Într-o amiază nu din cele mai însorite, cu lumina abia filtrată prin perdeaua compactă de ploaie, dar într-un Cluj bogat în film, în întâlniri bune şi semnificative cu cinemaul, în Clujul care tocmai ţinuse, cu o seară înainte, aproape o mie de oameni nemişcaţi, trei ore, participând, râzând, aplaudând cu bucuria unei găsiri la regalul cinematografic al lui Cristi Puiu, Sieranevada, a oferit o minunată întâlnire cu o actriţă de un "imens talent şi versatilitate, cu o carieră spectaculoasă şi o poveste de viaţă incredibilă", aşa cum a prezentat-o gazda conferinţei de presă, actriţa Ozana Oancea. Chiar dacă au trecut mulţi ani de când turna La ciociara, pentru care a primit primul premiu Oscar pentru cel mai bun rol principal feminin acordat unei actriţe din afara Statelor Unite, pentru un film în limba italiană, sau Matrimonio all'italiana, pentru care a fost nominalizată la Oscar, Sophia Loren continuă să fie un megastar şi să poarte cu ea toate atributele care i-au adus această aşezare în rândurile nu foarte groase ale celor aleşi deopotrivă de arta lor şi de public.
Acum octogenară, apariţia ei păstrează toate elementele care i-au construit acea aură specială pe care o dă întâlnirea lor: un mare talent, o mare frumuseţe şi o impresionantă carieră cinematografică ce numără peste nouăzeci de filme de mare şi mic ecran, ultimul fiind scurtmetrajul Voce umana regizat de fiul ei, Edoardo Ponti, în 2014. O relaţie actriţă-regior, dar şi mamă-fiu, despre dinamica căreia spune cu aroma de umor cald al unei frumoase relaţii: "A fost filmarea ideală pentru mine, am încercat să uit că e fiul meu, ceea ce nu era uşor când mă uitam în ochii lui. Dar nu uita că sunt mama ta!".
Trecând prin şase decenii şi jumătate de film, în care a debutat la cincisprezece ani, Sophia Loren e mărturia cât se poate de concretă, pe care o şi afirmă, că în spatele unei actriţe importante trebuie să stea multă muncă, interesantă, dar extenuantă, mult sacrificiu. Şi, mai ales după un astfel de parcurs şi o astfel de construcţie a carierei, nu îi e greu să recunoască că nu mai e demult o adolescentă şi să spună, onest, că înainte de a accepta un rol, de oriunde ar veni el, chiar şi de la un regizor român, trebuie să se gândească foarte bine, pentru că vrea să facă ceva care i se potriveşte, se potriveşte sentimentelor ei şi că acel rol ar trebui să fie o operă de artă.
Pentru că este o actriţă care a lucrat cu mari regizori şi cu mari actori, de-a lungul multor întâlniri memorabile: Lady L, alături de Paul Newman, în regia lui Peter Ustinov, A Countess from Hong-Kong, cu Marlon Brando, ultimul film regizat de Charlie Chaplin, Houseboat, cu Cary Grant, El Cid, cu Charlton Heston, Boy on a Dolphin, în regia lui Jean Negulesco, şi lista e foarte, foarte lungă. Cu toate astea, mărturiseşte că Vittorio De Sica rămâne cel care i-a oferit rolurile cele mai grele, cele mai complexe, iar Marcello Mastroniani rămâne cel mai minunat partener de ecran.
Sophia Loren, o actriţă care spune că nu s-a simţit o mare stea nici când a primit cele două premii Oscar, nici acum, când a venit în România, la TIFF 2016, unde va primi Premiul pentru întreaga carieră. Un megastar ce nu ştie care e definiţia celebrităţii şi spune, candid: "I feel like one of yours".
Descarcă programul TIFF 2016 aici..