Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Jimmy's Hall

Politico-istoric modest - Jimmy's Hall


FilmSense, martie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Ken Loach poate fi numit tătucul şi mămuca cinemaului britanic social actual. A debutat puţin după exponenţii Free Cinema, iar, cum Lindsay Anderson, Karel Reisz, Tony Richardson & co. au ieşit din peisaj de ceva vreme, a rămas veteran pe insulă - împreună cu Mike Leigh. Însuşindu-şi un registru cât de cât realist, Loach ficţionalizează mai mereu pe marginea unor diverse evenimente cotidiene (întâmplate sau imaginate), promovând socialismul şi drepturile celor munciţi, numai că niciodată nu a avut greutatea cineaştilor sus-amintiţi. În carieră, a ales poveşti vandabile, numai că uneori le-a transpus deloc remarcabil pe ecran, devenind un regizor fluctuant. Dacă în 2012, făcea comedia savuroasă The Angel's Share, acum propune Jimmy's Hall - un proiect cu iz clişeic, inspirat de un caz real: evenimentele petrecute în jurul lui James Gralton, un ilegalist comunist din Irlanda anilor '20-'30.

Rămânând la comparaţii, faţă de If... (r. Lindsay Anderson, 1968), de pildă, care ironiza cu şarm, cu un apetit gigantic, sistemul britanic de învăţământ, Jimmy e redundant, pentru că se înscrie în contextul general actual, al discursului anti-religios. E un film care ar fi fost binevenit acum şaptezeci de ani - când a murit Gralton, deportat fiind în prealabil în SUA -, pentru că atunci ar fi manifestat în contra curentului dominant. Acum, însă, e absolut nefolositor, iar bugetul, de şase milioane şi ceva de euro - care permite, fie spus, recrearea vizuală a interbelicului la sat -, nu atenuează construcţia neconvigătoare, în tuşe groase, a personajelor. Dintre acestea, evident că nu lipsesc eroul revenit din exil şi preotul tendenţios-pătimaş. E posibil ca, fiind un socialist convins, Loach să fi pompat, fără să îşi fi dat seama, în ideea unui cler rău şi retrograd, ceea ce dezechilibrează demersul şi îl face peste măsură de părtinitor. La fel de posibil e să o fi făcut conştient - oricare dintre variante duc la acelaşi rezultat, discutabil prin neverosimilitatea cadrului.

Pe lângă contextul general, Loach găseşte o poveste de dedesubt, pe care îşi fondează discursul, (pre)luată dintr-o presupusă viaţă a oamenilor obişnuiţi din acele locuri; el caută banalul, îl găseşte, dar îl estetizează şi îl manipulează masiv. Protagonistul şi celelalte personaje sunt legate de un anumit salon clădit cu forţe proprii, unde nonconformiştii din localitate se cultivă intelectual, cântă şi dansează. E un spaţiu al plăcerilor nevinovate, aflat în dezacord cu concepţia bisericească şi, deci, şi cu cea a preotului din sat. El este antagonizat peste măsură şi pus împotriva unui Gralton idolatrizat. Constructul acesta creează o discrepanţă prea mare, devenită hilară prin enormitatea ei, prin seriozitatea cu care e abordată. Cam asta e diferenţa dintre Lindsay Anderson şi Ken Loach: capacitatea de a disimula fin, de a folosi auto-ironie, înspre un tablou înfocat, dar totuşi echilibrat.




 Toate articolele despre Jimmy's Hall


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Ion Indolean


Alte articole

 Născut sub steaua revoltei - Jimmy's Hall, Maria Ruxandra Burcescu
 Biserică, politică şi libertate de exprimare: un film despre anii '30 care ridică probleme valabile şi azi - Jimmy's Hall, Comunicat de presă
 Independenţa Film aduce un film de la Cannes, regizat de Ken Loach, din 6 martie în cinematografe - Jimmy's Hall, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer