune mărturie că au fost 'ucişi', răniţi sau traumatizaţi pe perioade nedeterminate de gloanţele lui. Pentru că Lou Bloom, dincolo de a fi un arivist feroce, e un terorist cu sânge rece, gata să calce pe cadavre pentru orice mărunţiş găsit în canal sau pentru orice geantă cu bani primită ca trofeu în studiourile unei televiziuni. Lou Bloom este, extrapolând, faţa perversă a mass-media. Fundul plin de celulită care se boieşte masiv şi apare în faţa publicului cerşind aplauze după ce trage un vânt parfumat cu Dior. Lou Bloom este copilul pe care nu ţi l-ai dori vreodată fiindcă, dacă ai ceva minte în cap, la un moment dat vei plănui să-l ucizi, pe principiul "eu te-am făcut, eu te omor", numai ca să scapi omenirea de otrava pe care el o toarnă în pahare.

My motto is if you want to win the lottery you've got to make money to get a ticket. - Lou Bloom

Ce vrea, de fapt, cu acest film Dan Gilroy, scenarist cu vechi ştate de serviciu, aflat la prima încercare în calitate de regizor? Lou Bloom este un mic găinar, aflat în căutare de joburi, între o escrocherie şi un furt, menite să-i asigure măcar supa zilei. În acelaşi timp, Bloom e autodidact, are papagal, tupeu, cunoştinţe tehnice şi o enormă dorinţă de a ajunge în luminile reflectoarelor - de orice fel - prin orice mijloace. După ce se nimereşte să vadă cum scena unui accident nocturn e filmată în amănunt de un reporter de la o televiziune, lui Bloom i se aprinde pe loc beculeţul care-i va lumina existenţa în viitor pe principiul "şi eu pot face asta!". Îşi cumpără o cameră foto, o staţie de emisie-recepţie cu care intră pe frecvenţele poliţiei şi face pe dracu'-n patru să ajungă în locurile fierbinţi ale nopţii înaintea tuturor. Crime, accidente, jafuri, violuri, sânge. Sânge! Mult sânge, pentru că, nu-i aşa?, asta vrea poporul iar "ştirile de la ora cinci" (puteţi schimba cifra) plătesc foarte bine pentru exclusivităţi cu sânge. Mult sânge. De aici până la şantajul bine ticluit al unei directoare de ştiri, avidă după sânge (şi jucată de Rene Russo, soţia lui Gilroy în viaţa reală) nu e decât un pas pe care individul îl parcurge cu lejeritate şi naturaleţe.

Personal, n-am privit Nightcrawler ca pe un thriller, deşi, în mod evident, poartă acest tip de ADN cinematografic. Cred că traseul personajului principal şi perfecta lui îmbinare cu dinţii de rechin ai televiziunii ştirilor de senzaţie, dau cea mai bună şi, totodată, cea mai urâtă imagine a luptei jurnalistice dintre nevoia de informare şi miza pe fascinaţia ororii, veşnic câştigătoare. Probabil îl vei regăsi în Gyllenhaal pe de Niro din Taxi Driver sau pe Michael Rooker, din Henry: Portrait of a serial killer. Vei începe prin a-l iubi şi vei sfârşi prin a-l urî, dar fiindcă dragostea şi ura stau în primul rând al emoţiilor umane, îl vei aplauda cu siguranţă. Apoi, din instinct, vei închide televizorul din faţa ta, la gândul că imaginile horror pe care mitraliază Andreea Esca au fost, poate, filmate de "Lou Bloom". Sociopaţii sunt printre noi şi Doamne fereşte să dai peste vreunul!

Nightcrawler, SUA 2014, 117 min.
Scenariul şi regia: Dan Gilroy
Cu: Jake Gyllenhaal, Rene Russo, Bill Paxton,