Vajda / Sete / Thirst. O mamă, un tată şi băiatul lor îşi duc zilele într-o căsuţă pe deal, în timpul uneia dintre cele mai secetoase veri din Bulgaria. Apa ajunge tot mai greu aici, pe vârf de deal, ceea ce îi pune în mare încurcătură pe cei trei, care trăiesc din spălatul de rufe pentru hoteluri. De aceea, sosirea unui săpător de puţuri şi a fiicei lui, precum şi promisiunea că va fi apă, în sfârşit, pare să schimbe totul. Dar lucrurile se schimbă cu adevărat abia când vieţile celor doi străini se amestecă cu vieţile celor trei localnici. Femeia, mamă sârguincioasă şi soţie fidelă, ocupată încontinuu cu întinsul de rufe, devine ţintă irezistibilă pentru săpătorul de puţuri, la fel cum fetiţa lui, o rusoaică de fier, devine partenera ingenuă a băiatului. Ceea ce până nu demult era doar sete de apă se transformă, încet, în sete de viaţă, de sânge pulsat în vene, de zvâcniri carnale imposibil de oprit, odată stârnite.
Svetla Tsotsorkova, pentru care Vajda / Sete este, în mod incredibil (şi veţi vedea de ce folosesc adverbul ăsta) debutul în regia de lungmetraj, a obţinut ceva ce alţii, cu vechime în cinema, nu obţin nici după câteva producţii: poveste simplă cu conţinut. Fiind totodată autoarea scenariului, alături de S. Ovtcharov şi V. Vasilev, regizoarea nu se teme de faptul că se întâmplă puţine lucruri pe ecran. Nu recurge la scene de umplutură, de aşa-zis context, prin care ar fi riscat mai degrabă să rupă ritmul şi să plictisească, aşa cum multe filme o fac, crezând că dau "culoare". Ritmul permis, aici, e unul constant, lent; accentul cade pe repetarea comică a unor situaţii-cheie şi, mai ales, pe fineţea diferenţelor dintre acestea. În ciuda faptului că destinul personajelor se modifică fundamental până la final, totuşi nu veţi vedea, în film, grăbiri de ritm, ruperi, cotituri. Povestea se consolidează echilibrat, cu umor şi se lasă înţeleasă din sugestii, care te fac să gândeşti şi să presupui exact nuanţa care trebuie.
Un lucru e clar, când vezi Vajda / Sete: vrei să bei apă, ţi se face sete. Natura, care însoţeşte acţiunea ca un personaj, reflectă remarcabil de bine tonalitatea poveştii: cadre fixe, panoramice, cu dealuri uscate de arşiţă; close-up-uri cu feţe ridate, arse de vânt; drumuri înăbuşite în praf; muzică ambientală din zgomote de utilaje şi triluri de păsări. Preferata mea, însă, e imaginea cu cearşafuri în vânt, care întrerupe acţiunea de câteva ori, ca posibilă expresie pentru viaţa fragilă, onestă a personajelor. E o colecţie interesantă de peisaje uscate, care corespund aridităţii dinăuntru a personajelor, atingând un nivel de picturalitate venită parcă din filmele unui Kornél Mundruczó (vezi Delta) sau chiar Abbas Kiarostami (The Wind Will Carry Us).
V-aş povesti finalul, dar mă abţin. Mă mulţumesc doar să vă spun că e genul de comedie care conţine atât de multă dramă, încât la final veţi crede că aţi văzut ceva de-a dreptul tragic. Nepretenţios, calm, bine scris, bine jucat prin interiorizare, cu feţe şi priviri a căror încremenire se apropie de mască, Vajda / Sete poate fi un film important. Nu perfect, doar important.
Filmul mai rulează vineri, 3 iunie 2016, ora 12.30, la Cinema "Victoria".
Bulgaria, 2015, 90 min
Titlu original: Vajda
Regie: Svetla Tsotsorkova
Scenariu: Svetla Tsotsorkova; Svetoslav Ovtcharov; Ventsislav Vasilev
Imagine: Vesselin Hristov
Distribuţie (parţial): Monika Naydenova; Alexander Benev
Descarcă programul TIFF 2016 aici..