În mod normal, aici ar fi trebuit să găsiţi o cronică la Sin city... dar evenimentul BD al anului s-a transformat, la a doua vizionare (ceasul rău!), într-un soi de miş-maş obositor, iar cum controversele care abundă primprejur sunt la fel de monoton / redundante ca voice-over-ul lui Bruce Willis, cronicarul spune pas (deocamdată - mai multe despre SC sâmbătă 8 octombrie, ora 16.00, pe TVR Cultural) şi îşi întoarce privirea (o dată nu se pune) către televiziune. Mediu pe drept hulit, dar care posedă mândru partizani, reguli, regulamente şi premii. Recent s-a întâmplat festivitatea de decernare a premiilor Emmy (ediţia 57) - notăm cu plus chestiunile care au smuls aplauze şi cu minus pe cele care ar fi trebuit să atragă hohote, huiduieli sau măcar hm-hm-uri.
Plus: speech-ul din debut "performat" de Ellen DeGeneres, amuzant, emoţionant, elegant. Minus: restul apariţiilor / comentariilor marca DeGeneres, când caraghioase, când inutile. Plus: In Memoriam Johnny Carson (personalitate unic/irepetabilă a televiziunii americane, de care românii nu prea au habar din motiv de Ceauşescu & Co.), un tribut început de David Letterman şi încheiat de Johnny himself. Minus: Doris Roberts, premiată în fine pentru rolul din Everybody Loves Raymond, care s-a hotărât să apară pe scenă alături de doi nepoţei inconfortabili şi cu aer de Goe. Plus: speech-ul savuros, anti-Bush şi autocenzurat al lui Jon Stewart, cel mai acid talk-show host yankeu, premiat inclusiv pentru scriitură. Minus: James Spader, premiat pentru rolul din Boston Legal, căruia i-a intrat în cap, nu ştim cum, c-ar fi Christopher Walken... drept care îl imită jenant. Plus: Arrested Development, serial-cult, premiat pentru scenariu. Minus: Lost, mare premiant, serial-fluviu care a început foarte bine şi de atunci tot începe; Nevestele disperate, premiat pentru regie, serial de care sunt sătul fără să văd un episod măcar; Donald Trump (cu furca-n mână), serial-killer. Surpriza serii: Tarantino, care face ce face (un episod din CSI, de exemplu) şi e peste tot.
Concluzie: premii pe măsura premianţilor şi nu, nu sunt maliţios. Cum aş putea fi vis-a-vis de un mediu care mi i-a oferit pe Basil Fawlty, Father Ted, Al Bundy, George Costanza, Jack Bauer sau David Brent? Să fim serioşi.