Clişeic sau nu, documentarul ar fi putut fi un eşec colosal, dacă nu şi-ar fi asigurat multiperspectiva. Regizoarea merge la o şcoală de palestinieni, una de evrei, una de stat şi câteva şcoli mixte cu o autonomie crescută faţă de curriculum-ul istoric impus de stat. În opinia mea, e foarte frumoasă desfăşurarea documentarului: nu face o introducere părtinitoare, ceea ce exploatează foarte bine prejudecăţile pe care publicul le are deja. Adică regizoarea spune care e planul de atac, dar nu dă vreo direcţie. Astfel, în primele 20 de minute, s-ar putea să iasă antisemitismul din tine când auzi palestinienii vorbind. Undeva pe la jumătate, s-ar putea să te întrebi dacă religia justifică sau nu o politică internaţională (sau în traducere mai pe româneşte "dar dacă ei aşa au fost crescuţi, ce vină au?"). Pe la final, o să vezi că toată lumea se calmează, de parcă după ce furia şi ura istorică au fost exprimate, toţi înţeleg că suntem oameni şi vrem ca totul să fie bine, iar ceilalţi n-or fi atât de răi. Zic că aşa arată oamenii care vorbesc, nu că asta se transmite verbal. S-ar putea, post-vizionare să ai şi tu o uşoară paranoia legată de propria istorie şi de propriile credinţe în legătură cu ce ţi se dă, cât de palpabilă sau posibilă e obţinerea informaţiei istorice reale.
De ce să mergi la Profesori de ignoranţă?
1. toată viaţa ai auzit că în Israel nu e bine, dar şansele sunt (şi dacă nu, îmi cer scuze, eu sunt ignorantul) să nu prea ştii cu ce se mănâncă situaţia de acolo.
2. pentru o cultură a internetului şi a globalizării, e foarte important, înainte să desluşeşti ceva, să vezi cum arată străzile sau clădirile de acolo, nu să te mulţumeşti cu mitul bombelor explodând în deşert. Mereu am crezut că înainte să zici ceva despre orice loc, trebuie să vezi o stradă aparţinând acelui loc.
3. fiindcă poţi să nu ştii nimic despre Israel înainte să vezi documentarul şi tot o să ştii mai multe decât ce ai învăţat în tot liceul despre Israel după ce l-ai terminat de vizionat.
4. fiindcă e scurt şi la obiect.
5. fiindcă nu o să îţi dea mură în gură ce să crezi, o să îi asculţi şi vezi pe oamenii ăştia şi dacă vrei să iei o decizie, o să te izbeşti de tema documentarului - ca să putem valida istoria, trebuie în primul rând să nu considerăm naţiuni întregi ca responsabile ale evenimentelor infame (sau în traducere liberă "ăştia au comis-o").
6. fiindcă e blând - eu prin film blând, înţeleg că împroaşcă informaţii, te revoltă continuu pe parcursul vizionării, iar spre sfârşit se calmează. Faptele-s fapte şi despăgubirile istorice trebuie făcute fără ciudă împotriva cuiva.
7. o zice un copilaş din documentar mai bine ca mine: "I can't speak to someone who won't speak to me".
2. pentru o cultură a internetului şi a globalizării, e foarte important, înainte să desluşeşti ceva, să vezi cum arată străzile sau clădirile de acolo, nu să te mulţumeşti cu mitul bombelor explodând în deşert. Mereu am crezut că înainte să zici ceva despre orice loc, trebuie să vezi o stradă aparţinând acelui loc.
3. fiindcă poţi să nu ştii nimic despre Israel înainte să vezi documentarul şi tot o să ştii mai multe decât ce ai învăţat în tot liceul despre Israel după ce l-ai terminat de vizionat.
4. fiindcă e scurt şi la obiect.
5. fiindcă nu o să îţi dea mură în gură ce să crezi, o să îi asculţi şi vezi pe oamenii ăştia şi dacă vrei să iei o decizie, o să te izbeşti de tema documentarului - ca să putem valida istoria, trebuie în primul rând să nu considerăm naţiuni întregi ca responsabile ale evenimentelor infame (sau în traducere liberă "ăştia au comis-o").
6. fiindcă e blând - eu prin film blând, înţeleg că împroaşcă informaţii, te revoltă continuu pe parcursul vizionării, iar spre sfârşit se calmează. Faptele-s fapte şi despăgubirile istorice trebuie făcute fără ciudă împotriva cuiva.
7. o zice un copilaş din documentar mai bine ca mine: "I can't speak to someone who won't speak to me".
În concluzie, cred că ce m-a învăţat pe mine cel mai tare documentarul ăsta ca idee, nu ca informaţie, e că trebuie să creşti puţin ca să fii tolerant. Dar cea mai bună lecţie a fost aceea despre intoleranţă şi anume că intoleranţa e o atitudine de baltă. Nu de incultură sau de educaţie proastă sau de generalizări pripite. De baltă.
(Ionuţ Scurtu a fost Membru al Juriului Liceenilor în 2015)
* Documentarul Profesori de ignoranţă este unul din cele şase filme din programul proiecţiilor dedicate elevilor şi profesorilor de liceu la One World Romania 2016. Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile. Înscrierile pentru profesori cu clase şi grupuri organizate se fac prin e-mail la adresa [email protected] sau prin telefon, la numărul: 0728.069.428, până la 18 martie 2016. Elevii care vin singuri sau cu prietenii sunt aşteptaţi doar cu carnetul de note.
Mai multe informaţii şi programul complet al proiecţiilor pentru liceeni aici.
Descarcă broşura One World Romania, 2016 aici..