iunie 2016
Festivalul TIFF 2016
Sufat Chol / Sand Storm / Furtună în deşert

O fiică care trebuie să se mărite aranjat, un tată care îşi ia o a doua nevastă şi o mamă prinsă în această situaţie inconfortabilă. Aceasta este premisa filmului Sufat Chol / Sand Storm / Furtună în deşert. Făcut în manieră documentară, spune povestea unei familii de beduini din sudul Israelului, fiind o istorie care nu poate fi scoasă din context. Vedem exact cum trăiesc ei. Nu mai sunt nomazi, ci şi-au găsit locul, dar nu şi-au schimbat modul de viaţă. Personajul central este fiica, Layla, care încearcă să schimbe regulile comunităţii şi să se mărite din dragoste. Trecută de 20 de ani, este obligată de cutumă să se mărite, dar tatăl trebuie să aleagă pentru ea.

Filmul lucrează foarte bine la nivel de montaj. O urmărim pe soţie, Jalila, cum are grijă de prima casă a soţului ei şi de copii şi imediat secvenţa se mută în universul lui Layla, îndrăgostită de un băiat de la şcoală. Filmul are acest aer documentaristic pentru că observă şi nu comentează. Vorbim de o societate exotică în raport cu spaţiul european (şi nu numai), aşa că orice incursiune cinematografică atrage aproape automat o zonă de prezentare a locului - înainte să putem urmări povestea, trebuie să ne stabilim reperele geografice, sociale, culturale. Iar liniştea din film (avem parte doar de muzica nunţii) ne ajută să ne apropiem de subiect.

Ca o furtună în deşert, vieţile celor două femei, mamă şi fiică, sunt ruinate. A mamei pentru că nu poate face faţă celei de-a doua soţii - mult mai tânără şi în căutarea averilor, iar a fiicei pentru că este obligată să se mărite cu cine a decis tatăl, dând de-a sila dragostea la o parte.

Tikkun

Un film al cărui alb-negru este justificat pentru că portretizează societatea evreilor fundamentalişti din Ierusalim, deci un univers ale cărui reguli sunt stricte şi nu lasă loc nuanţelor (decât de gri).

Haim-Aron face parte din această comunitate, studiază la yeshiva (şcoala evreiască), însă ceva e în neregulă cu el. Nu poate să doarmă, nu mănâncă (renunţă la carne) şi hălăduieşte noaptea pe străzi. La un moment dat moare timp de 40 de minute, iar tatăl său îl readuce la viaţă atunci când cei de la salvare nu reuşesc. Revenit din morţi, Haim-Aron începe să caute aventura şi ajunge chiar şi într-un bordel.


Protagonistul ar vrea să încalce regulile stricte pe care i le-a impus societatea, dar conştiinţa nu-i permite. La fel ca Layla, din filmul discutat anterior, şi el este un erou predispus închistării în normele impuse de societate, de care nu se poate elibera. Impresionante sunt şi scenele de la abator (tatăl lui Haim-Aron este măcelar) pentru cromatica închipuită.

Minimalismul acestui film îl poate face dificil de urmărit, pe alocuri deranjant, însă ritmul naturalist şi interpretarea îl creditează. Trecerile din vis spre realitate sunt şi ele apetisante, pentru că nu îi permite spectatorului să se relaxeze. Îl ţine într-o continuă alertă.

Descarcă programul TIFF 2016 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus