Literatura Gulagului românesc pe scenă - Julieta

Nu se poate spune că Teatrul Naţional din Cluj nu acordă atenţie dramaturgilor maghiari contemporani. După Gorgey Gabor cu Statul plăcerii în stagiunea 2003 -2004, avem acum pe Visky Andras cu Julieta (al cărei text îl puteţi citi în format electronic la Editura LiterNet). Sărind peste trimiteri şi repere mai mult sau mai puţin shakespeare (sugerate de titlul românesc), scena riguros pregătită de venerabilul scenograf al teatrului, maestrul T. Th. Ciupe, ne introduce ex abrupto în coşmarul recluziunii comuniste prin griul intens al unei simbolice celule, prevăzută cu o uşă care nu duce nicăieri. Prins în spaţiul concentraţionar strict delimitat într-o geometrie impecabilă, unde simetriile rănesc de-a dreptul prin rigiditate şi unde întunericul devine normă a restricţionării realului, mă văd obligat să apelez la cel mai la îndemână reper ca să intru în atmosfera sufocantă a spectacolului şi-mi vine în minte romanul lui Jan Otcenasek Romeo, Julieta şi întunericul.

Dar monologul lui Visky Andras elimină orice "idilă" virtuală, autorul concentrându-şi discursul pe tema interogaţiei divinităţii despre răul existenţial. Tonul este dur şi sfâşietor. Eroina spectacolului conceput de Mihai Măniuţiu îşi urcă sisific Golgota într-un prelungit proces de autocunoaştere care duce la purificare. Salutară ideea regizorului de a încredinţa rolul coregrafei Vava Ştefănescu. Admirată în atâtea spectacole de dans modern, ea dovedeşte că ştie să îmbine mişcarea cu replica rostită sacadat (după cerinţă), aducând pe una în prelungirea celeilalte, sporind expresivitatea şi tensiunea emoţională a secvenţelor construite cu o meşteşugită artă a gradării şi personalizării simbolurilor tipizate.

Visky Andras este un "mărturisitor al suferinţei" din anii detenţiei comuniste care şi-a concentrat experienţa timpurie din satul-lagăr ascuns în Bărăgan într-o monodramă cu puternic impact de memento asupra contemporanilor. El este astfel uşor asimilat literaturii memorialistice având ca temă închisorile comuniste. Acest segment al literaturii noastre actuale păşeşte pe scenă prin Julieta lui Visky Andras, îmbrăcând specifice nuanţări dramatice experimentaliste, datorate în bună măsură şi regizorului. Surprinzătoare este această bipolaritate artistică pusă în valoare de Vava Ştefănescu. Prin jocul ei, monologul eroinei primeşte acele accente tragice de rugă patetică sau de omenească răzvrătire, ambele izvorâte din suferinţele fără margini ale unui suflet devastat de cruzimea regimului politic totalitar. Strigătul acestei femei pare a se ridica spre cer dintr-o adevărată "închisoare a îngerilor".

În ciuda unor eforturi evidente de ieşire din stereotipia monodramei, realizarea lui Mihai Măniuţiu nu este una de excepţie. Dacă în deschiderea stagiunii trecute Naţionalul clujean punea la bătaie trei premiere, acum iese la rampă cu un spectacol scurt, robust conceput, ce-i drept, dar de restrânsă respiraţie. Aşteptăm spectacole de amploare şi de rezonanţă.

Citește această piesă în volumul electronic publicat de Editura LiterNet.