Mă gândeam la ce este Ideo Ideis. Dacă ai putea să îl cuprinzi cu braţele sau măcar cu privirea, să pui degetul pe el şi să îl numeşti - e greu, pentru că e ceva atât de complex... Dar dacă ar fi să reduc muuuuult, mult de tot, aş putea spune că Ideo Ideis e ca un copil de 11 ani, care creşte frumos, are mulţi prieteni, cunoaşte o grămadă de jocuri, iubeşte teatrul şi ştie foarte bine cu ce se mănâncă empatia. Şi de aici, atenţie, urmează o teorie:
Empatia înseamnă să te pui în pielea unui om şi să înţelegi ce simte, să vezi ce vede şi el, să rezonezi. Ideo Ideis se pune în pielea fiecărui adolescent care îi trece pragul, înţelege ce simte, vede ce vede şi el, rezonează. Deci empatia înseamnă Ideo Ideis. Reuşeşti să mă urmăreşti? Nu prea mă pricep la matematică, dar lucrurile au totuşi sens.
Odată ce ajungi în Alexandria, în luna august, simţi că intri într-o altă lume. E destul de greu de explicat, dar chiar aşa e. E o chestie energetică. Te învăluie, te încarcă, te bucură. Acolo te îndrăgosteşti. Cumva, de ceva, de cineva. Ţi se întâmplă lucruri. Te întâlneşti cu oameni, cu experienţe, ţi se schimbă viaţa. Pleci de acolo modificat; fericit şi trist - hah, ca măştile, ce chestie! Fericit pentru ce ţi s-a întâmplat, trist pentru că s-a terminat. Nerăbdător pentru următorul an.
Ideo Ideis e empatic din mai multe motive. Unul din ele ar fi că indiferent de ce stare ai când ajungi acolo, lucrează în zona în care trebuie. Înţelege, apoi te îmbrăţişează, te ridică şi îţi deschide uşi. Dacă eşti debusolat, te ajută să "te busolezi", dacă încrederea ta e pierdută, te ajută să te regăseşti. Dar partea mişto e că nu face nimic din exterior. Lucrează prin tine. Nu te agresează, nu te pune să te schimbi, înţelege cum e să fii adolescent, nesigur, pofticios; pur şi simplu ia datele tale şi le prelucrează într-un mod benefic ţie. Pentru că este un festival care pune accentul pe educaţia alternativă prin teatru, pe deschidere, descoperire, dăruire. Şi pe oameni. Om cu om, pas cu pas, idee cu idee. Prieteni.
Campania 2016, #facemempatie, pică la ţanc. Poate că, de exemplu, un copil de 11 ani nu ştie neapărat să spună ce înseamnă empatia, dar e capabil de ea. Poate că nici un puşti de liceu nu ştie exact. Poate nici un fost puşti de liceu. Sau poate că ştim, dar nu ştim cum să o facem să funcţioneze. În orice caz, nu dispera. Nu uita ce am spus mai sus, se lucrează cu datele tale. Până la festival, poţi să arunci un ochi (doi, trei) peste spoturile de promovare (vezi mai jos). Acolo vei găsi empatici şi simpatici (prieteni dragi, care s-au întâlnit cu Ideo Ideis, a fost dragoste la prima vedere şi nu s-au mai putut despărţi: Vlad Galer, Paul Nistor, Ana-Maria Guran, Voicu Aaniţei, Silvana Mihai şi Carol Ionescu):
Saaau, poţi să scrii o întâmplare pe reţeaua de socializare albastră, cu hashtagul #facemempatie, în care nu ai fost empatic cu cineva, dar apoi ţi-ai dat seama şi ţi-a părut rău. Pentru că din greşeli poţi învăţa. Şi pot învăţa şi alţii. Şi pot fi empatici cu tine în neempatia ta. E ca un fractal.
Şi apoi, de pe 8 august 2016, ne vedem la Alexandria să facem empatie pe bune. După programul de găsit aici.
La facebook.com/events/311671242501731 - este evenimentul unde poţi urmări totul. Cuprinde tot ce ai tu nevoie în momentul acesta. Crede-mă. Sau nu mă crede pe cuvânt. Vino să simţi.
Empatizează.