#libertatedeexprimarenuepentrutoatalumea - Antisocial la FNT, 2015

În februarie 2015 a fost descoperit grupul "Şincai memes", un grup secret de Facebook pe care elevii unui liceu din Cluj postau poze, distribuiau glume şi făceau tot ce fac oamenii pe Internet, doar că în legătură cu profesorii şi viaţa din liceu. Acest subiect a atras imediat atenţia mediei, ridicând întrebări legate de folosirea internetului, de limitele libertăţii de exprimare şi, desigur, de hibele sistemului educaţional bazat înainte de toate pe autoritate şi intimidare. Cu toate că este un spectacol care porneşte de la spaţiul virtual, Antisocial este cât se poate de ancorat în realitate. În mai multe realităţi, pentru că fiecare vede problema aşa cum este obişnuit, cum îl duce capul, buzunarul sau puterea, de la caz la caz.

Dacă ieşeam la bere şi vorbeam despre profesori nu era acelaşi lucru?

Prima scenă îi prezintă pe inculpaţi într-o situaţie tipică de dilema prizonierului. Şapte liceeni sunt închişi într-o cameră şi trebuie să aleagă un vinovat sau un ţap ispăşitor, sau vor fi cu toţii exmatriculaţi. Joaca lor digitală a degenerat într-un scandal media de amploare naţională, iar acum, probabil pentru prima dată în viaţă, ei sunt forţaţi să suporte consecinţele propriilor acţiuni. Nu ştiu să o facă, aşa că se scuză şi se acuză, apoi se solidarizează, doar pentru a se dezbina din nou, sub ameninţarea pedepsei.

Într-o cameră alăturată, profesorii dezbat şi ei aprins acelaşi subiect, vădit depăşiţi de situaţie, dar şi de tehnologie. Elevii le-au luat-o înainte, iar ei nu pot lăsa acest fapt să treacă nepedepsit, pentru că la mijloc este prestigiul şcolii (dar nici injuriile aduse propriilor persoane nu îi lasă tocmai rece).

Părinţii nu pot lipsi din această ecuaţie, căci ei se implică direct în educaţie. Unii cu bani, alţii cu servicii organizatorice, unii cu violenţă, totul în numele unui viitor strălucit al copiilor şi al societăţii.

Toate cele trei grupuri au propriile puncte de vedere şi propriile metode pentru rezolvarea situaţiei. Se jură pe icoane, se numără şi se cuantifică vinovăţia în like-uri şi postări şi se decid măsuri prin voturi fals democratice. Din fiecare tablou lipseşte dureros de mult perspectiva celorlalte părţi implicate, iar o situaţie care ar trebui să dea de gândit şi să deschidă dialoguri accentuează prăpastia care nu e doar între generaţii, ci mai ales între puteri, atât în interiorul grupurilor cât şi între ele.

Poate teatrul să redeschidă subiectul într-un fel într-un fel în care nici şcoala, nici presa nu au reuşit să o facă? Antisocial nu pretinde să aibă răspunsul nici la această întrebare, nici nu încearcă să indice vinovaţi. Dimpotrivă, îi îmbracă pe toţi la costum, punându-i astfel pe picior de egalitate, arătând cât de fragil, rizibil şi în acelaşi timp serios şi multi-faţetat este faptul că elevii fac mişto de profesori. În spaţiu public, aşa cum a fost declarat de o procuroare grupul secret de Facebook.

P.S.: Când eram în clasa a noua, scriam într-un caiet, dat din mână-n mână pe sub bancă, tot ce ne trecea prin cap, inclusiv cuvinte neortodoxe la adresa profei de religie. Da, caietul a fost găsit, ancheta a fost desfăşurată, cu teste grafologice care să-l descopere pe cel mai vinovat din vinovaţi, admonestarea a fost făcută, iar caietul dat uitării. Povestea nu e nouă, dar amploarea ei este.