Francofonia vorbeşte despre coaliţia improbabilă dintre Franziskus Wolff-Metternich, ofiţerul nazist însărcinat cu prezervarea operelor de artă, ceea ce de obicei însemna confiscarea lor pentru colecţiile private ale Führer-ului, şi directorul Muzeului Luvru, Jacques Jaujard, unul dintre cei mai respectaţi muzeografi din Europa de Vest. Povestea celor doi inamici pe care iubirea pentru artă îi transformă în aliaţi este recreată de Alexander Sokurov, care mărturisea într-un interviu pentru canalul ARTE: "Dacă în momentul morţii voi putea să păstrez doar două lucruri din viaţă, acestea ar fi lumina de dimineaţă şi marea cultură europeană".
Regizorul capodoperei Arca rusească (2002) a avut acces privilegiat la Luvru, unul dintre cel mai bine păzite muzee din lume, cu un sistem de securitate care valorează milioane de euro. Muzeul adăposteşte peste 35.000 de obiecte de artă. "Sokurov, care a parcurs ca un vizionar Muzeul Ermitaj în filmul Arca rusească, s-a simţit ca la el acasă în Luvru", aflăm din publicaţia Le Figaro. Pentru filmarea de la Luvru, se spune că a petrecut zi şi noapte în muzeu, analizând minuţios fiecare cadru. A avut acces liber prin tot spaţiul, mai puţin biroul în care lucra personajul său, Jacques Jaujard.
"Regizorul îşi compune cadrele ca o pictură, cu o permanentă grijă pentru cel mai mic detaliu, gest sau postură. Îşi reinventează filmul în fiecare moment", relatează ArteTV. "Toată opera regizorului se hrăneşte din pictură, sculptură, muzică şi literatură", scrie Le Figaro, pentru care regizorul declară: "Nu mă consider un regizor consacrat, ci un simplu elev. Învăţ de la pictori, compozitori, scriitori."
Sokurov nu vorbeşte limba franceză şi, pe tot parcursul celor patru săptămâni de filmare, petrecute în Luvru, în Germania şi în portul Rotterdam (loc pe care se punea mai mult accent într-o primă variantă de montaj), a avut doi asistenţi care i-au tradus toate indicaţiile. La fiecare film al său, Alexander Sokurov obişnuieşte să aleagă figuraţia dintre membrii echipei sau vizitatorii de pe platou. Aşa se face că un istoric specialist în perioada ocupaţiei, Catherine Limbert, s-a trezit în faţa camerei, în costum de secretară a directorului Luvrului.
"Adevăratul moment de creaţie al unui film începe odată cu post-producţia", spune Sokurov într-un interviu pentru Groupement National de Cinemas de Recherche. Post-producţia filmului Francofonia a fost mai lungă şi incomparabil mai complicată decât filmarea propriu-zisă. "Acolo nu există nicio restricţie. Poţi schimba sensul, numele, personajele, dialogurile, chiar şi dramaturgia. Un film e ca un copac, creşte încontinuu. Nu e ca o construcţie planificată, orice se poate modifica. Să faci un film e ca şi cum te-ai căuta pe tine, riscând să nu te găseşti."
Francofonia a fost lansat în cadrul celei de-a 72-a ediţii a Festivalului de la Veneţia, unde a câştigat Premiul FEDEORA pentru Cel mai bun film european.
Alexander Sokurov este autorul unor filme precum Faust, premiat cu Leul de Aur la Veneţia în 2011, Alexandra (2007), The Sun (2004), Father and Son (2003) sau Mother and Son (1997), toate selecţionate şi premiate în marile festivaluri.
www.facebook.com/TransilvaniaFilm
***
Parteneri media: Radio Tanănana, Cinemagia.ro, Vice, Radio România Cultural, Ziarul Metropolis, Liternet.ro, Urban.ro, Cinefan.ro.