Xenia Zileriu şi Alexandrina Codarcea: Freak Show este un concept unic, ne puteţi spune cum v-a venit ideea?
Florin Piersic Jr.: La un moment dat am scris un volum intitulat Opere Cumplite vol. I, iar jumătate dintre personajele interpretate îşi au originile în această carte. Ea a apărut în 2009, iar în 2013, m-am gândit să fac ceva cu povestirile adunate acolo şi am inventat acest spectacol. În plus, mi-am dorit foarte mult să repet experienţa de acum cincisprezece ani cu Sex, Drugs, Rock'n Roll, pe care l-am considerat cel mai bun material scris vreodată pentru un singur actor. Acela a fost momentul în care am atras atenţia oamenilor.
X.Z şi A.C.: Personajele din Freak Show sunt inspirate din realitate sau care este povestea lor?
F.P. Jr.: Am întâlnit persoane care se potrivesc tipologiei personajelor, mă ciocnesc de ele chiar şi în ziua de azi, fie că este vorba de un cerşetor care are o lumină specială în ochi sau de un om de afaceri. În anumite situaţii agresivitatea acestor oameni te izbeşte şi nu ştii cum să te aperi.
Sigur că show-urile trebuie să conţină entertainment, distracţie, altfel e mai greu să aduci publicul în sală. Joc în două spectacole care funcţionează pe ideea asta, dar ele conţin din când în când şi momente dramatice. Există şi cultura stand up care a alterat publicul, mai ales pe cel tânăr.
X.Z. şi A.C.: Ce rol din cariera dumneavoastră v-a pus cel mai mult la încercare?
F.P. Jr.: Cred că rolul din Vestul singuratic de Martin McDonagh, un spectacol al Teatrului Nottara, dar care, din păcate, se joacă foarte rar fiindcă teatrul nu mai are sediu. Este genul de personaj pe care cred că nu-l voi mai putea juca peste zece ani. Prefer să joc mai rar şi să fac roluri care au o miză.
X.Z. şi A.C.: Cum vi s-a părut publicul din seara aceasta?
F.P. Jr.: Freak Show a ieşit bine în seara aceasta, au fost momente în care am simţit energie bună, era un public de teatru, oameni care veniseră să se bucure de poveste. La finalul unui spectacol care a a funcţionat aş putea să o iau cu uşurinţă de la capăt fiindcă am primit energie de la public. Atunci când nu iese bine, mă simt obosit pentru nu am primit nimic înapoi. Oricum, în general caut la mine vina. Sunt locuri şi oameni cu care nu se poate lega o punte, oricât aş vrea nu am cum.
X.Z. şi A.C.: Care este relaţia dumneavoastră cu muzica?
F.P. Jr.: Sunt bine (râde). Când spăl vasele ascult Radio Paradise, iar de multe ori trebuie să îmi usuc rapid mâinile ca să verific cine cântă şi să caut artistul respectiv.
X.Z. şi A.C.: Ce v-a determinat să începeţi aceste proiecte independente?
F.P. Jr.: Disperarea. În perioada aceea, la începutul anului 2000, îmi era teamă că mi-am greşit meseria. Voiam să verific dacă este adevărat şi aşa am făcut primul spectacol de acest gen. Între timp am învăţat să fac şi alte lucruri.
X.Z. şi A.C.: Ce fel de alte lucruri?
F.P. Jr.: Tâmplăria, genul de muncă manuală. Stiu să fac scaune, să vopsesc mobilă, pot să şlefuiesc... Am furat meserie de la nişte prieteni, din păcate nu am un atelier (râde). Evident că nu este o prioritate, deşi m-aş bucura să pot câştiga bani din asta.
X.Z. şi A.C.: Regie continuaţi să faceţi?
F.P. Jr.: Încerc să termin un film. Este gata de doi ani, dar nu îi găsesc încă muzica. Am materialul gata şi ţin la construcţia mea. Nu vreau muzică de reţetă americană şi în niciun caz ceva experimental, vreau un fond sonor care să ducă filmul, să îi dea ritm şi fluiditate.
X.Z. şi A.C.: Care a fost cea mai delicată situaţie în care v-aţi aflat pe scenă?
F.P. Jr.: Eram la Constanţa, jucam Freak Show într-un restaurant, un spaţiu neconvenţional pentru teatru. Era prima încercare de acest gen din locul respectiv. S-au adunat în seara aceea cam o sută de oameni, jumătate erau spectatori de teatru, iar cealaltă jumătate erau interlopi. Mi-a fost foarte greu să-l duc la capăt... A fost genul de situaţie limită în care m-am întrebat de ce mi-am ales această meserie şi nu m-am făcut de la început tâmplar.
X.Z. şi A.C.: Dar cel mai emoţionant moment?
F.P. Jr.: Un moment foarte special a fost tot la Freak Show. A fost genul acela de legătură cu publicul care nu se poate descrie în cuvinte.
X.Z. şi A.C.: Ce credeţi că s-a schimbat în dumneavoastră în timp?
F.P. Jr.: Totul. Am fost un puşti întârziat şi asta nu pot spune că m-a ajutat, am stat destul de mult pe bară. Sigur că am citit, dar asta nu prea mi-a folosit în meserie.