Free / Liberi la One World Romania, 2016

Milioane de persoane cu dizabilităţi intelectuale locuiesc în instituţii, nefiind ajutaţi să se integreze în societate, petrecându-şi majoritatea timpului plimbându-se pe holuri lungi, stând în pat în camere ca de spital, şi uitându-se pe geam. Multe dintre aceste persoane sunt plasate de către familiile lor în aceste instituţii încă din copilărie. Sunt vizitaţi foarte rar, le e frică până şi de ideea de a se duce până la magazin să cumpere ceva de mâncare; pe scurt, trăiesc într-o alienare în care se adâncesc din ce în ce mai mult, deşi sunt dornici să înveţe orice, dacă se oferă cineva să le explice cu răbdare.
 
Deşi se bucură de cuburi de jucărie şi de arme făcute din carton de parcă ar fi nişte copii, sunt conştienţi că ar trebui să înveţe încet-încet să se ocupe şi de treburi mai serioase - să facă cafea, să pună haine la spălat, să le usuce. Filmul urmăreşte câteva persoane care sunt eliberate din instituţia în care au stat mai mulţi ani decât îşi pot aminti. Deşi eliberarea, în contextul ăsta, ar putea suna exagerat, asta e situaţia: deşi evident că există asistenţi în aceste instituţii, care îi ajută pe pacienţi să mănânce, să se spele, să îşi facă patul, cu siguranţă e nevoie de o îngrijire mai atentă, în care aceştia să nu retrăiască aceeaşi zi la nesfârşit de parcă nu ar fi în stare să facă nimic, ci să fie învăţaţi să descopere ce le place.
 
După ce sunt mutaţi în noile apartamente, protagoniştii filmului abia dacă pot sta locului de cât de entuziasmaţi sunt. Vor să iasă la plimbare, să meargă la teatru, la cumpărături, să îşi găsească iubiţi şi iubite. Câţiva dintre ei sunt mai reticenţi, fiind un şoc destul de mare că au părăsit locul în care au fost obişnuiţi să trăiască dintotdeauna.
 
Liberi urmăreşte fragmentele din vieţile acestor oameni într-un mod simplu, fără prea multe artificii. De multe ori pe parcursul filmului am simţit că mi se strânge ceva în piept, dar filmul nu conduce spre compătimire. Nu prezintă persoanele cu dizabilităţi cum se întâmplă de obicei, "sunt şi ei oameni, merită o şansă". Deşi această abordare folosită de obicei pentru minorităţi are o intenţie bună, lucrează împotriva ideii celei mai importante - e absurd să simţi nevoia să menţionezi că şi persoanele cu dizabilităţi sunt oameni. Desigur că sunt. Nu asta trebuie dovedit; ci că orice om, indiferent de cât încet învaţă, merită răbdarea asta. Şi o să se bucure de ea, mult mai mult decât ne bucurăm noi, majoritatea, cei care considerăm că plimbările prin parc şi făcutul cafelei sunt nişte banalităţi.
 
* Documentarul Liberi, regizat de Tomislav Zaja, este unul din cele şase filme din programul proiecţiilor dedicate elevilor şi profesorilor de liceu la One World Romania 2016. Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile. Înscrierile pentru profesori cu clase şi grupuri organizate se fac prin e-mail la adresa [email protected] sau prin telefon, la numărul: 0728.069.428, până la 18 martie 2016. Elevii care vin singuri sau cu prietenii sunt aşteptaţi doar cu carnetul de note.
 
Mai multe informaţii şi programul complet al proiecţiilor pentru liceeni aici.
Filmul poate fi văzut pe:
21 martie 2016, ora 20:30, Cinema Elvire Popesco
22 martie 2016, ora 10:00, Cinema Eforie (Proiecţie liceeni)
23 martie 2016, ora 18:30, Hollywood Multiplex | Bucureşti Mall
 
(Teona Galgoţiu - Colegiul Naţional Bilingv George Coşbuc, clasa a XII-a - a fost membră a Juriului liceenilor 2014)