august 2016
Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2016
Ideo Ideis este un tărâm în care, an de an, de 11 ediţii, au loc întâlniri fantastice între oameni. În 2016 se face chemare la empatie. Pentru a încerca să surprindem cât mai bine atmosfera din Alexandria, în luna în care populaţia oraşului se extinde cu vreo 200 de oameni, vom realiza o serie de interviuri cu oamenii din festival. Le vom numi "capturi" - interviuri cu câte un membru al fiecărei trupe participante, realizate după atelierele din timpul festivalului şi însoţite de fotografiile lui Vlad Catană.

A doua captură: Elena Călinoiu din trupa Seism, Focşani.



Ilinca-Anamaria Prisăcariu: Cine eşti, de unde vii şi ce faci aici?
Elena Călinoiu: Sunt Elena din Seism, Focşani. Ce fac aici... Am venit la Ideo. M-am întors la Ideo, de fapt, am simţit nevoia să mă întorc la Ideo, am venit pentru teatru. E al treilea an, dintre care al doilea cu trupa. Prima dată am venit singură şi nu am putut să nu mă întorc cu o trupă. Apoi, trupa mea nu a putut să nu se întoarcă.

I.-A.P.: Cu ce spectacol veniţi?
E.C.: Stelele sunt ultima mea grijă. Titlul e pus de noi. Nu este o piesă, sunt nişte scene mici de Matei Vişniec.

I.-A.P.: De ce aţi ales să faceţi acest spectacol şi de ce crezi că ar trebui să vină lumea la el?
E.C.: Am fost la o audiţie la un moment dat şi ne-a dat un text la prima vedere şi era Nu mai sunt iepuraşul tău drag de Vişniec. La un moment dat am găsit altă piesă cu trupa, ni s-a părut foarte naşpa, nu ştiam ce să facem. Aveam o carte de Vişniec la mine, ne-am uitat prin ea, ne-a plăcut foarte, foarte mult şi am găsit numai scene de doi. Deşi ne repetăm, pentru că anul trecut am făcut tot scene de doi, am zis că astea au ceva amuzant în ele... Să vină lumea pentru că e ceva care mi se pare că te ţine. Cel puţin textul pe noi ne-a ţinut şi am încercat să facem şi spectacolul să ţină. E ceva jucăuş, ghiduş. Iar cei care au mai văzut spectacolul să vină pentru că am băgat o chestie nouă, pe care nu pot să o zic, dar eu mă bucur.

I.-A.P.: Într-un cuvânt, ce crezi tu că înseamnă empatia?
E.C.: Iubire.

I.-A.P.: Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Dacă Ideo Ideis ar fi o poţiune, care ar fi ingredientele de bază? Poate fi orice, în orice combinaţie.
E.C.: Ar fi... nişte ace de brad, cu sclipici, puţin suc de portocale şi nişte apă alcalină ca să dilueze un pic.

I.-A.P.: Un eveniment special pe ziua de azi (n.r. prima zi de ateliere) pe care poţi să îl povesteşti?
E.C.: Astăzi am avut repetiţie, deci nu am făcut atelierul propriu zis. A venit şi Alex Bogdan, trainerul nostru, şi am dat ceva tehnic, am mai repetat nişte treceri şi acolo s-a întâmplat ceva. Coordonatorul a încercat să explice o chestie, după mult timp în care noi lucrasem într-un fel pe care îl ştiam deja. Miţă şi Dragoş - cei doi coordonatori - au explicat, apoi nu ştiu ce s-a întâmplat, s-au dat replicile şi efectiv mi s-a făcut pielea de găină pe mâini, pe picioare şi după aveam ochii în lacrimi. Eram undeva în întuneric, mă uitam şi am început să plâng. A fost prima dată când s-a întâmplat asta de când lucrăm la spectacolul ăsta.

Spectacolul trupei Seism va avea loc vineri, 12 august 2016, la ora 12.00, la Casa de Cultură, în cadrul celei de-a 11-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru Tânăr Ideo Ideis, organizat în perioada 8-14 august 2016, în Alexandria, Teleorman.




0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus