După un drum de opt ore, întârziat cu mai bine de o oră, înghesuit pe un scaun dintr-un vagon marcă CFR, alte câteva ore petrecute într-un autocar care circulă de pe vremea în care nici cei mai mari duşmani ai Uniunii Sovietice nu începuseră să viseze ca aceasta să se destrame, şi după un timp lung petrecut într-un Cernăuţi gri şi aglomerat, am adormit ca un copil în trenul "Bucovina", cel care desparte printr-o călătorie de 12 ore micul orăşel de frontieră de capitala Ucrainei. La un moment dat, conductorul de tren ne-a anunţat că intrăm în Kiev, însă glasul sacadat al roţilor de fier încă mai bruia cea mai dulce oră a dimineţii. Treceam prin cătune poluate cu blocuri, presărate cu spaţii comerciale la orizont, staţii de tren mai mult sau mai puţin populate, însă oprirea părea încă foarte departe.
Drumul infinit brăzdat de linii ferate se termină într-o gară care miroase a cauciuc ars şi petrol. Nu reuşeşti să părăseşti ultimele trepte ale trecerii subterane care străpunge nodul feroviar dens şi încurcat, că te şi iau în braţe taximetriştii locali care îţi promit o călătorie plăcută la un tarif avantajos. Unii dintre ei îţi promit că te duc chiar până acasă.
Plouă mărunt. În faţa gării se cântă la acordeon, se vinde shaorma, se cerşeşte, se vând mărunţişuri. O mulţime pestriţă din care ies în evidenţă smocuri verzi de oameni - sunt bărbaţi de toate vârstele îmbrăcaţi în echipamente militare cu câte 2-3 raniţe care se duc sau se întorc. Înainte să fiu înghiţit, alături de sutele de oameni grăbiţi din jurul meu, de gura de metrou, bagajul cu haine face o baie într-o baltă din imediata apropiere. Bun găsit Kiev, începe aventura celui de-al şaselea festival de film din 2015!
***
La Kiev Cinema Cultural Centre, o clădire impozantă din centrul oraşului, lucrurile se mişcă încă cu paşi somnolenţi la orele 9 ale dimineţii. Gazdele promit să intre pe făgaşul normal pe la prânz, imediat ce prima doamnă a ţării urmează să deschidă programul destinat copiilor la unul din centrele comerciale din oraş (Festivalul Internaţional de Film Molodist a beneficiat, de altfel, de-a lungul timpului, de susţinerea autorităţilor, unul din foştii preşedinţi ai ţării - Viktor Yushchenko - fiind preşedinte de onoare al evenimentului ajuns în 2015 la ediţia cu numărul 45).Programul include peste 200 de producţii cinematografice şi aliniază la start filme nominalizate şi premiate la Cannes, Berlin, Veneţia şi chiar la premiile Academiei Americane de Film. Festivalul s-a născut în 1970 şi propunea la început două zile de vizionare a scurtmetrajelor studenţilor de film de la universităţile locale, însă în zece ani a crescut semnificativ, ajungând o bornă importantă în domeniul cinematografiei din spaţiul sovietic, urmând ca imediat după destrămarea Uniunii Sovietice să fie recunoscut ca cea mai puternică platformă din Europa de Est pentru tinerii cineaşti.
***
Pe scena din Sala Mare a Teatrului Naţional "Ivan Franko" urcă rând pe rând oficialităţi din administraţia publică locală. Se salută cu "Slavă Ucrainei!", în timp ce în sală se plimbă un murmur promt "Slavă Eroilor!" Se scurg cu greu momentele în care politicienii beneficiază de spaţiu de atenţie mai mare decât oamenii de film, la un eveniment dedicate acestora din urmă. Discursul se schimbă în momentul în care vice-ministrul Culturii adresează mesajul de felicitare din partea preşedintelui ţării, care aduce în discuţie transformarea acestei ediţii într-un manifest pentru eliberarea cineastului Oleg Sentsov, arestat de către autorităţile ruse. Se lasă cu ropote de aplauze, iar #freesentsov va deveni laitmotivul postărilor din online.Şirul de condamnări a continuat cu discursul preşedintelui de onoare al festivalului - Viktor Yushchenko, fostul preşedinte al ţării accentuând încă o dată intervenţia militară rusească din Ucraina şi faptul că există două milioane de ucraineni refugiaţi din cauza conflictului, condamnând practicile ocupaţionale aplicate de regimul Putin în Transnitria şi Abhazia.
În aceste zile se vorbeşte tot mai mult în Kiev despre saltul realizat de cinematografia ucraineană, despre drumul deschis în 2010 cu Schaste moe / My Joy de Serghei Loznitsa la Cannes, cu ultima realizare marcată de The Tribe / Plemya / Tribul, regizat de Miroslav Slaboshpitsky, un regizor curajos care în această seară a luat un premiu de stat pentru rezultatele înregistrate în domeniul cinematografiei şi pentru promovarea culturii ucrainiene. Se menţionează de asemenea că, în paralel cu creşterea dificultăţii realizării producţiilor, a crescut şi interesul partenerilor externi pentru subiecte şi co-producţii alături de companii din această ţară slăbită economic ca urmare a participării fără voie în război.
45 Molodist International Film Festival are alura unui festival matur, de anvergură, care îşi permite să aducă pe ecrane câteva producţii foarte promiţătoare sau unele care deja au confirmat. Festivalul intră tare şi pe latura educaţională, punând pe masa un palier bogat de masterclass-uri pentru diverse categorii de profesionişti din zona filmului. După doi ani în care am urmărit cu sufletul la gură noutăţile care vin dintr-un oraş aflat sub asediul protestatarilor, astăzi mă aflu într-un oraş aflat sub asediul cinematografiei, în care oamenii privesc filmul ca pe o metodă de a conserva memoria trecutului, ca pe o formă prin care acesta poate fi tratat şi transformat în lecţie pentru generaţiile care urmează.