Un film care te face knock-out - Roboţelul de aur la One World Romania, 2016

"Steluţa este aşa, puţin mai scundă decât mine", îi spune Mihai Dragolea, co-regizor al Roboţelului de aur, unui spectator nevăzător din sală. Aproape jumătate dintre spectatorii prezenţi la proiecţia pentru liceeni a filmului nominalizat la Premiile Gopo 2016 la categoria Tânără Speranţă, sunt elevi de la licee cu deficienţe de vedere, însă au avut posibilitatea să urmărească filmul graţie accesibilizării realizate de către fetele de la Fundaţia Cartea Călătoare, Gabriela Dima şi Gabriela Tatu.

Şi asta a fost doar una dintre inaderenţele comise de tandemul regizoral la sesiunea de întrebări şi răspunsuri. Înainte să dea cu ea în baltă, au apucat bâta zicând că atât cât au mai pasat casca de la unul la altul, li s-a părut a fi o accesibilizare destul de bună. Dar şi-au amintit că nu suntem la baseball, au lăsat bâta jos şi au trecut la afirmaţii mai serioase. Dacă e ceva ce nu am înţeles din descrierea audio a filmului în momentul X (mă feresc să dau spoilere, ca să nu vă stric surpriza), este pentru că descrierea audio nu se potriveşte cu cele două cadre video, care de altfel reuşesc să transmită starea gândită de ei (deşi cadrul este doar unul). Exact. La fel de încurcat a fost la discuţie pe cât de încurcat am reuşit să descriu eu.


Filmul? Ah da, uitasem de el. De fapt, am încercat să-l găsesc, însă a fost greu să-l culeg dintre puţinele mici sclipiri şi semi-încercări de piste de idei. Pierdute printre reportajele TV despre sportiva multiplă campioană europeană, micile secvenţe care încearcă să coaguleze portretul eroinei buzoiene eşuează într-un du-te-vino cinematografico-jurnalistic.

"Lucrăm în televiziune, dar pe teren ne-am detaşat şi am abordat o altă estetică, diferită de rigiditatea impusă de televiziune" (ca să ne înţelegem, prozaicul stilului TV este exact undeva cu doi-trei paşi înaintea esteticii stilisticii propuse de cei doi regizori). Afirmaţia lui Mihai Dragolea pică ca un croşeu de stânga. Nu reuşesc bine să mă dezmeticesc, că îl completează Radu Mocanu, celălalt regizor, cu un upercut scurt: "faptul că aţi simţit o ironie în montajul format din imaginile noastre şi reportajele TV despre Steluţa e... e foarte bine! Noi doar am luat nişte imagini şi le-am prezentat". Încep să mă număr singur până la zece, în speranţa că ceea ce ameninţă să se transforme într-un show prost se va termina în curând, dar mă ridică cineva din sală: "Aţi încercat să faceţi un portret al sportivei dincolo de imaginea ei prezentată în mass-media?". "Cred că da...", încearcă să se salveze băieţii tardiv, dar ineficient, din avalanşa despre care se pare că încă nu-şi dau seama de la ce a pornit. Şi nici când au fost prinşi într-însa.

Roboţelul de aur este despre cum îţi baţi joc de subiect - despre cum îţi baţi joc atât de subiectul-personaj, punându-l neglijent şi cu o implicare regizorală total imatură într-o lumină proastă (şi vizibilă de la o poştă!), cât şi bătaie de joc despre subiectul sensibil al copiilor abandonaţi la care tot încearcă să facă trimitere în repetate rânduri. Şi e păcat, pentru că Steluţa chiar are o poveste demnă de un film bun şi chiar este un personaj de film care merita un tratament mult mai corect şi mai cinematografic. Proiecţia Roboţelului de Aur de ieri (22 martie 2016) de la 14:30 a fost despre cum îţi tratezi publicul cu aroganţă şi superioritate şi despre cum îi subestimezi inteligenţa. A fost despre cum îţi pasă aproape deloc despre ce înseamnă o accesibilizare şi în ce condiţii se întâmplă şi despre cum e să nu te intereseze câtuşi de puţin publicul prezent la proiecţie. Pe scurt, deşi au încercat să transmită senzaţia că le stăpânesc cu desăvârşire, Mihai şi Radu au ieşit la tablă cu temele nepregătite.

Roboţelul de aur mai are o proiecţie de la 20:30 astăzi, 23 martie 2016, la Cinema Hollywood Multiplex (Mall Vitan). Vă invit însă să-l rataţi pentru cel puţin patru alternative mult mai utile, proiectate de la aceeaşi oră: Un milion de paşi (21 min), I de la Iran (50 min) - Cinema Union, Bântuiţi (113 minute) - Cinema Elvire Popesco, Copilul din Guantanamo - Omar Khadr (80 min) - Cinema Eforie.